Prin dioptria LOST frânturi de Gaia - Partea a III-a

imagine "Gaia" © 2005 Raluca Iosifescu

Poate totul începe cu experimentul Philadelphia din 1943, prim capitol al secretului Proiect Montauk, în care cercetătorii încearcă cu degetul oceanul timpului. Însă nu-l pot uda mai mult de 2012 (care coincide cu sfârşitul calendarului la civilizaţia maya). Poate ca în Apocalytpo a lui Mel Gibson vin colonialiştii să-i scoată pe naufragiaţi din sclavia căderii în timp ! Conform evoluţiei oscilaţiei Schumann, până în 2012 timpul va ajunge la 0. Există voci care susţin că durata zilei s-ar fi micşorat de la 24 de ore la 16 ore. De aceea totul parcă se derulează cu o viteză incredibilă prin faţa ochilor noştri (ca în nişte flash-back-uri, la care noi ne suntem proprii spectatori neputincioşi). Walt fiind copil, el avea undele cerebrale setate pe noua oscilaţie, şi deci o capacitate uriaşă de a intra în comunicare cu Gaia. Lăsaţi copii să vină la mine ! parcă afirma Iisus. Pentru că ei sunt atât de neprihăniţi, încât pot vedea nevăzutul şi auzi neauzitul. Se pot contopi cu imaterialul. De aceea Walt a apărut odată într-un cort, cu apa scurgându-i-se de pe figură, înfricoşând o tânără blondă şi apoi a dispărut fără de urmă. El fusese acceptat fără rezerve la sânul Gaiei, şi era transportat poate pe covorul fermecat, marca Smokey. Glumesc.

Dharma Initiative a descoperit izvorul tinereţii. Tărâmul unde nu mori niciodată sau trăieşti sute de ani ca profeţii din Biblie. Au indentificat spaţiul pe de suprafaţa terestră unde este emergenţa vieţii veşnice. De atunci trăiesc într-un alt timp, cel al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. Îmi amintesc de tipul acela mai bruneţel, Michael sau nu ştiu cum îl chema, care deborda de bunătate şi blândeţe, care îl recuperează la un moment dat pe micuţul Ben rătăcit prin junglă după himera mamei sale. După ani, când Linus ajunge liderul celorlaţi, când îi înmânează un dosar lui John pe culmea unui deal, pare tot de aceeaşi vârstă. Poate că acea ecuaţie a lui Valenzetti semnifică timpul rămas până în 2012, până la sfârşitul lumii sau al serialului. Conştiinţa Gaiei a fost penetrată şi această informaţie s-a furat de acolo. Ori aceste numere semnifică un fel de parolă, de cod care se introduce într-un sistem cibernetic la fiecare 108 minute, când tensiunea atinge paroxismul, ca într-un reactor nuclear care se supraîncălzeşte. Sau se repeta o amânare, un răgaz lăsat omului să se schimbe sau să mai schimbe câte ceva. Gaia era astfel şantajată cu propriile-i arme. S-a neliniştit, iar omul a reuşit să pătrundă până în cortexul ei unde i-a implantat un virus distrugător (ca în filmul Independance Day). Şi i se administrează la interval de 108 minute un antivirus, un remediu de către omul care a înţeles că specia lui are zilele numărate şi că supravieţuirea sa depinde de trădare, înşelare şi viclenie.

E totul ca un lanţ, aproape trofic, din Gaia s-a născut omul, acesta a evoluat spre vârful regnului său, a descoperit avantajele superficiale ale confortului, a poluat-o pe fiinţa care i-a dat viaţă, renegând-o, aceasta a reacţionat dur prin hazarde naturale şi anomalii umane, rezonanţa Schumann a întregului organism terestru s-a intensificat odată cu neliniştea conştiinţei, în acest stadiu omul şi-a dat seama că este pe cale să fie eliminat din ecosistem pentru supravieţuirea Gaiei (a celui mai puternic şi adaptabil organism viu după teoria evoluţionistă), a constatat că sensibilitatea lui creşte pe măsură ce biocâmpul enegetic terestru creşte, i se măresc simţurile de percepţie, are acces la conştiinţa Gaiei de unde fură informaţii şantajabile, apoi o determină pe acesta să îşi amâne progresiv (108 minute) intenţia de a ne distruge (prin apocalipsă) până când omul va reuşi să găsească alte surse viabile de energie, pentru a nu mai depinde de Terra, iar când va ajunge pe treptele superioare ale cunoaşterii va fi capabil să se ridice şi să înfrunte de la egal la egal Natura mamă. Dar Gaia poate a recurs şi ea la un şiretlic, ce nu-i stătea în gene şi a durat mult până să provoace acel hazard (greşeala ce a prăbuşit avionul) prin care a chemat în ajutor nişte oameni (naufragiaţii). Aceştia sunt cei care trebuie să învingă alterarea spiritului uman, prin propriul exemplu, exact ca nişte sfinţi moderni care se sacrifică pentru binele şi viitorul umanităţii. Poate că Gaia s-a personificat în Jacob, iar omul, viclean a reuşit să-l prindă şi să-l închidă într-un cerc, în spatele unei bariere nisipoase, unde este încarcerat în chiar cea de-a patra dimensiune a ei de existenţă, pe care o fiinţă obişnuită nu poate să o perceapă. Ben Linus este probabil un om rău, dacă nu poate să îl vadă pe Jacob, iar John este cel ales, un fel de duh sfânt al Gaiei printre oameni şi, fiind în intimă comuniune cu natura care i-a deschis cel de-al treilea ochi, a dezvoltat o percepţie psihică nelimitată. Astfel John Locke a reuşit să vorbească cu insula, mai degrabă să o asculte şi să îi audă plânsetul Gaiei surghiunită de om, prin intermediul lui Jacob. Acesta (aceasta) i-a strigat Ajută-mă ! nu nepărat să distrugă viruşii care îi măcinau măruntaiele insulei, ci mai degrabă să o scoată din carcera dimensională în care era ţinută de Ben. John a murit, apoi a înviat. Nu ca Lazăr ce s-a sculat din mormânt (deşi Locke parcă era lungit într-un fel de groapă), ci mai degrabă ca un fel de Neo Anderson apocaliptic, înviat de însăşi Matricea pentru a lupta împotriva duşmanului ei de temut, Smith. John, un fel de orb în jungla şoaptelor (sper că) va pleca în aventura eliberării lui Jacob de sub dominaţia absurdă a lui Ben. Va demostra astfel că Dumnezeu nu a murit, cum anunţa acum câtva timp mustăciosul filosof german. Chiar dacă motivul - pentru care John a aruncat în aer submarinul şi a făcut la un moment dat tot posibilul pentru a nu părăsi insula - se află dincolo de bine şi de rău în ochii raţionaliştilor, simbolismul creştin nu poate decât să încline balanţa în favoarea lui. Dar oare Gaia, acest superorganism cu irisul reflectat în insula naufragiaţilor, este însuşi Dumnezeu ?! Dacă da, să sperăm doar că Benjamin Linus l-a citit doar pe Stephen King şi nu pe Nietzsche.

Deşi destinul Gaiei i-a ales pe acei oameni să se afle în avion, a fost lăsată la mâna hazardului interacţiunea dintre ei dinainte de prăbuşirea lui 815. Oricare om de pe planetă este interconectat cu fiecare fiinţă. Nu există doi oameni în viaţă pe Terra care să nu fi intrat în contact fie direct, fie indirect. Oamenii sunt interconectaţi ca într-o pânză de păianjen în care firele sunt lucrurile care trec inconştient dintr-o mână în alta. Să ne fixăm privirile asupra oricărui obiect din jur şi, dacă stăm să reflectăm la geneza lui întru finalitate (cum zicea Noica) vedem tot oameni care l-au creat şi care, prin intermediul muncii lor, comunică extrasenzorial cu noi înşine. Pentru a înţelege faptul că există o infinitate de poveşti ţesute între oameni din medii şi de rase diferite trebuie să facem apel la arta cinematografică. Vă propun doar două exemple de care nu mă mai satur : Crash (Poveşti din LA) şi Babel cu Brad Pitt !

Noi suntem astfel conectaţi în aceeaşi reţea globală, subtilă şi pulsează în acelaşi fuziune cosmică în ideea teoriei New Age. Aceste vibraţii din cea de-a patra dimensiune pot fi deja captate prin nişte cristale pure (poate ca în Superman) şi raţionamentul cred că se poate explica prin intermediul fizicii cuantice. Din flash-back-uri vedem că între unii naufragiaţi au existat legături directe, iar pentru ceilalţi este valabil contactul în acest mare sentiment oceanic, explicat tot apelând la ştiinţa cuantică, unde în virtutea dualităţii undă-corpuscul, teoria New Age a generat nişte principii proprii care postulează că materia înconjurătoare (Gaia) nu este decât aceeaşi mixtură de energii, ca şi sufletul, spiritul, care este imaterial. Aceste cuvinte despre fizica cuantică sună destul de paradoxal dacă nu sunt explicate din condeiul unui absolent în domeniu ! Consider însă că această explicaţie superficială este mai mult decât suficientă în a arăta o frântură din ceea ce înseamnă teoria Gaia văzută prin lentila cu dioptrie misterioasă a serialului Lost.

Fantasticul nu e totuna cu misticul şi la o adică el e mult mai aproape de senzorial şi e foarte depărtat de mistic: pentru că lui îi lipseşte relaţia cu misterul este una dintre cele 322 de vorbe memorabile ale imposibilului Petre Ţuţea. Ia spuneţi voi, este sau nu este insula - fantastică ?! Şi încă o temă pentru acasă, dragi prieteni, tot o vorbă de-a lui Ţuţea: A şti, la scară umană, poate fi folositor - dar în nici un caz mântuitor. Ia căutaţi care naufragiat din cei ucişi s-a mântuit şi care din cei rămaşi în viaţă urmează să fie mântuit !

Cu simpatie, Bogdan Andronache

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 31 octombrie 2007

Sezonul 4, episodul 7 - The Economist

Un fan de origine braziliană, pe numele său Carlos, a reuşit în timpul expediţiei sale în insulele Hawaii, să pună mâna pe scenariul episodului 7 din sezonul viitor. Numele episodului este "The Economist" iar personajul central este Sayid Jarah. Citiţi în continuare cele mai importante informaţii din scenariu. Atenţie, spoilere majore!

● Numele noilor personaje sunt: Miles (Ken Leugn), Faraday (Jeremy Davies), Charlotte (Rebecca Mader) şi Elsa - iubita lui Sayid din flashforward.

● Episodul "The Economist" îl are ca personaj central pe Sayid şi prezintă viaţa acestuia din viitor. Personajul de origine irakiană va fi în Germania împreună cu iubita sa, Elsa. Aceasta este intrigată de faptul că Sayid este extrem de rezervat în a-i vorbi despre job-ul său secret.

● Pe Insulă, Naufragiaţii fac o vizită în "satul" Celorlalţi, unde aud nişte zgomote ciudate. Kate observă că sunetele vin din casa Julietei şi merge să verifice. Ta-da! Aceastea vin din debara, unde se află blocat Hurley.

● Locke şi Sayid au o dispută pentru cel mai bun mod de a afla mai multe despre nou-veniţii pe Insulă. Sayid vrea să meargă pe barcă împreună cu Charlotte, în timp ce Locke preferă să îl asculte pe Ben, care spune că are un spion infiltrat printre "Salvatori".

