"The Constant" sau cum iubirea nu dispare niciodată

Cel de-al cincilea episod din seria 4 se dovedeşte o mană cerească din mai multe considerente. În primul rând pare a fi unul dintre cele mai captivante, genul de thriller de care nu am mai avut parte demult în LOST. În al doilea rând are implicaţii profunde în firul narativ al serialului, oferind o posibilă explicaţie ştiinţifică comparativă a evenimentelor de pe/din afara Insulei. Şi toate acestea întâmplându-se pe fondul romantic al zbuciumului unei relaţii de iubire dintre Desmond şi Penny.

Elicopterul planează uşor prin atmosfera oceanică, iar Sayid priveşte îngândurat monotonia albastră. Pilotul Frank se ghidează după mapa lui digital-satelitară, desenată însă ca un exerciţiu făcut la grădiniţă. Însă ceva important se zăreşte însemnat acolo. Să ne amintim de inscripţia de pe toiagul lui Eko: Ridică-ţi ochii şi priveşte spre Nord. (din Biblie Ioan 3:05) sau Lift up your eyes and look north. 305 este cursul indicat la decolare. Oare cine scrijelise traiectoria aceasta de navigaţie pe lemnul mânuit cu atâta dibăcie de către Eko ? De ce Faraday l-a îndrumat pe pilot să urmărească tocmai acest curs ? De ce Benjamin l-a călăuzit pe Michael pe direcţia 325 ? Oare Faraday a calculat această orientare pentru traseul de venire către Insulă şi a crezut că se va potrivi şi la plecare ?! Să fie nevoie de două cursuri diferite în deplasarea către/dinspre Insulă ? Să fie traiectoria cea bună, variabilă, contrar titlului invariabil ? Pilotul ştie foarte bine că trebuie să intre direct în negura subit apărută pe cer pentru a ajunge teferi la destinaţie. Elicopterul se înclină periculos printre norii cei ciudaţi, răsăriţi în limpezimea cerului anterior. Deja avem sentimentul că suntem pe un avion de la jumătatea secolului trecut care experimentează dereglarea instrumentelor de bord pe deasupra Triunghiului Bermudelor din Atlantic. Fiecare ocean cu misterul său ! Din zgâlţâirea aparatului de zbor înţelegem că radiometrul ar lua-o razna pe acolo.

Atmosfera e încărcată de electricitate şi la figurat când îl vedem pe Desmond lungit în patul de campanie. Plăcându-i aţipeala de dimineaţă, soldatul se trezeşte mai greu, cu îndoituri de braţe şi căscat, iar sergentul de serviciu îi aduce o mustrare. Începem să prindem firul episodului când Des începe să-şi povestească visul în care se făcea că zbura într-un elicopter într-o furtună groaznică ... Haios este răspunsul: At least it was a military dream. Într-un aer ploios şi spulberat vizibil cu ventilatorul, proaspătul încorporat face abdomene. Înapoi în elicopter, acelaşi Desmond nu se regăseşte şi încearcă să-şi desfacă centura de siguranţă pentru o plonjare de la mare înălţime. Sayid îl convinge că nu a sosit etapa săriturilor.

Răspunzându-i lui Juliet, care o întreabă de ce nu se arată câtuşi de puţin îngrijorată, Charlotte parcă imită ironia lui Miles, dar este potolită de către Daniel. Acesta se dă de gol (sau nu) spre neliniştea colegei sale şi dezvăluie un fapt care ne ţine câteva secunde cu sufletul la gură. El încearcă să explice un raţionament legat de curgerea timpului, ceva ca în pânzele lui Salvator Dali, însă naufragiaţii pricep cam greu (de, e ceva abstract, suprarealist). Dacă le explica la fel şi studenţilor de la Oxford era clar ... !

Desmond pare să-şi fi pierdut cunoştiinţa, conştiinţa, cumpătul ... dar îţi dai seama imediat că era vorba de elemental din mijloc. Urmează imaginea antologică, unică într-o poveste cu naufragiaţi, în care se zăreşte o ambarcaţiune salvatoare. După ce aterizează pe platforma special amenajată, necunoscuţi ţâşnesc ca furnicile spre noii veniţi. Keamy şi Omar se arată foarte intrigaţi şi mânioşi că în locul lui Miles şi Daniel apar alţi doi bărbaţi. Des are o criză de personalitate în care nu-l mai recunoaşte pe Sayid, generând automat înţelegerea tacită din cap a celor 2 marinari. Poate că aceştia fuseseră avertizaţi că locuitorii Insulei erau deosebit de periculoşi şi să fie cu băgare de seamă. Musculosul corăbier îşi dă seama de afecţiunea lui Des, probabil că o mai întâlnise şi la altcineva, aşa că îl îndrumă spre facilitatea medicală de la subsol.