● Finalul episodului va fi şocant. Este foarte probabil să avem de aface cu moartea unui personaj.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 31 octombrie 2007

Prin dioptria LOST frânturi de Gaia - Partea a II-a

Deci Gaia şi-a ales un loc intim ei în care să poarte acest dialog cu specia umană - insula. Acolo nu îi trage la răspundere pe oameni, tranformându-i în nişte monştri, după cum a făcut Doctorul Moreau cu fiinţele de pe insula lui. Încă din 1896, H.G. Wells a scris despre o insulă pe care un Dumnezeu uman se juca cu ADN-ul oamenilor captivi acolo. Şi în Lost este vorba de cineva care face experienţe fiziologice pe animale, îmi vine acum în minte soarta sărăcuţului iepuraş care atârna peste Sawyer când cu păcăleala miocardică a ingeniosului Ben. Sper că nu a fost folosit apoi la vivisecţie ! Iepuraşul, mă refeream ! Dar unde este conştiinţa acestei entităţi Gaia, care a început să ne vorbească printr-un iris de pământ pierdut în mijlocul oceanului ? Combatanţii ideii îl acuză pe tătucul Lovelock de teleologie. Se întreabă unde este hazardul, că doar natura nu este ea organizată perfect spre o finalitate dinainte stabilită. Se spune că Gaia are o conştiinţă electromagnetică, deci acest tip de câmp caracteristic fiinţelor vii şi mediului geografic este sediul raţiunii faptelor de pe pământ. Ce o fi făcut săracul Des când a învârtit cheiţa aceea ? A eliberat stresul acumulat de Gaia ? Neliniştea provocată de acest parazit uman inserat rege prin propria lui voinţă ? Un urlet ţâşnit din chiar conştiinţa Gaiei ? Atunci acestă entitate este destul de nervoasă sau mai bine spus enervată de noi, dacă trebuia să o destresăm la fiecare 108 minute. Dacă vreţi să vă speriaţi puţin, închipuiţi-vă ceva superior în dimensiuni (şi de ce nu, în conştiinţă). Isaac Asimov s-a dus cu gândul mai departe, atât în timp cât şi în spaţiu, şi a imaginat o Gaie a Căii Lactee. Adică şi galaxia noastră este un organism viu, are o conştiinţă. Iar atunci insula prin care Galaxia vorbeşte fiinţelor vii care o populează este însăşi Terra, planeta noastră albastră.

Nu este o absurditate. Acestă teorie cu Gaia, chiar dacă unii nu cred o iotă din ea. James Lovelock, ajutat de un prieten matematician, a probat rezistenţa ipotezei formulând un raţionament matematico-ecologic: Daisyworld. Deşi pare stupid să auzim că s-au imaginat nişte margarete de culori complementare (albe şi negre) pentru a proba ipoteza conform căreia o planetă îşi adaptează ecosistemul în aşa fel încât inhibă sau potenţează dezvoltarea unor specii, rezultă un argument indubitabil (?!) că ecosistemul terestru vrea să scape de parazitul pe două picioare - omul.

O interpretare simbolică se poate apropia mai mult de adevăr decât raţionalitatea pe o potecă logică. Dacă e să privim prin microscop celula, îi vom afla fiziologia, nicidecum finalitatea. Dacă e să privim prin binoclu o persoană, îi vom afla dimensiunile omeneşti, şi nu caracterul. Dacă e să privim printr-o plasmă o insulă, nu-i vom vedea decât peisajul, nicidecum funcţionalitatea şi organizarea elementelor abiotice constituente. Umberto Eco ne spune prin gura lui Roberto de la Grive că: a descoperi legile universului printr-o lunetă este doar modul cel mai lung de a ajunge la adevăr. După cum bănuim: arta şi logica nu se contopesc, se cam exclud reciproc. Iar pentru a păşi pe drumul adevărului, ne trebuie chiar ceva de simbioză între cele două valori. (Dacă vreţi să vă chinuiţi puţin - mai mult - încercaţi să prindeţi logica din arta şi arta din logica scrierilor aforistice ale lui Emil Cioran). Cinematografia a dus logica artei şi arta logicii în al şaptelea cer. Cred că dacă Lost era o carte, nu avea atâţi fani câţi are acum, fiind un serial american. Cine mai stătea acum, o perioadă de câţiva ani, cât durează serialul Lost, să mai mediteze, naufragiat pe o navă undeva la capătul pământului şi la marginile oceanului cunoscut, visând cu ochii deschişi către insula misterioasă unde timpul stă suspendat într-o permanentă zi de ieri. Insula din ziua de ieri a fost publicată prin 1994 (cred) de pasionatul de semiotică Umberto Eco. Hei, ce-i cu numele acesta de familie ? Mr. Eko parcă a murit pe insulă. Să sperăm că simbolic. E păcat că a trecut în nefiinţă un om care a reuşit să se schimbe, după cum se pare că a făcut şi tânărul acela negru brutar din 16 Blocks, cu Bruce Willis.

Dar să revenim la conştiinţa Gaiei şi modul cum se manifestă ea pe insulă. Nimeni nu se mai îndoieşte acum, odată cu progresele înregistrate în modalităţile de percepţie, fotografiere şi înregistrare a corpului bioenergetic (efectul Kirlian), bioelectric al omului că specia noastră, la fel ca şi oricare, posedă pe lângă tradiţionalele trup şi suflet şi o aură subtilă, extrasenzorială, un fel de culoare cărămizie cu care ne contopim în conştiinţa universală a peisajului planetar. Un om se alimentează cu energie din pământ, funcţionează alimentat fiind din fântâna care îşi are sediul în materialul din care se presupune a fi fost creat. Se spune că Gaia are o conştiinţă la nivelul atmosferei generată la contactul electric între diferiţi ioni constituenţi. Un exemplu al undelor cerebrale ale sistemului nervos al Gaiei sunt manifestările orajoase, meteorologice, însumând aici fulgerele şi trăsnetele. Aceste manifestări electrice sunt de fapt gânduri din conştiinţa Gaiei care sunt desconspirate de viziuni sau revelaţii (mecanismul anti-trăsnet conceput de Desmond în încercarea de a-l salva pe Charlie). Dar cum intră omul în contact cu conştiinţa supremă, manifestată în insulă ? Este meritul fizicianului german Schumann. El a intuit bioenergia terestră. Acest câmp electromagnetic a fost măsurat şi rezultatelor i s-au dat numele descoperitorului. Astfel s-a detectat rezonanţa sau oscilaţia Schumann. Acest indice este de 7,83 Hz. Unii oameni se pot racorda la sistemul energetic planetar şi beneficiază astfel de o accentuare a forţelor cognitive şi vindecătoare (paralizia membrelor lui Locke). O influenţă deosebită în modificarea intensităţii acestei rezonanţe o are ciclicitatea furtunilor magnetice solare. Nu prea se ştie de ce, de prin anii 1978-1980 acest indice îşi măreşte valoarea şi a atins valori de până la 13 Hz în unele zone (probabil una dintre ele este chiar insula). Bioritmul Terrei a luat-o razna, s-a înteţit într-o manieră surprinzătoare. Daţi-mi un punct de sprijin şi voi putea apoi răsturna pământul spunea în antichitate Arhimede. Dacă acest punct este chiar insula naufragiaţilor ? Ştiam acum că se inversează polii magnetici ai Terrei. Acestă frecvenţă a bioritmului Gaiei coincide într-un anume fel cu ritmul creierului uman setat pentru a se descoperi pe sine, pentru pace interioară şi profundă relaxare. Beneficiile sunt nebănuite, mai ales dacă te afli într-un punct de maximă intensitate a acestei rezonanţe Schumann. Dacă această zonă s-a descoperit deja în limitele acestei insule şi deja oamenii (Dharma) au iniţiat un contact şi o comunicare profundă cu Gaia ? Poate că această creştere a rezonanţei este o reflectare a tensiunii, a stresului provocat geosistemului viu de către specia umană prin poluare. O dată cu această intensificare a conştiinţei marelui organism şi nivelul vibraţional al fiinţelor vii creşte până la capacităţi nebănuite de cunoaştere şi descoperire a adevărului. Se spune că tinerii de azi, care sunt născuţi după 1978-80 (când a început să se intensifice rezonanţa terestră) sunt mai inteligenţi. Oricum Walt era sigur născut după acestă dată. Un element care poate să certifice schimbările Gaiei la nivelul conştiinţei electromagnetice este dată de rătăcirile stolurilor de porumbei pe distanţe lungi, ştiut fiind faptul că radarul acestora este într-o anumită măsură, câmpul magnetic. În aceste timpuri Gaia este vulnerabilă. Omul de ştiinţă bine intenţionat şi scrupulos se poate conecta la conştiinţa şi memoria ei. În acestă direcţie savanţii au descoperit că timpul tinde să se contracte. Printre posibilele manifestări ale acestor schimbări radicale în rezonanţa terestră, în centrul ei de maximă apariţie, unde se află supapa, comunicarea cu care se reglează Gaia cu spaţiul cosmic - insula - sunt următoarele: vise intense, apariţia unor afecţiuni speciale (gripa, nu e cazul în serial, ci mai degrabă o altă boală), dispar unele boli grave (paralizia lui John, cancerul lui Rose, infertilitatea lui Jin) şi creşte sensibilitatea senzorială (comunicarea din cort cu spiritul insulei). Unele dansuri tradiţionale africane, prin corelarea ritmului de mişcare cu aceste oscilaţii Schumann, puteau trezi energiile pământului şi vracii intrau în comunicare cu spirite superioare. Locke nu a dansat, dar a stat puţin închis acolo sub pânză. Naufragiaţii sunt astfel capabili să audă şoaptele care pot fi la fel de bine rugăciunile adepţilor New Age sau chiar gândurile lor reflectate de opacitatea conştiinţei insulei, a Gaiei, ce nu permite acestora să părăsească spaţiul şi timpul îndreptându-se spre Absolut, casa lui Dumnezeu.

[…] [puteţi citi continuarea articolului, mâine, doar aici pe LOST-Naufragiatii.com]

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 30 octombrie 2007

Interviu cu Francois Chau

Câte detalii îţi dau producătorii despre scena pe care urmează să o filmezi? Sau nu îţi spun nimic în plus faţă de ce vedem noi în serial?
Pur şi simplu mi se dă scenariul. Fară nici o explicaţie.

Şti ceva în plus faţă de noi despre filmul de prezentare "The Orchid"? Fanii se întreabă dacă este ceva serios sau doar o parodie, din moment ce producătorii susţin că nu există nici o legătură între conceptul călătoriei în timp şi serial. Erau acei doi iepuri identici?
Este foarte probabil ca voi să ştiţi mai multe despre acea scenă decât mine. N-am avut nici o discuţie cu producătorii pe tema acelui filmu de prezentare. Eu nu am observat nici o legătură cu călătoria în timp dar orice este posibil. Dr. Candle părea foarte îngrijorat de perspectiva interacţiunii celor doi iepuri. Personal, cred că e vorba de clonare.

Noi credem că joci rolul mai multor personaje. Ai vreo teorie legată de nume? Sau este vorba de o singură persoană cu mai multe nume false?
Din nou, nu ştiu răspunsul la această întrebare. Am fost şi eu surpins când Dr. Candle s-a prezentat ca Dr. Wickmund. Înclin să cred că Dr. Candle este numele adevărat şi celelalte sunt alias-uri.

Sezonul trecut a fost decoperită staţia "The Looking Glass" dar nu ne-a fost oferit nici un film de prezentare. Există vreo şansă să-l vedem anul viitor?
Mi s-a spus neoficial că Dr. Candle va avea apariţii mult mai dese şi mai importante pe viitor. Dacă nu din Sezonul 4 atunci începând cu următorul. Nu ştiu sigur.

Ştiu că urmăreşti serialul de ori de câte ori ai ocazia, în special atunci când apare şi amica ta Yunjin. Ai vreo teorie legată de ce urmează?
Nu am nici cea mai vagă idee despre ce va fi în continuare.

Mulţi dintre actori se ocupă şi de alte producţii în paralel, cum ar fi Nestor Carbonell (Richard Alpert în LOST), pe care îl vom vedea mult mai rar în viitorul sezon din cauza rolului său în serialul Cane. Poţi să ne spui cum stă treaba cu contractele actorilor? Pot face orice doresc în afară de serialul LOST?
Este posibil ca actorii cu roluri principale să aibă unele restricţii. Ceilalţi au doar contracte periodice. Eu sunt de părere că toţi ar trebui lăsaţi să-şi facă meseria aşa cum vor.

Ce poţi să ne spui despre fani? Cât de curioşi sunt?
Fanii LOST sunt extraordinari. Am primit multe scrisori şi email-uri de susţinere din întreaga lume. Cu toţii sunt curioşi să afle secrete din spatele scenei şi regret că nu le pot dezvălui nimic nou.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 30 octombrie 2007

Prin dioptria LOST frânturi de Gaia - Partea I

În conştiinţa populară apare mai mult acest apelativ ciudat: gaia. Pentru că doar prin mediul rural puii sunt lăsaţi să zburge nestingheriţi prin gospodărie, câteodată prin grădini. Ei nu ştiu însă că cineva îi supraveghează neîncetat (şi nu pe nişte monitoare alb-negru cu semnale bruiate). Ci de un prădător hămesit, ce zboară ca un fum de nici nu-l auzi, dar să-l mai şi observi la timpul potrivit. Acesta este gaia, o răpitoare cu gheare ascuţite şi cioc încovoiat. Rolul ei biologic este de a epura ecosistemul rural de surplusul de carne şi de a tranforma respectiva vietate în pământ sau reziduu solid şi energie (calorică, mai puţin electromagnetică). Dar oare există şi un astfel de om, cu asemenea proprietăţi ? Da, toţi îl cunoaştem, este cel care nu ne dă pace niciodată, este pisălogul. Este cel care se ţine gaia după tine - destinul. Este bine să-l eviţi, asta dacă este posibil. Iar în caz de contrariu, dacă soarta îţi este fatidică, dacă instanţa superioară ţi-a scris în catastif deja toate întâmplările vieţii şi job-ul tău pe Terra, atunci te-a luat gaia. Şi unde te va duce ?! Habar n-am, hai să ghicesc şi eu, poate undeva … pe o insulă pustie. Asta înseamnă că ai cam păţit-o. Dar acolo ce naiba să faci ? Nu e nici ca în acea glumă în care ai un răgaz să-ţi alegi cinci obiecte să le iei cu tine, te duce gaia aşa din senin, pe nepregătite. Pe insulă dai de o altă belea, constaţi că nici dacă îţi luai cele cinci lucruşoare, tot nu puteai să te joci cu ele ca să treacă timpul până la apariţia salvatorilor, deoarece acolo altcineva era proprietarul magazinului de jucării. Şi acest afurisit ce poate să facă el acolo, decât să se joace de-a puia-gaia cu tine şi cu raţiunea ta ! Nu este vorba despre hip-hop aici, nu mai rânjiţi !!

… Şi din a chaosului văi,/ Jur-împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorând îl înconjur/ Ca nişte mări, de-a-notul... / El zboară, gând purtat de dor, / Pân’ piere totul, totul … Da, chiar este Luceafărul eminescian. Dar ce legătură are cu Lost ? Doar reflectă literar ce exista înaintea lumii - haosul. Potrivit mitologiei greceşti, acest haos a dat naştere lui Uranus - zeul cerului şi Gaiei. S-au format cerul şi pământul. Apoi s-a întărit comuniunea celor două elemente primordiale. Şi la propriu, căci prin 2004, nişte oameni care încercau rezistenţa lui Uranus au luat contact intim cu Gaia, prăbuşindu-se pe ea. Acum rămâne la latitudinea fiecăruia să afle pentru sine dacă acest mărunt individ a fost modelat de Prometeu din argilă sau de Dumnezeu din lut ! Timpul a trecut şi cunoaşterea s-a bifurcat, apoi a explodat divergent în mii de domenii. În ultimul timp parcă se conturează o oarece convergenţă în ceea ce priveşte aceste insidioase ramuri ale înţelegerilor lucrurilor, nu vi se pare ? Cum oare omul a rămas în contact cu trecutul, cu istoria ? Prin intermediul papirusului, a hârtiei, a biţilor. Cred că lui William Golding jr. îi plăcea să citească şi să pună lanterna în necunoscut. La maturitate, mânat de intenţii bune în legătură cu vecinii, a deschis o prietenie cu un alt faimos (nu ştiu dacă pe atunci) englez, pe numele său James Lovelock. Acesta era un inventator pasionat de ecologie, un pasionat de interdisciplinaritate. Gândurile acestuia din urmă gravitau în jurul unei idei fixe. Găsise o altă explicaţie a lumii ! O ipoteză la care nu-i găsise încă un nume adecvat. Destinul i-l aduce aproape pe Golding (mai familiarizat cu mitologia) care îi propune un nume sugestiv ipotezei. Astfel a luat naştere numele din titlul articolului. A apărut pe piaţă Teoria Gaia ! Se prea poate ca romancierul William Golding să-şi fi imaginat el însuşi un raţionament după ce a auzit ipoteza vecinului Lovelock, căci nu-i putea răsări în minte un nume atât de potrivit dacă nu-şi muncise şi el gândul cu ceva să zicem, ca o … insulă pustie. Aşa şi este ! Formularea de început a teoriei Gaia s-a publicat cam prin 1960. Aşa că scriitorul Golding ar fi avut timp să scrie ceva sau să construiască un raţionament până în 1960, pentru a-şi da seama de aplicabilitatea gândurilor noului său vecin atât de pasionat de problemele ecologice de dimensiuni planetare. Păi a şi scris. A mai luat şi premiul Nobel pentru Literatură pentru ce a scris. Dar prin 1983, pentru diversitatea şi universalitatea miturilor, pentru evidenţierea caracterelor profund umane în lumea de astăzi. Prin 1954 a publicat Împăratul muştelor, carte ce o recomand cu căldură liceenilor pasionaţi de Lost. Totuşi, idea cu nişte copilaşi eşuaţi pe o insulă pustie, e mai veche, anume din 1857, dintr-o carte numită The Coral Island. Dar Lord of the Flies - să nu-şi închipuie fanii că în roman exista vreun stol de muşte negre şi bâzâitoare ce pot fi interpretate ca un fel de fum negru de care trebuie să fugi - are ca simbolistică (printre clasicele filosofii morale şi politice) tema universală a existenţei terestre a grădinii raiului (o insulă pierdută) şi natura răului (reprezentat acolo de un cap de porc mistreţ) care aduce mari tentaţii, la fel cum şi Iisus a fost tentat de şarpe. Tentaţia de a te îndoi: raţionalul Jack e pus în faţa misterului iraţional şi încearcă să şi-l explice logic. Credinciosul John e pus în faţa unui adevăr camuflat într-un buncăr şi încearcă să-i dea o interpretare mistică şi să integreze faptele într-un destin. Venirea acelui ofiţer de marină pentru a recupera copii (deveniţi acum sălbatici, pentru că ecosistemul şi-a pus amprenta abiotică pe ei, secându-i de toată umanitatea) poate fi simbolizată de a doua venire a lui Iisus sau în Lost, de venirea salvatorilor la sfârşitul părţii 3. Să vedem cine au să fie aceştia însă ! Nişte persoane cu adevărat mântuitoare, care sosesc doar să evalueze starea de sănătate a pacienţilor şi să le reveleze adevărul sau doar nişte noi ostili pentru a-i trece în altă fază a chestionarului Dharma ? Pe ce cale îşi vor face apariţia izbăvitorii: pe calea aerului cu elicoptere, pe calea efectului de scoatere din anestezie, pe calea iraţionalului divin, pe calea efectului de puzzle al firului narativ ? Oare William Golding s-a gândit la viitoarea teorie Gaia când a scris Împăratul muştelor ? Nu ştiu. Dar să ne aşezăm mintea la biroul de lucru şi să dăm drumul la endorfine, să lăsăm în afara preocupărilor noastre sângeroasele mistere de pe la ora cinci şi să continuăm cursa cu obstacole pe care ne-a înălţat-o la fileu Lost. De ce ?! Pentru că este one hell of a ride !

Cu toţii am învăţat în şcoală că Terra constituie un sistem natural alcătuit din altele, subalterne. Geosistemul planetar este alcătuit din întrepătrunderea tuturor geosferelor: reliefosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera şi antroposfera. Limitele sale pendulează în intervale largi, aşa că să ne imaginăm doar un strat subţire aflat la limita suprafeţei terestre până la stratul de ozon în înălţime şi până la câteva zeci de kilometrii adâncime în litosferă. Gaia din teoria lui James Lovelock constituie, cum s-ar spune în limba engleză - the largest living creature on Earth sau acest geosistem planetar descris anterior, privit însă la o scară ceva mai mică. Gaia este însuşi mediul înconjurător, acest geosistem care nu se mai raportează acum la om, ci la biosferă în general. Capătă definiţia unei entităţi de sine stătătoare - Gaia, dând astfel naştere la o nouă interpretare a lumii, o nouă dioptrie prin care privim existenţa noastră pe planetă. Iată o nouă explicaţie, apărută la mult timp după revelaţia din Biblie, evoluţionismul darwinist sau mai noua grădină zoologică în care suntem lăsaţi să ne dezvoltăm sub lupa şi microscopul fiinţelor extraterestre.

Dacă e să privim prin oglinda retrovizoare a serialului Lost, Gaia şi-ar contracta glasul şi gândul prin intermediul insulei, prin al cărei intermediu încearcă să atragă atenţia oamenilor că nu mai este un simplu producător, că foamea din stomacul omului a sleit-o de puteri, că mijloacele lui de transport trebuie să-şi schimbe sistemul de propulsie adaptând o altă energie, mai puţin poluantă. Suferă şi scrie prologul unei încordări a genelor şi AND-ului, redeclanşând o nouă luptă pentru supravieţuire evoluţionistă, în urma căreia omul nu se ştie dacă va mai ieşi în fruntea arborelui ca în pliantele laboratorului de biologie din liceu. Războiul se schimbă, şi, la fel cum maşinăria de război americană când este pusă în funcţiune nicio armată nu-i poate rezista (prin filme şi nu numai), odată ce Gaia va ajunge la capătul răbdării, va scoate armele în lupta ei pentru existenţă. Acestea sunt de fapt feed-back-urile negative pe care le receptăm de la ea. Ne luptăm cu propriile noastre arme ajunse în mâna unui terorist. Dar oricine poate deveni terorist în lupta pentru existenţă cu un opozant, care nu s-a dovedit niciodată un partener de încredere. Înălţarea unuia înseamnă, obligatoriu, coborârea şi rănirea altuia. Iar astăzi se întâmplă ceva explicabil. Poluarea noastră asupra Gaiei (şi hai să ne rezumăm doar la cea fizică, chimică şi biologică) se întoarce împotriva noastră sub forma cea mai gravă cu care s-a confruntat vreodată omul. Specia ne este atacată, deoarece s-a transformat într-un parazit în corpul şi pielea Gaiei. Iar arma cea mai eficientă şi căreia nu-i putem rezista este încălzirea globală. Gaia ne-a strigat încă demult, poate de când Eva a muşcat din mărul acela atât de gustos la papilele de pe limbă. Dar noi ne-am format urechea pentru a o înţelege în ţipătul ei strident doar ceva mai recent. Aşa că, după cum Vasco da Gama şi Columb au plecat să caute noi teritorii bogate, Magnus Hanso a plecat să afle sursa plânsului Gaiei. Alvar a continuat să dezlege acest Sudoku al cronometrului setat de noi în Gaia. Deja cum putem afla din The revenge of Gaia a lui James Lovelock, ne-am trezit ceva cam târziu, soarele a răsărit şi noi am întârziat la muncă. Dacă aţi avut vreo tendinţă suicidară, nu vă recomand această carte, deoarece vă poate adânci depresia aflând că specia umană a pierdut şi ultimul vagon din trenul spre supravieţuire şi nu au mai rămas decât zeci de ani până la apocalipsă. Care vine chiar la propriu, pe calea focului - încingere globală. Aproape toată lumea cunoaşte comparaţia cu celebrul Napoleon, care a ajuns în glorie până în inima teritoriului rus, unde, într-un moment de luciditate şi-a dat seama că va pierde războiul sub lovitura necruţătoare a brizărilor îngheţate ale generalului iarnă rusească. Dar ruşii o duc destul de bine prin prisma încălzirii globale. Omul a trecut de pragul în care ar fi putut să se întoarcă şi să se salveze. Gaia a început acum să dea primele semne de iritare, prin acestă boală planetară numită încălzire globală. Însă un grup de oameni (cei din Dharma) a fost desemnat să negocieze în secret un compromis cu Gaia. Sau poate că Gaia şi-a ales şi ea proprii ei negociatori (naufragiaţii) să se confrunte cu ceilalţi rămaşi, după ce spiritul uman s-a destrămat (ca în pustietatea infantilă a Împăratului Muştelor) şi vocea speciei umane a trecut în cuvintele viclene ale celorlalţi.

[…]

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 29 octombrie 2007

Daniel Dae Kim arestat

Daniel Dae Kim, actorul ce interpretează rolul lui Jin-Soo Kwon în serialul LOST a fost arestat în această dimineaţă pentru conducere sub influenţa alcoolului. Detaliile despre nivelul alcoolemiei din sânge nu au fost date încă publicităţii de către poliţie. Daniel a fost arestat la ora locală 3:00 A.M. şi a fost eliberat la 5:05 A.M. după ce a plătit cauţiunea.

În momentul părăsirii secţiei de Poliţie din Honolulu, Kim nu a dat nici o declaraţie, fiind escortat de doi poliţişti până la o maşină ce îl aştepta afară. Îmbrăcat într-un tricou polo, cu pantaloni scurţi de culoare kaki, Daniel a ţinut capul plecat, încercând să evite fotografiile reporterilor. După ce a trecut în viteză printre reprezentanţii media, s-a urcat în maşină pe locul din dreapta şoferului şi a plecat în trombă.

Arestarea lui Daniel Dae Kim pentru conducere sub influenţa alcoolului nu este prima gafă de acest gen pentru actorii din serialul LOST. Alte incidente notabile le-au avut ca protagoniste pe Michelle Rodriguez (Ana-Lucia) şi Cynthia Watros (Libby), ambele fiind arestate în data de 1 decembrie 2005 când au fost surprinse cu o alcolemie ridicată pe autostrada Pali din Hawaii. Cele două au pledat - vinovat şi au dispărut din serial până la sfârşitul sezonului. Adewale Akinnuoye-Agbaje (Mr. Eko) a avut şi el probleme cu legea în toamna anului 2006 când a fost arestat pentru nesupunere faţă de reprezentanţii poliţiei şi conducere fără carnet. Acuzaţiile au fost retrase ulterior, când Akinnuoye-Agbaje a făcut dovada că posedă permis de conducere. La fel, şi el a părăsit mai apoi serialul fiind omorât de "Monstrul de Fum" în prima parte a sezonului 3.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 25 octombrie 2007

Despre LOST - Partea a III-a

Găsesc o asemănare a serialului Lost cu filmele lui M. Night Shyamalan. Vă mai amintiţi de filmele The sixth sense şi The village ? Al doilea dintre ele mi-a schimbat maniera de abordare şi înţelegere a unui film. Cred că l-am văzut înainte să apară Lost. Obţinusem un bilet gratuit la cinematograful Corso, în cadrul unui Festival Studenţesc - în luna octombrie sau noiembrie a anului 2003 sau 2004, nu mai ţin minte precis. Am fost singurul din grup care a ieşit schimbat de la filmul acela. Nimănui nu-i plăcuse, poate doar ideea generală, apoi la final, după ce înţeleseseră despre ce fusese vorba cu adevărat, răspundeau doar : da, frumoasă răsturnare de situaţie şi atât ! Cred că se pot face multe paralele cu Lost. De acolo am deprins maniera acesta de a înţelege un astfel de serial. Deşi nu răsturnarea neaşteptată de situaţie din final m-a atras la filmul The village, se poate ca şi serialul Lost să aibă o explicaţie de încheiere în aceeaşi manieră surprinzătoare. Cine erau acei oameni captivi acolo, în poiana aceea a lui Iocan, în mijlocul acelei păduri ? Nu erau nişte naufragiaţi într-un alt timp, acela al evului mediu sau mai degrabă al începutului secolului nouăsprezece, căci americanii apăruseră în evul mediu. Semnificau însăşi omenirea. Câteva teorii se ţeseau şi în jurul acelui scenariu. Dar cum finalul şi adevărul lui ţi se revelau peste 100 de minute şi nu 4 ani ca în Lost, merita să fac supoziţii pe marginea subiectului. Diferenţa este că asupra filmului Satul interpretările se puteau face doar după terminare şi nu în timpul vizionării. Pe când la Lost diferitele scenarii se fac doar în timpul derulării serialului şi nu după terminarea lui, când orice mister şi interpretare simbolică îşi vor pierde însemnătatea. Acei naufragiaţi într-un sat aruncat înapoi în timp erau înconjuraţi de un fel de şir din făclii şi de nişte posturi de supraveghere. Nu seamănă acest lucru cu gardul sonic sau ce era acela ce înconjura facilităţile celorlalţi ? Locuitorii satului era terorizaţi de nişte entităţi care dădeau târcoale poienii, dar nu puteau trece de acea barieră de la marginea pădurii. De printre copaci, se auzeau tot felul de zgomote înfiorătoare, un murmur venit dintr-o altă lume. Nu este acesta şuierul şoaptelor pe care naufragiaţii îl auzeau câteodată ? Nu se simţeau losties terorizaţi de ceilalţi ? Simbolic vorbind, satul, respectiv naufragiaţii pe insulă, erau înconjuraţi de un fel de barieră de protecţie împotriva lumii exterioare. La fel cum omul este mărginit de o cenzură transcendentală în căutarea lui continuă a adevărului ! Naufragiaţii semnifică, în acest stadiu al serialului (sunt de acord că spre final vom descoperi iarăşi pragmatismul scenariştilor americani) însăşi specia umană, această trestie gânditoare care nu poate pătrunde cu propriile forţe înţelesul şoaptelor venite de dincolo să îi atragă atenţia asupra Adevărului. Până la final, sătenii aleg o fată oarbă pentru a înfrunta pericolul şi a ajunge în cel mai apropiat sat. De acolo trebuia să ia nişte medicamente pentru a-l trata pe cel iubit (dar curajos), rănit de însuşi nebunul satului (cel care întrupa de fapt creaturile care bântuiau împrejurimile). Oarba simbolizează însuşi omul - naufragiatul care, lipsit de unele îndemânări (aflat evident în crunt dezavantaj) porneşte să înfrunte pericolele insulei pentru a descoperi adevărul şi a se salva. Fata ajunge până la gardul înalt, îl depăşeşte, la fel cu supravieţuitorii zborului 815 trec peste gardul sonic, iar apoi ajunge faţă în faţă cu extraordinarul adevăr. Însă nu reacţionează în niciun fel, deoarece nu îl poate percepe - vedea. Satul era de fapt amplasat într-o rezervaţie pe deasupra căreia nu aveau voie să survoleze avioane. Fusese înfiinţat ca un domeniu de cercetare universitară de către un profesor care dorise să se rupă de lumea modernă, de civilizaţie şi să încerce dacă este posibilă o viaţă fără anumite deprinderi ale omului modern. Un fel de Survivor din epoca modernă (nu contemporană) fără a avea nici măcar medicamentele necesare unei infecţii serioase. Deci adevărul era deja la unul dintre ei, dacă nu chiar mai mulţi. Şi în Lost adevărul poate fi deja la unul dintre personaje, dacă nu la Ceilalţi, poate chiar la unul dintre naufragiaţi, deşi mai puţin probabil. Altfel spus Adevărul e spart într-un puzzle, Ceilalţi l-au văzut în întregimea lui (poate chiar au participat la despicarea fragmentelor), iar acum urmăresc cum pasagerii zborului încearcă să răzbată spre evadare şi cunoaştere.

Cineva spunea Natura este o staţie radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, trebuie doar să alegem postul potrivit. În stadiul în care ne aflăm cu serialul, mie îmi place să-mi închipui teoria Purgatoriului (deşi am impresia că responsabilii americani ai Lost au negat-o !). Dacă au spus adevărul înseamnă că iese la iveală pragmatismul care i-a caracterizat întotdeauna în scenariile cinematografice. Nu lasă lucrurile ambigue şi în niciun caz fără o explicaţie raţională. Aş prefera un final ca în filmul The Forgotten cu Julianne Moore, nu neapărat o conspiraţie guvernamentală în care un avion plin cu copii este răpit de extratereştrii, ci maniera iraţională a scenariului care nu lămureşte pe deplin spectatorul. Te obligă să te întrebi asupra altor explicaţii raţionale, fără să iei în calcul şi varianta că poate misterul este mijlocul înţelegerii adevărului. În Lost comunicarea se realizează prin intermediul staţiilor radio de cele mai multe ori. Natura - jungla este însăşi o staţie de emisie, iar şoaptele misterioase constituie informaţia venită pe o anume lungime de undă imposibil de recepţionat de naufragiaţi, deoarece nu au auzul format pentru a capta scurgeri din cealaltă dimensiune (oricare ar fi ea, poate nici nu este vorba de lumea de dincolo, ci de acesta privită doar printr-o altă optică, poate psihanalitică !).

În Lost, misterele sunt ca o lumină de veioză aruncată pe întregul puzzle. Sau pe fragmentele care aşteaptă încă să fie îmbinate. Flashback-urile constituie configuraţia sub care trebuie aranjate bucăţile pentru a înţelege ceva din imaginea de ansamblu. Ar interveni o problemă ciudată dacă o să identificăm lumina misterelor căzând şi prin flashback-uri ! Sper să nu se complice într-atât firul narativ.

Şi dacă tot am ajuns la apariţiile inexplicabile, îngăduiţi-mi să vă mai reţin cu un aspect cât se poate de inedit. Dar nu are legătură neapărată cu misterele de pe insulă, ci mai degrabă cu întreaga semnificaţie a teorie mele că orice dezlegare a serialului incluzând şi seriile viitoare este inutilă şi nu face bine decât celor care se mândresc cu o logică a la Cristian Tudor Popescu şi sunt capabili să explice raţional toate amănuntele şi chichiţele.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Toată lumea şi-a dat seama că aceste cuvinte sunt primele versuri din poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a lui Lucian Blaga. Deşi pare o poezie de clasa a X-a, la a doua privire se descoperă secrete nebănuite. În continuare am să încerc să reliefez (după priceperile mele de profesor de geografie) legăturile dintre serialul Lost şi filosofia lui Lucian Blaga. Ce poate însemna corola de minuni a lumii, dacă nu suita de mistere care străbat insula, nu neapărat fumul negru sau harta de pe uşa adăpostului, ci mai degrabă legăturile şi trimiterile (pe care le-am subliniat mai sus) către temele universale, majore de meditaţie asupra finalităţilor omului sau sufletele rătăcind în lumea de dincolo ?! Ce înseamnă şi nu ucid (nu se referă la faptul că au fost omorâţi câţiva dintre ceilalţi de către naufragiaţi, poate şi invers, şi nici cum a trecut la cele sfinte Mr. Eko) dacă nu faptul că misterele nu constituie elemente şocante pentru cei de pe insulă şi nici nu-şi fac din dezlegarea lor un scop primordial ? Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea ne reprezintă pe noi, telespectatorii, care nu suntem invitaţi să dezlegăm acele mistere ca pe nişte jocuri Sudoku sau rebusuri alambicate, ci mai degrabă să trăim alături de ele şi să le înţelegem în deplinătatea aspectului general. Să le asociem cu nişte amănunte inexplicabile pe care le întâlnim şi în viaţa noastră de zi cu zi. Nu încercăm să ni le explicăm, pentru că viaţa decurge liniştit, la fel de bine şi printre ele. Naufragiaţii sunt în căutarea adevărului şi a evadării (nu toţi ! vezi John Locke), dar nu se cramponează, nu pierd vremea să discute şi se despice firul în zece pe marginea unor aşa zise mistere. Ele fac parte din însăşi calea spre adevăr, sunt chiar unele din pietrele încrustate pe potecă, n-ai cum să le scoţi de acolo pentru că altfel ai pierde cărarea. Flori - vegetaţia tropicală, de junglă a insulei ; ochi - norul pare să le provoace nişte amintiri, odată chiar a scos un sunet de fotografiere dacă nu mă înşel ; buze - şoaptele murmurate de nişte buze străine, pe lângă faptul că îţi înfiorau coloana vertebrală, pot fi interpretate ca nişte călăuze invizibile ce îţi indică unele devieri de la poteca spre adevăr, nişte erori, ecouri ale experimentului eşuat ; iar morminte - au relevanţă privite prin prisma vieţii de dincolo (ceea ce tot spunea Des cu another life) sau prin faptul că nu este o limită prea clar definită între viaţă şi moarte. … şi tot ce-i neînţeles/ se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari - exprimă clar faptul că există câte o răsturnare majoră de situaţii la finalul fiecărei serii. Nu răzbim cu explicaţia logică a câte unui mister, că apare altul şi mai mare. Un mister (dacă se poate considera aşa) de proporţii este considerat cel de la finalul părţii a doua, când aflăm ceva mai multe despre ceilalţi (inclusiv bănuim că nu sunt ei ceea ce par - doar nişte barbari cu haine soioase) şi vedem cum pleacă spre necunoscut. Un mister rămâne peste timp prin însăşi valoarea lui simbolică şi nu prin faptul că omul nu este în stare să-l descifreze.

Blaga spune că omul se defineşte ca om deplin doar prin proiecţia vieţii lui în orizontul misterului. Existenţa noastră este guvernată de hazard, ne izbim de mistere - iluzii la tot pasul, iar trăsăturile lor contradictorii ne zăpăcesc şi ne zădărnicesc încercările de a le explica raţional. El vorbea de o matrice stilistică cu care noi înţelegem lumea într-un mod raţional; sugerează faptul că tot ce ne este necesar pentru cunoaştere se găseşte deja în noi. Pendulând astfel între cunoaşterea subiectivă şi cea obiectivă (dată de acest a priori din constituţia noastră), Blaga a iniţiat o explicaţie metaforică a imposibilităţii pătrunderii misterelor de către om, nu din cauza neputinţei lui, ci pentru că Marele Anonim i-a instaurat o cenzură transcendentală. Astfel şi insula este guvernată de o cenzură transcendentală care nu le dă posibilitatea naufragiaţilor să afle scopul prezenţei lor acolo şi realizează posibilităţile lor minime de evadare, de salvare. Acest Mare Anonim - identificat poate cu Jacob sau cu Ben, a instaurat această stare de cenzură asupra noilor locuitori ai insulei - supravieţuitorii zborului 815. La fel cum omul este cenzurat în gândire de transcendental. Tocmai pentru a explica aceste inadvertenţe în înţelegerea nepătrunsului intervine dogmaticul. Dogmele insulei au luat naştere pentru a-i obişnui pe naufragiaţi să trăiască alături de acele mistere contradictorii şi să îşi urmeze calea spre adevăr fără să le fie frică de apariţiile lor neaşteptate. Misterele s-au transformat în dogme ; în primul rând acel nor negru, care poate fi un fel de duh sfânt care intervine când cineva nu urmează calea cea dreaptă - (dar nu înţeleg de ce tocmai Eko a fost luat, care începuse să construiască chiar o bisericuţă din lemn, întrupare clară a unei religiozităţi acerbe ?). Poate că norul este de fapt semaforul spre Iad. Ideea este că Lucian Blaga ne îndrumă să alegem dual. Există astfel două căi, alternative : o cunoaştere pasivă, în care convieţuieşti paşnic cu misterul, chiar dacă nu îl poţi pătrunde pe de-a-ntregul. Aceasta este calea urmată de naufragiaţi. Iar cea de-a doua se referă la o cunoaştere activă : la care despici miezul problemei pentru a te izbi de alte nebănuite mistere înăuntru (la fel ca atomul care mai cuprindea şi el câte ceva înăuntrul lui). Acesta este calea urmată de telespectatorii Lost. Urmăresc să dezlege un mister, iar după ce cred că l-au explicat raţional, li se aduce în faţa ochilor un altul, şi mai profund.

Cred că lui Lucian Blaga i-ar fi plăcut mult să urmărească serialul Lost !

În cele de mai sus am încercat să vă conturez câteva idei care mi-au trecut prin minte în legătură cu serialul Lost. Închei cu speranţa că nu v-am plictisit şi vă rog să-mi scuzaţi eventualele greşeli de orice fel ar fi ele !

Cu simpatie, Bogdan Andronache !

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 25 octombrie 2007

Despre LOST - Partea a II-a

Cu cinci linii şi un cerculeţ poţi desena un om (ca-n animaţiile lui Gopo) - începi să înţelegi semnificaţia fiinţei umane, atât. Dacă mai trasezi o liniuţă cu alt cerc - ceva mai deformat de această dată - îi poţi ataşa omului o umbrelă. Acum începi să înţelegi simbolistica omului în ploaie, cum îi variază meteorologic comportamentul, atât. Dacă mai desenezi un cerculeţ înconjurat de altele mai mici şi divergente, ai realizat un soare şi problemele se complică. De ce ar ţine omul o umbrelă când afară e soare ? Începi să te gândeşti dacă nu e de dus la psihiatrie cumva ; dacă nu e soare prea puternic afară şi e nevoit astfel să poarte umbrelă ; dacă se află înăuntru, îşi probează umbrela, neştiind că afară e soare …, atât. Mai scrii câteva mâzgăleli şi constaţi că ai notat acolo teorema lui Pitagora. Oare ce legătură are asta ? E bizar ! Începi să te gândeşti dacă nu cumva respectivul era profesor de matematică şi urma să predea asta la clasa a patra în acea zi, dar care era legătura între umbrelă şi soare … şi într-un final îţi trece prin minte şi teoria că autorul desenului poate are o problemă medicală, atât. Şi să catalizăm reacţia întocmirii imaginii de ansamblu adăugând şi alte linii şi cerculeţe, până când ajungem să vedem întregul. Adică un elev de clasa patra de astăzi care încearcă să pătrundă tainele necesare luării unui zece la şcoală, dar nu-şi dă seama de autocenzura la care îşi supune mintea stând toată ziua la televizor şi la jocuri pe calculator, care acţionează ca o perdea (simbolic - umbrela) ce-i întunecă logica şi nu-i oferă acces la adevăr (soarele). Dacă ştiaţi de la bun început cum va arăta desenul meu schiţat până la urmă (nici eu nu ştiam !) nu aţi mai fi descoperit atâtea sensuri şi semnificaţii ale liniilor de început, nu-i aşa ?! Nu v-ar mai fi chinuit dilemele universale privitoare la Om, nici ce înseamnă Soarele pentru om, nici ce legătură au două lucruri contradictorii, nici ce mister neînţeles învăluie teorema lui Pitagora deja ştiută de orice copil de clasa a patra … Dacă ştiaţi banalitatea finalităţii mele, nici nu mi-aţi mai fi dat atenţie. Acesta este secretul serialului Lost !

Creatorii nu-şi doresc să le fie spart codul (ca în Da Vinci !), niciodată nu şi-au dorit asta de la fani. Ei au avut în minte o artă cinematografică dezvăluită astfel încât să stârnească în fiecare fan pasiuni nebănuite, să-i transforme pe toţi în căutătorii misterelor universale, a sinelui, a întrebărilor fundamentale: Cine sunt ? … Dacă e să priviţi dintr-un anumit punct de vedere scopul Lost nu este nicidecum să ne batem în teorii care mai de care mai raţionale. Finalitatea urmărită este mult superioară amănuntelor de genul Este mort sau nu tatăl lui Jack ? Sincer pentru mine chiar nu contează acest aspect. Poate să fie mort sau nu, nu are nicio relevanţă în descoperirea adevărului revelat de serial sau de lumea care mă înconjoară şi asupra căruia mă îndeamnă Lost să meditez. Cineva spunea Mulţi stau orbi şi surzi în marele templu al naturii. Aşa este dacă ne gândim puţin. Avem Internet, dar comunicăm mai puţin. Avem aparate digitale de fotografiat, dar înţelegem din ce în ce mai puţin mediul înconjurător. Avem telefoane, dar când am spus ultima dată la el : Mamă, te iubesc ! Hai că mă opresc să nu devin patetic … Ideea este că în pofida ultra-tehnologizării, am uitat misterele primordiale. Nu ne mai batem mintea cu ele. Lost asta încearcă. Să ne readucă în faţă marile teme universale ale umanităţii. Asta dacă încercăm să înţelegem serialul până acum, atât. Dacă ne lăsăm imaginaţia să zburde absolut neproductiv prin seriile de până la finalul serialului şi încercăm să legăm toate amănuntele între ele într-un mod cât mai raţional înseamnă să omorâm Lost. Să distrugem universalitatea interpretărilor, pasiunea noilor meditaţii făcute şi aşa în grabă, printre emailuri şi sms-uri.

Nu medităm asupra creaţiei sau a evoluţiei, asupra lui Dumnezeu (ipoteza cu Insula drept Purgatoriu !), asupra noilor tipuri de energie în cercetările medicale, asupra finalităţii omului pe planeta Terra. Lost pune aceste probleme cui ştie să vadă. Prin misterele prezentate te îndeamnă, aproape obsesiv să îţi aminteşti de civilizaţiile mai vechi (piciorul acela cu patru degete) sau pentru cei pasionaţi de tehnologie de invenţiile deceniilor următoare (norul negru ca aglomerare de nano-roboţi !) ori de comunicare cu cei din lumea de dincolo (Ben văzându-şi mama sau vedeniile unor oameni decedaţi) şi nenumărate alte teme de cunoaştere. Dar cine s-ar mai simţi înfiorat de aceste nebănuite legături cu tot felul de filosofii, dacă ar cunoaşte că până la urmă serialul are la bază ideea din filmul Vanilla Sky, cu Tom Cruise. Toţi ar replica : da, bine gândit, bine construit şi atât din păcate ! Nicio ţâşnire metafizică de la vreun obiect aparent contradictoriu apărut din senin pe insulă. Dacă îi ştii originea nu mai este pasionant şi nu îţi mai naşte suspiciuni. Sfârşitul Lost trebuie să însemne o tragedie pentru fanii lui şi nu o uşurare. Dacă simţi o uşurare că ţi s-a revelat secretul (care până la urmă nu o să fie cine ştie ce mister, ce nu i-a trecut nimănui de pe forumuri prin minte !) acest lucru nu poate să spună decât că ai urmărit serialul doar ca pe un puzzle, aşteptând cuminte şi în banca minţii tale să fie descoperite toate pătrăţelele pentru ca tu să le iei frumos şi să le asamblezi şi … gata, ai obţinut colajul, frumos da, dar ce folos ? Doar nu ai urmărit Lost pentru a vedea doar secretul final. Se poate face o paralelă cu o carte de Agatha Christie, la care te uiţi puţin şi repede cu coada ochiului pe ultima pagină de unde apuci să citeşti numele ucigaşului. Te amăgeşti astfel pe tine, dacă e să continui să citeşti cartea, şi nu vei mai trăi decât o experienţă mecanică, fără niciun stimul, fără mister, fără să-ţi pui o mie de întrebări legate de psihologia fiecărui personaj şi ipoteticele mobiluri care să îi fi determinat să fie autorii crimei.

Secretul Lost nu există ! Nu există decât în măsura în care totul e spart într-un fel de puzzle, împrăştiat pe parcursul a şase sau nu ştiu câte serii şi dezvăluit ca în Quentin Tarantino - povestea e tăiată în bucăţi, iar acestea intercalate. Flashback-urile şi flashforward-urile sunt doar liniile pe unde foarfecele a tăiat aceste figurine ale marelui puzzle. Căci la urma urmei asta este Lost - un puzzle (imaginea de ansamblu), care a fost tăiat din studiourile de producţie în mai multe fărâme, care, aranjate în diferite configuraţii pot crea diferite şi noi imagini, care trimit cu gândul la nenumărate interpretări. Acum să facem iarăşi un exerciţiu de comparaţie. Ce este mai productiv pentru telespectator: să încerce inutil să reconstituie forma finală (pe care oricum o va afla când serialul ajunge la sfârşit) folosindu-se de raţionamente sterpe, de logică usturătoare. Cu ce se va îmbogăţi mintea lui ? Cu absolut nimic. Să zicem că în timp ce vizionezi filmul Insula cu Ewan McGregor îţi pui tot felul de întrebări timp de 90 de minute sau cât durează. Dar după ce se termină gata, revii la problemele de zi cu zi: restanţe, mâncare, sex opus … (sau acelaşi sex) ! Ideea este că serialul Lost îşi prelungeşte tentaculele şi în viaţa ta reală, nu se rezumă la episodul de patruzeci şi cinci de minute. Toată săptămâna mă gândeam la răsturnarea de situaţie din respectivul episod. Şi nu aveam cu cine să o discut pentru că nu aveam niciun prieten căruia să-i placă şi să urmărească Lost. Abia acum puţin timp am găsit că există şi pe Internet (mda, cum de nu mă gândisem mai înainte !) forumuri de discuţii şi chiar site-uri româneşti. Sincer vă spun, acum o săptămână când am găsit site-ul românesc al Lost am avut o tresărire şi nu mi-a venit să cred. (Eu nu sunt un împătimit al Internetului ! Ba din contră ). Mi-au trecut prin minte fulgerător (ca un flashback) toate lunile trecute, aproape doi ani nu ştiu câţi au trecut de când au început să dea Lost pe Tvr 1, vineri sau duminică seara … în care nu am discutat decât cu mine însumi pe marginea acestui subiect. Am avut o revelaţie, m-am bucurat văzând că există atâţia fani ai Lost şi în România. Cred că sunt mult mai mulţi, dar nu intră pe site-uri sau pe forumuri din lipsă de timp, după cum sunt şi eu !

[…]

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 24 octombrie 2007

Începutul sfârşitului

"The Begining of The End" sau Începutul Sfârşitului este numele primului episod din viitorul sezon al serialului LOST. Pentru fani, aceste cuvinte sunt încărcate cu numeroase potenţiale conotaţii. Unul dintre ele fi putea fi ca acest episod să semnifice punctul de plecare a 48 de noi povestiri (episoade) ce vor urma, create să contureze punct cu punct, linie cu linie, finalul eternelor mistere LOST. Pe de altă parte ar putea fi un indiciu că următoarele poveşti ale serialului vor fi mult mai tragice, cu tentă apocaliptică. Citândul pe Ben, ce a fost până acum este nimic în comparaţie cu ceea se va întâmpla după ce, aşa zişii "Salvatori", vor ajunge pe Insulă. Viitorul tinde să curme drumul mitologiei LOST spre cursul cosmologic firesc, cel al vieţii şi al morţii universului. Va urma o luptă dispropoţionată între locuitorii insulei şi o nouă forţă cu putere supraomenească menită să distrugă "comorile" Insulei?

Printr-o serie de fotografii exclusive, TV Guide a oferit fanilor o primă frântură din acţiunea viitorului sezon. Figurile cunoscute nouă, ale lui Locke, Hurley, Sawyer, Desmond şi Sayid par copleşite de măreţia noului pericol ce îi ameninţă. Din păcate originea acestui pericol nu ne este dezvăluită din imaginile oferite.

Se pare că şi Ben, încă rănit şi sângerând este alături de ei. În mod evident Locke a fost deja iertat pentru omorârea lui Naomi iar Desmond a reuşit să se reunească cu restul Naufragiaţilor, lăsând în urmă staţia The Looking Glass cu cadavrul lui Charlie, probabil încă plutind în camera radio.

Un alt lucru ciudat surprins în fotografii este că defensiva este organizată în imediata apropiere a botului avionului. Are această bucată de fuselaj vreo importanţă anume sau naufragiaţii se află în preajma ei dintr-o simplă coincidenţă?

Indiferent care este teoria voastră, aceste imagini nu fac decât să ne amintească de faptul că istoria LOST este deja scrisă şi capătă contur zi de zi într-un loc îndepărtat al planetei.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 23 octombrie 2007

Despre LOST - Partea I

Dacă pentru explicaţia Lost s-ar găsi un fel de inconvenient truth ? Cred că o bună parte din fani ar fi dezamăgiţi. Chiar dacă nu mă refer la genul de dezvăluire ca cea din filmul An inconvenient truth, al fostului vicepreşedinte american proaspăt câştigător al Nobelului pentru Pace, se poate găsi o legătură şi în această direcţie. (Al Gore a avut, printre altele, şi acţiuni în direcţia dezvoltării şi promovării Internetului - mijloc prin care rusul afla noi informaţii din lumea exterioară). Ce legătură au aceste lucruri cu Lost ? Deşi nu sufăr deloc de scenarită (cum am să vă explic eu mai târziu) m-am gândit la două idei. Acest film produs de Al Gore coboară standardul înalt al explicaţiilor ştiinţifice a (în opinia mea) celei mai grave probleme cu care se confruntă astăzi Omul ca specie - anume Global Warming sau încălzirea globală, spre receptorul nepretenţios al omului mediu, arătându-ne prin calea celei de-a şaptea arte un adevăr destul de incomod. Ne sinucidem. Şi încă de când scoţianul Watt a îmbunătăţit substanţial motorul cu abur, nu de ieri, de azi. Deşi singurul lucru imperfect din natură e Rasa Umană - după cum zicea cineva, totuşi, vrând-nevrând trebuie să ne organizăm cumva pentru a căuta antidotul, a inventa siringa sau a găsi mecanismele fiziologice de adaptare la extincţie. Şi care este oare singura cale de a găsi ceva în nebuloasa înconjurătoare, de a depăşi situaţiile în care suntem pierduţi, de a inventa un anumit lucru conştient sau inconştient ? Experimentul. Poate că acel Alvar Hanso este cel care a iniţiat această procedură experimentală izolată a cărei scop putem doar să-l bănuim. (Să sperăm doar că respectivul nu este directorul institutului de boli mentale în care au fost internaţi Libby şi Hurley). Poate că acest adevăr incomod a fost ştiut încă din anii ’60 de responsabilii SUA şi ONU, iar individul respectiv a fost însărcinat să pună bazele unui proiect pentru găsirea leacului maladiei. Cel de-al doilea aspect în legătură cu această primă temă abordată este legat de un efect în lanţ al încălzirii globale, prezentată de altfel în filmul ştiinţific mai sus amintit. Este vorba despre o apariţie în treacăt a problemei topirii calotei glaciare, ce are ca efect imediat micşorarea spaţiului vital al urşilor polari. Aceştia sunt mai nou nevoiţi să parcurgă distanţe mari pentru descoperirea prăzii şi a bucăţilor din banchiză, aventuri care se încheie din ce în ce mai des cu moartea lor prin înecare. Însă există şi alte voci care consideră că moartea urşilor polari a survenit din cauze meteorologice (furtuni extreme). Ce ar fi dacă un astfel de urs polar ar fi ajuns, pe o bucată din banchiză în continuă topire, tocmai pe la latitudini temperate spre calde şi a eşuat, extenuat, pe o insulă tropicală din Oceania ? Iar după ce a fost nevoit să supravieţuiască în acel mediu ostil lui, s-a adaptat. Şi nu se mai apropie niciodată de apă. Căci cel care a naufragiat o dată, se teme şi de ape liniştite …

Acestea sunt micile amănunte care încearcă să explice marea teorie. Asta înseamnă să suferi de scenarită. Bine recunosc, poate pentru marii-marii pasionaţi ai serialului Lost, scenarita nu este o boală, ci un remediu pentru chiar afecţiunea cronică reprezentată de însuşi serialul cu pricina. Această maladie - Lost (în sensul bun) provoacă puseuri de tensiune - episoade, pentru telespectatorii români - săptămânale (dacă te uitai pe Tvr 1 sau Axn, sau mai dese pentru internauţi). Astfel s-a transformat această scenarită în însuşi medicamentul care îi scapă pe fanii Lost de sevrajul curiozităţii şi neliniştii provocate de fiecare episod în parte. Cei flămânzi de Lost nu mai suportă gândul că nu pot sparge bariera aceea sonică şi transcendentală care îi desparte de adevărul mult aşteptat, de marea revelaţie. Exact ca un bulimic (departe de mine aluzii nepotrivite !) care foloseşte Prozac pentru reducerea supraalimentaţiei. Fanul Lost suferă ! Şi eu am suferit, încă mai sufăr, dar am găsit un drops cu gust de mister care mă linişteşte. Un adevărat fan Lost are - cel puţin în timpul vizionării celor patruzeci şi cinci de minute săptămânale pe Axn, după cum m-am chinuit eu însumi - un comportament obsesiv-compulsiv. Însă doar asupra zgomotelor exterioare, din cameră şi fâţâirii cuiva prin faţa ecranului televizorului. Cred că cei mai mulţi fani au căpătat o dependenţă de acest medicament minune - nu Prozac (staţi liniştiţi !), ci scenarita. Fiecare încearcă să creeze teorii care mai de care mai originale asupra serialului. Dar atenţie - asupra întregului serial Lost, asta cuprinzând şi ultimele serii (cele încă ne-filmate, poate). Se încearcă a fi găsită o viziune de ansamblu. Toate minţile încearcă să pătrundă acolo unde încă nu este încă nimic, adică în viitorul serialului. Eu sunt sigur că scenariştii nici nu au pus pe hârtie seriile 5 şi 6. Unii nutresc sentimentul că poate ei înşişi oferă sugestii de continuare a serialului pentru seriile următoare. Nu e nimic greşit, însă nu cred că scenariştii se mai abat de la firul lor narativ împământenit încă de la turnarea primului episod. Şi eu m-am gândit că poate creatorii citesc forumurile internaţionale Lost în căutare de noi soluţii pentru ieşirea lor din impas. Dar asta în niciun caz nu cred că se petrece. Poate doar dacă vor să se mai amuze în concedii !

Nu pot nega însă faptul că se poate ca, din multitudinea de ipoteze conturate în jurul misterului principal să nu existe şi una care să se apropie de ceea ce au ca linie directoare creatorii Lost. Sau poate că şi există o anume teorie, deja explicată pe forumuri, care este întru totul asemănătoare cu cea păstrată în seifuri americane. E imposibil să nu fie aşa ! Mi-a fost de ajuns să intru o dată pe un forum internaţional (asta acum câteva zile, pe 13.10.07 mai precis) şi să rămân uluit de câte şi mai câte grand theories erau postate acolo. Problema este însă alta ! Cum o putem identifica pe cea adevărată, pe cea de la care au pornit şi creatorii serialului. E simplu să aminteşti în acest moment de mixtura dintre filmul Naufragiatul cu Tom Hanks şi reality show-ul Survivor, de pe Axn. Asta nu este decât sigla inscripţionată pe Cutia Pandorei - seiful adevărului aflat în studiourile de producţie. Tocmai mi-a venit în minte o întrebare pentru cei mai împrieteniţi cu Internetul decât mine sau poate nici nu e nevoie de asta pentru a răspunde. Există vreo legătură între serialul Lost şi Steven Spielberg ?! Dacă nu, stau şi mă gândesc cum s-a putut ca tocmai el, să nu fi participat la crearea acestui serial cu implicaţii şi trimiteri atât de profunde. În fine, vreau să lămuresc a doua temă a acestui (sper nu) plicticos articol … Nu cred că este cea mai utilă practică, aceasta: să se găsească explicaţia întregului serial când noi am vizionat decât primele 3 părţi ! Ştiu că poate suna paradoxal. Dar nu este deloc aşa.

Uitaţi cum stau lucrurile prin optica mea. Creatorii Lost acţionează ca un matematician care trebuie să unească două puncte dispersate în spaţiu şi în timp. Începutul şi sfârşitul. Au început deja în decembrie 2004. Ca în teoria Big Bang-ului totul este concentrat într-o singură particulă. După explozie, din acea fugă a galaxiilor savanţii au dedus imediat punctual terminus al evoluţiei existenţei. Aşa şi scenariştii. Încă de la debutul primului episod au ştiut cum se va termina serialul. Forumurile internaţionale nu cred că le mai vin în ajutor, sau cine ştie … ! Cred că deja s-au gândit şi la ultima secvenţă din ultimul episod, nu ştiu unde am citit asta - era ceva despre un iris, un ochi …, în fine. Ideea este că noi tot încercăm un lucru inutil prin strădania de a găsi tot felul de explicaţii - raţionale - tuturor amănuntelor prezentate până acum, dar prinse însă în ţesătura narativă finală. E ca şi cum am face o mâzgăleală cu pixul pe o foaie (fără să avem nimic în minte) şi nu ne-am opri din când în când pentru a încerca să identificăm oarece figuri, semne, simboluri realizate până atunci, care să ne atragă atenţia că deja s-a conturat o imagine interesantă acolo şi că, dacă mai continuăm mişcarea pixului s-ar putea să stricăm întreaga reprezentare. Lost este ca un desen complicat pe care noi ni-l reprezentăm şi e păcat să nu ne oprim din când în când încercând să vedem ce putem înţelege din el în chiar stadiul în care l-am lăsat în acel moment. Nu trebuie să ne gândim la ce urmează să mai completăm, ci la ce putem identifica pe actuala schiţă, pe crochiu, exact la acest stadiu al evoluţiei spre întreg (doar interpretarea acelor câteva liniuţe, şi nu a ansamblului din care bănuim că fac parte). Trebuie să ne bucurăm de fiecare nuanţă sau tuşă de până atunci şi să explorăm semnificaţiile lor intrinseci, fără a ne chinui să îl integrăm în întreg. La ce folos să te pierzi în forţări inutile de a-ţi imagina cum va arăta acel desen abstract la final, când îţi poţi îmbogăţi imaginaţia şi mintea cu interpretările viitorului tablou în diferite lui stadii de lucru.

[…]

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 23 octombrie 2007

Poze superbe cu insula unde au loc filmările pentru serial

Aceste poze au fost surprinse de un fan aflat în Hawaii. Primele 9 prezintă locaţii unde au fost filmate unele scene din serial. Pozele din cea de-a doua jumătate sunt imagini de ansamblu ale insulei, făcute din elicopter.

↑ sus Covaci Sergiu - 22 octombrie 2007

Greva la studiourile de la Hollywood

O grevă iniţiată de asociaţiile scenariştilor, regizorilor şi actorilor de la Hollywood ameninţă să izbucnească pe 1 noiembrie. Studiourile din cetatea filmului se aşteptau la mişcări de protest anunţate însă pentru vara viitoare. Iniţiatorii erau două asociaţii care apără drepturile regizorilor, respectiv actorilor din America: Directors Guild of America (DGA) şi Screen Actors Guild of America (SAGA). Asociaţia scenariştilor (Writers Guild of America) li s-a alăturat şi a anunţat intrarea în grevă la începutul lunii viitoare. Protestele ar putea afecta filmările unor superproducţii precum urmatorul "James Bond", "Harry Potter şi prinţul semipur" sau "Pompei", titrează cotidianul "Guardian". Nemulţumirile cineaştilor vizează profiturile obţinute din vânzarea filmelor pe Internet şi suport DVD, neprevăzute în acordurile actuale.

În ce măsură vor fi influenţate filmările pentru Sezonul 4 al serialului LOST? Rămâne de văzut ...

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 21 octombrie 2007

Yunjin Kim în filmul Seven Days

↑ sus Covaci Sergiu - 19 octombrie 2007

Andrea Roth, o altă faţă nouă în Sezonul 4

Conform revistei online TV Guide frumoasa actriţă Andrea Roth se va alătura ditribuţiei serialului LOST începând cu Sezonul 4. Detaliile despre personajul său sunt păstrate în secret de către producători, dar de curând a fost postat un anunţ pe un canal de televiziune de afaceri din S.U.A. pentru un rol vacant în serialul LOST, care probabil i-a fost atribuit Andreei. Descrierea rolului sună cam aşa: "O tânără frumoasă, de profesie medic terapeut, chibzuită dar care are uneori tendinţa de a deveni prea obsesivă şi încercă să-i controleze pe cei din jur". Spre deosebire de Minkowski, ce va fi interpretat actorul Fisher Stevens, acest personaj nu pare a fi unul intelectual.

Andrea Roth este în momentul de faţă unul din personajele principale în serialul de televiziune american "Rescue Me". Serialul este însă în acest moment în pauza dintre sezoane, dar FX nu a confirmat deocamdată oficial că va exista şi o serie cu numărul 5. Chiar dacă "Rescue Me" va reveni, acest lucru se va întâmpla abia la începutul anului 2008 şi Andrea are destul timp pentru a-şi duce la final rolul, probabil de câteva episoade, din LOST.

Actriţa, în vârstă de 40 de ani, a jucat până acum în numeroase seriale de televiziune, printre care: "Rescue Me", "CSI: Miami", "Lege şi Ordine", "E.N.G.", "Nemuritorul", "Verdict: Crimă!" etc, dar şi în filme precum: "War" (2007), "Highwaymen" (2003) sau "Burn" (1998).

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 18 octombrie 2007

LOST e peste tot

Se pare că serialul LOST a devenit deja o obsesie. Echipa de designeri ai jocului Half Life, Episodul 2 este cu siguranţă formată din fani ai serialului din moment ce, în nivelul doi gamerii pot observa pe un zid o siglă ce seamnănă izbitor cea a Dharma Initiative precum şi numerele "norocoase" ale lui Hurley afişate pe ecranul unui monitor CRT (vezi foto jos).

Deci se prea pare că LOST este prezent pe buzele şi în minţile tuturor! În urmă cu câteva zile, în serialul "Chuck" al postului de televiziune NBC se face o referire la zborul Oceanic 815: Personajul Chuck are o serie de viziuni printre care şi una legată de prăbuşirea avionului companiei Oceanic despre care spune că a fost provocată, nu accidentală. Poate o întâmplare sau nu, actorul Kevin Tighe, cel care a interpretat rolul tatălui lui John Locke (Anthony Cooper) a jucat într-unul din episoadele serialului "Lege şi Ordine" în rolul unui personaj numit tot Cooper.

↑ sus     ≡ discută articolul JULIA - 15 octombrie 2007

Fisher Stevens în rolul misteriosului Minkowski

Vă amintiţi de misteriosul personaj Minkowski, a cărui voce am putut-o auzi în discuţia purtată prin telefonul satelit cu Jack Shepard în ultimul episod al Sezonului 3? Ei bine, acea voce are acum şi o "faţă" prin noul actor coopotat de producătorii LOST, în persoana lui Fisher Stevenes.

Stevens va prelua rolul lui Minkowski, personaj ce face parte din "echipa de salvare" a lui Naomi. Singura apariţie de până acum a personajului s-a făcut prin intermediul vocii, în episodul "Through the Looking Glass". Acesta îi spune lui Jack, prin telefonul satelit, că echipa sa va veni să îi salveze pe supravieţuitori. În ciuda promisiunii sale, Minkowksi este deja anticipat de către fani ca fiind un personaj negativ.

Pe blog-urile fanilor LOST, numele personajului a fost deja legat de matematicianul german Hermann Minkowski (este deja cunoscută înclinaţia producătorilor de a da nume personajelor după personalităţi importante, precum John Locke, Rousseau (Danielle), Hume (Desmond) sau Mikhail Bakunin). Cunoscutul matematician a elaborat sistemul Minkowsi - un sistem cu 4 dimensiuni, dintre care 3 ale spaţiului plus una a timpului. Acest sistem a fost folosit mai apoi de Einstein în teoria relativităţii...

Fisher Stevens, în vârstă de 44 de ani, şi-a început cariera artistică încă de la vârsta de 16 ani, filmul său de debut fiind horror-ul "The Burning". În CV-ul său se regăsesc apariţii în pelicule precum: "Slow Burn" (2005), "Factotum" (2005), "Anything Else" (2003), "Undisputed" (2002), "Hackers" (1995) etc. sau serialelele "Lege şi Ordine", "Early Edition", "Friends". Cariera lui Stevens nu se rezumă doar la actorie, fiind şi producătorul a două filme de succes "A Prairie Home Companion" (2006) şi "Swimfan" (2002).

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 13 octombrie 2007

Michelle Rodriguez condamnată la 6 luni de închisoare

Pentru că a condus sub influenţa alcoolului, superba actriţă portoricană a fost pedepsită în această vară cu 30 de zile de muncă în folosul comunităţii. Michelle, cunoscută fanilor acestui site datorită rolului din serialul LOST, unde a interpretat personajul Ana-Lucia Cortez, nu şi-a îndeplinit toată sentinţa, iar acum judecătorii o ameninţă cu închisoarea.

"Nu a făcut dovada celor 30 de zile de muncă în folosul comunităţii. Acesta ar fi caz de închisoare, dar totul depinde de judecători", a declarat un ofiţer de poliţie la înfăţişarea de luna trecută. În plus, actriţa a încercat să păcălească oamenii legii cu o dovadă falsă, pentru data de 25 septembrie, informează "People".

Nemulţumit de Michelle, judecătorul Daviann L. Mitchell i-a ordonat vedetei să petreacă două zile, la curăţirea drumurilor din California. "Nu ţi-ai îndeplinit pedeapsa. Nu mă interesează dacă trebuie să dormi pe drum. Trebuie să mergi până la capăt cu executarea", i-a spus Mitchell lui Rodriguez, în urmă cu două săptămâni.

La înfăţişarea din 10 octombrie, actriţa a recunoscut până la urmă că nu şi-a respectat obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii, ba, mai mult, a declarat că a consumnat şi alocool, deşi îi era interzis acest lucru. Sentinţa a fost clară: 6 luni de închisoare, iar actriţa trebuie să se prezinte de bună voie la penitenciar până în data de 24 decembrie pentru ispăşirea pedepsei.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 12 octombrie 2007

Monstrul - Cel mai mare mister al insulei

1. Despre

Monstrul este unul dintre misterele centrale ale Insulei. Deşi nu este cunoscută natura sa, pare a fi un nor negru de fum ce se mişcă liber, uneori atacând oameni, alteori cruţându-i. Monstrul produce o serie de sunete ciudate, asemănătoare cu zgomotul unui robot metalic şi pare a avea o compoziţie solidă, desrădăcinând în urma sa arborii junglei. Acest nor de fum are capacitatea de a proiecta imagini din trecutul persoanelor pe care le întâlneşte. Naufragiaţii şi acesta au interacţionat de multe ori, încă din episodul "Pilot".

2. Apariţii

Episodul Pilot: Prima victimă a Monstrului este pilotul zborului Oceanic 815, în ziua prăbuşirii. Totuşi, norul de fum nu a putut fi zărit de Naufragiaţi la început. Aceştia au aflat de existenţa lui în seara în care avionul a eşuat pe Insulă, auzind zgomote puternice de maşinărie dinspre junglă, sunete despre care Rose spune că îi sunt familiare. În acelaşi timp, s-a putut observa cum copacii sunt dărâmaţi odata cu trecerea misterioasei apariţii din depărtare. A doua zi, Jack, Kate şi Charlie pleacă în căutarea cabinei avionului în speranţa că vor reuşi să cheme o echipa de salvare cu ajutorul transmiţătorului de la bord. Pilotul a fost găsit în viaţă dar a fost răpit fulgerător de Monstru şi mai apoi găsit spintecat pe vârful unui copac înalt. Norul de fum i-a urmărit pe Jack şi compania prin junglă dar a dispărut odată cu primii picuri de ploaie. Zgomotele au putut fi auzite şi de pe plajă de către Rose şi Claire.

Episodul Walkabout: În acest episod, Locke este adus faţă în faţă cu Monstrul, dar scapă nevătămat. Confruntarea celor doi este prezentată din perspectiva nefiinţei, deci nu îi este dezvăluită înfăţişarea. Iniţial, Locke pretinde că nu l-a văzut dar îi spune mai târziu lui Jack: "Am privit în ochiul Insulei ... şi a fost minunat". Mai târziu, în episodul "The Cost of Living" el i se destăinuie şi lui Mr. Eko dar acesta spune că Monstrul i-a creat o impresie total diferită, deloc mirifică.

Episodul Hearts and Minds: Boone are o halucinaţie cu Monstrul cauzată de un medicament apilicat pe capul său de către Locke. În visul său norul de fum îl urmăreşte prin junglă pe el şi pe sora sa Shannon. În urma primului atac cei doi scapă nevătămaţi dar la o a doua confruntare Shannon este ridicată de pe pământ şi răpită. Boone, aflat o distanţă mare de sora sa, nu poate decât să asiste terifiat la scenă. Mai apoi, el o găseşte abandonată într-o baltă de sânge pe marginea unui râu. Rănile care i-au provocat moartea sunt foarte asemănatoare cu cele ale pilotului. Acţiunile Cerberului din visul lui Boone sunt similare cu cele din realitate, o scenă asemenătoare petrecându-se mai târziu, la moartea lui Mr. Eko în episodul "The Cost of Living".

Episodul Exodus: Traversând "Tărâmul Întunecat" pentru a ajunge la corabia "Black Rock", Jack, Locke, Hurley, Rousseau, Kate şi Artz sunt vânaţi de către Monstru. Aceştia se ascund în spatele unor copaci unde, după spunsele Danielei, sunt în siguranţă. Jack o întreabă pe Rousseau dacă ştie ce este această entitate ce îi urmăreşte iar ea o numeşte "sistem de securitate". La întrebarea care este scopul acestui sistem franţuzoaica răspunde: "Are acelaşi scop ca orice sistem de securitate. Să pazescă ceva. Insula." În timp ce Naufragiaţii se întorc cu dinamita necesară pentru a arunca în aer uşa buncărului, Cerberul îşi face din nou apariţia. Acesta este prima scenă în care îi este dezvăluită înfăţişarea. Foarte încrezător, Locke se îndreaptă spre el, dar de această dată întâlnirea celor doi nu este la fel de amiabilă ca în timpul partidei de vânătoare. Norul de fum îl apucă de picior pe John şi îl târăşte prin pădure până la o "vizuină" săpată în pământ unde încearcă să-l tragă. Deşi Jack încearcă să îl ajute, victima refuză ajutorul, convinsă încă de intenţiile bune ale Sistemului de Securitate. Liderul Naufragiaţilor ia decizia inspirată de a arunca o dinamită în vizuină, explozia acesteia determinând-ul pe Monstru să-i dea drumul lui Locke.

Episodul The 23rd Psalm: În timp ce traversează jungla, Charlie si Mr. Eko au parte de o nouă întâlnire cu Monstrul. Charlie, aflat într-un copac vede jos cum un şuvoi de fum îl încerucuieşte pe prietenul său şi îi atrage atenţia acestuia de primejdia ce îl paşte. Smulgând arborii din rădăcină, Cerberul se întrupează şi se apropie de neînfricatul Eko, care refuză să fugă. El preferă să stea nemişcat şi să-l privească pe Monstru cum îi dă târcoale. În aceste momente se pot oberva secvenţe din trecutul lui Eko proiectate în norul de fum. Parcă îngrozit de ce vede, Sistemul de Securitate se dispersează refugiindu-se înapoi în junglă.

Episodul The Cost of Living: În acest episod, Monstrul se manifestă sub masca lui Yemi, arătându-se de câteva ori în faţa lui Eko avertizând-ul ca a venit vremea să fie judecat. Pe parcursul drumului către avionul cu care s-a prăbuşit fratele său, Monstrul se întruchipează în câteva personaje din trecutul lui Eko, toate amintindu-i, şi ele, de ziua judecăţii sale. În junglă, Cerberul îl apucă pe Eko de mijloc şi îl ridică la zeci de metri înălţime încercând să-l zdrobească. Este interesant faptul că direcţiile în care îl izbeşte sunt asemănatoare semnului Crucii. Întâi îl ridică la înălţime, îl loveşte de pământ, apoi de un copac, de un alt copac aflat în direcţie opusă şi în final, de sol. La scrut timp după aceasta, Eko a decedat.

Episodul The Cost of Living: În acest episod Kate şi Juliet sunt abandonate şi legate cu cătuşe una de cealaltă. În timpul unei dispute, Cerberul se apropie, dar nu reuşeşte să provoace o confruntare directă deoarece acestea se ascund în spatele unor copaci. A doua zi, nefiinţa se arată din nou, de acestă dată sub forma a trei nori de fum. Cele două o iau la fugă şi Juliet scoate cheia de la cătuşe din buzunar, eliberându-se de "prietena" sa. După ce reuşeşte să treacă de scutul sonic, dezactivat, îi strigă lui Kate să i se alăture. Cu ajutorul panoului electronic, Juliet pune în funcţiune scutul, la timp încât Sistemul de Securtitate să se lovească de acesta precum de un zid invizibil. După impact, Monstrul se divizează înapoi în trei nori de dimensiuni reduse şi se pierde rapid în junglă, emiţând un scârţâit puternic. Nu este clar dacă sunetul său este unul de durere sau de frustrare.

Citiţi continuarea articolului la secţiunea mistere.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 9 octombrie 2007

Din nou pe platourile de filmare

După cum bine ştim deja, necesitatea de locaţii specifice nu a fost niciodată o problemă pentru echipa LOST. În trecut, locaţii din Hawaii au copiat perfect Australia, Coreea, New York sau chiar o stradă de oraş înzăpezită. Chiar şi în cazul episodului "Through the Looking Glass" care conţinea scene cu podul de pe 6th Street din Los Angeles, unele filmări au fost făcute pe platourile serialului "Grey’s Anatomy" sau în Hawaii. Iată că în Sezonul 4 producătorii au "improvizat" şi o locaţie din Germania, cu ocazia unei scene ce îl are protagonist pe Sayid (Naveen Andrews).

Un fan aflat la locul faptei, în Hawaii, cu "numele de cod" The ODI, a reuşit să surprindă câteva cadre cu străzile modificate de producătorii LOST. Se pot observa: steagul Germaniei, semne de circulaţie şi afişe în limba germană. Acest cadru, cu o stradă înzăpezită din Europa, ar putea fi fie dintr-un flashback (Sayid o caută pe Nadia), sau, de ce nu, dintr-un flashforward.

Tot în săptămâna care a trecut, s-a filmat o scenă cu Kate (Evangeline Lilly) în faţa unui tribunal din Los Angeles. Locaţia aleasă a fost clădirea Hawaii State Capitol din oraşul Honolulu. Un fan descrie desfăşurarea scenei: Acţiune! Kate soseşte într-o maşină Lincon de culoare neagră, escortată de motociclete şi patrule ale poliţiei L.A.P.D. O mulţime de oameni aşteaptă în stradă, împreună cu jurnalişti şi reporteri TV. Când Kate iese din maşină şi se îndreaptă spre intrarea în tribunal, mulţimea din spatele baricadei începe să o huiduie şi să strige "Criminalo!". Jurnaliştii se înghesuie să facă poze şi reporterii încearcă să smulgă câteva declaraţii. Nu este foarte clar dacă este vorba de un flashback sau flashforward.

Iată şi câteva imagini mai mult decât interesante făcute în timpul filmării acestei scene:

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 8 octombrie 2007

Producătorii LOST ştiu deja care va fi imaginea de final

Care credeţi că va fi imaginea de final a serialului? O imagine de ansamblu a insulei? Logo-ul Dharma? Un prim plan cu ochiul unui personaj? La o recentă conferinţă de presă organizată cu ocazia promovării DVD-ului cu Sezonul 3, producătorii LOST, Carlton Cuse şi Damon Lindelof, au discutat despre finalul serialului din anul 2010.

Cei doi au declarat pentru "SCI FI Wire" că ştiu cum se va încheia serialul chiar dacă finalul său va fi abia peste 3 ani. Au precizat că ştiu cum va arăta chiar şi ultima imagine din episodul final. Carlton şi Damon au mai spus că scenariștii vor mai avea de lucru încă cel puţin 2 ani. "Întotdeauna am ştiut cum se va încheia, dar nu aveam vreo idee despre cât timp ne va lua să ajungem la final. Ideile noastre de la început legate de sfârşit se încadrează perfect în acţiunea de acum a serialului şi suntem pe drumul cel bun. Mai sunt încă 48 de episoade şi este foarte interesant să ne îndreptăm spre un punct anume cu care suntem deja familiari."

Carlton Cuse a mai declarat că vor mai urma şi alte flash-forward-uri, dar i-a avertizat pe fani că este greşit să creadă ca ceea ce au văzut în "Through The Looking Glass" ar fi finalul serialului. În legătură cu flash-forward-urile, producătorul executiv a mai precizat că acestea vor apărea alături de flash-back-uri, dar telespectatorii nu vor reuşi întotdeauna să realizeze dacă este vorba despre viitor sau trecut. Acest lucru va face şi mai interesant serialul şi astfel se vor crea şi alte subiecte de discuţie pentru fanii de pe blog-uri şi fansite-uri. Carlton a mai spus că ştie exact care va fi imaginea de final şi aceasta nu va fi un ecran gol, negru, făcând aluzie la finalul controversat al serialului "Clanul Soprano".

Să speculăm puţin. Cât de ironic ar fi ca serialul să se termine exact cum a început, şi anume, cu un prim plan al ochiului unui personaj? Ar putea părea banal, dar este foarte posibil ca finalul să rezolve misterul unui personaj mai degrabă decât întreaga mitologie a Insulei.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 5 octombrie 2007

Daniel Dae Kim, mesaj de pe propriul blog

"Salut tuturor!

Vreau să vă salut pe toţi şi o să încerc să răspund la ultimele întrebări şi păreri primite pe e-mail de la voi.

Pentru început, filmările la Sezonul 4 merg foarte bine. Cred că este foarte greu pentru unii dintre voi să aşteptaţi până în februarie când va reveni serialul, dar vă asigur că merită. Ni s-au alăturat actori noi, sunt câteva poveşti interesante şi mai ales, elementul meu preferat, mai multe flash-forward-uri. Este interesant să vedem în ce ipostaze se vor afla personajele noastre în viitor. Veţi fi foarte surprinşi de ce veţi afla...

Vorbind de surprize, unii dintre voi m-au întrebat dacă ştiu ce se întâmpla cu blog-ul prietenului meu Jorge Garcia (Hurley) şi el m-a rugat să vă transmit un mesaj. Doreşte să mulţumească tuturor celor care i-au vizitat pagina, dar munca necesară pentru întreţinerea acesteia a devenit prea solicitantă. A lansat totuşi un blog pe care vă invită să-l vizitaţi. Puteţi să aflaţi gândurile lui pe MySpace sau noile articole la această adresă.

La un anumit nivel sunt de acord cu el. Cu siguranţă MySpace are şi părţile sale mai puţin bune. Este foarte greu de întreţinut şi în plus mare parte din mesaje trebuiesc aprobate înainte de a fi postate. Şi să nu mai vorbim de spam-ul care se face ... Trebuie să recunosc că de multe ori şi eu am vrut să-mi închid blog-ul. În cazul în care se va întâmpla acest lucru, de depart