Neintenţionat, un camarad îi dă soluţia lui Des cel întors în trecut să caute un element comun, persistent, constant al viziunilor sale psihiatrice. E simplu de înţeles de ce în cazuri de amnezie sunt recomandate chipuri familiare, tocmai pentru a susţine vindecarea pacientului şi a grăbi recuperarea. Un element apropiat lui Desmond era Penny, în fizică un element regăsit neschimbat în urma experienţelor se cheamă constantă, de unde şi titlul episodului, iar în viaţă, Constanta general valabilă este Iubirea. Un coleg ce tocmai încheiase o convorbire telefonică se dezechilibrează de la mişcarea telurică de rotaţie şi îl izbeşte pe Desmond făcându-l să-şi piardă fisele pe jos.

Înapoi pe vas, el caută în continuare după monezile de pe jos, fundamentându-ne idea că are tulburări temporale de conştiinţă. Precum în filmul The Jacket, în care personajul lui A. Brody primeşte tot un tratament cam straniu pentru a-i corecta sindromul - cămaşa de forţă şi băgarea la sertar. Se pare că şi pe vas cineva are parte de aceeaşi terapie complementară. Zăvorât într-o cameră, Des înlemneşte la auzul cuiva. Prima fracţiune de secundă m-am gândit: Ce naiba caută John Locke imobilizat acolo ? Dar era Minkowski, suferind de o afecţiune stranie. La minutul 10.24, în timp ce Sayid îşi făcea rondul de dimineaţă pe punte se vede un bust de bărbat la o fereastră, care îşi înaltă binocularele pentru a-l vedea mai bine la faţă pe noul venit, că doar nu să vadă Insula din depărtare. De ce o fi ales această modalitate şi nu o întrevedere personală ?! Totuşi nu seamănă cu Michael, care ar putea fi spionul lui Ben pe vas. Mai degrabă cu Regina ! Hm, sau poate cu adevăratul spion care îi ajută mai încolo cu deschiderea uşii.

Sayid încearcă să facă un schimb cu Frank. Şi pentru că nu mai suntem în Eggtown, unde trocurile ieşeau prost, irakianul reuşeşte să stabilească legătura radio cu naufragiaţii. Jack răspunde şi pare foarte îngrijorat, însă Sayid îl linişteşte informându-l că pe drum au întâmpinat doar o mică zgâlţâială, fără să ştie că de fapt îngrijorarea naufragiatului rămas de Insulă se datorează faptului că ei fuseseră plecaţi de o zi întreagă, fără niciun semn de viaţă. După descoperirea faptului că timpul nu s-ar scurge similar peste tot, Jack mai aude şi despre nişte efecte secundare cu care este atât de familiarizat din medicină. Unii pacienţi (pentru a nu sugera experimentul) ... scuze unele persoane transportate în zona Insulei pot deveni uşor confuze, tulburate, iar cum Des a mai avut antecedente profetice e lesne de înţeles noului lui comportament. Din discuţia telefonică, reiese că Penny nu s-ar arăta extrem de încântată de apelul proaspătului soldat.

Daniel Faraday dovedeşte că are un metodă ingenioasă de a vindeca tulburarea lui Desmond, iar Sayid este intermediarul telefonic. Ne cam speriem puţin auzind anul 1996 rostit cu atâta încredere. Dan modifică astfel întâmplări de demult, sfătuindu-l să ajungă la Universitatea Oxford pentru a-l întâlni. Îşi stabileşte o întâlnire la timpul trecut. Călătoria în timp a conştiinţei se pare că nu mai este de domeniu SF-ului ! Fizicianul Michael Faraday a studiat radiaţiile electromagnetice şi a avut un cuvânt greu de spus în domeniul său din Fizică. Mai ales ca s-a născut pe 22 septembrie ! Des află apoi modalitatea de a căpăta încrederea pletosului asistent universitar: Eloise - un fel de Ratatouille de sacrificiu. La întâlnirea din holul institutului vedem un Faraday excentric, un fel de Kurt Cobain reprofilat, cu pletele nepieptănate, care îşi sfătuieşte un student. Se poate ca în debutul episodului Confirmed Dead, când începe să plângă în faţa ştirilor cu descoperirea epavei lui 815, soţia care trebăluia prin casă să fi fost de fapt asistenta socială care îl avea în grijă. După ce se îmbracă de parcă se ducea să cureţe deşeurile de la Cernobâl, dar fără şapcă de protecţie, Dan performează un experiment de iradiere a şoricelului. Când tocmai credeam că-l zăresc pe cobai tolănit pe un şezlong, cu ochelari fumurii pe nas şi bronzat ca la solar, el şi ce începe să alerge ca prin labirintul lui Pan, descurcându-se admirabil. Şi mirarea ne creşte auzind că traiectoria întortocheată a fost construită chiar în acea dimineaţă, iar cobaiul nu avusese ocazia să fie învăţat.

Minkowski dezvăluie faptul că Penny apelase vasul lor, însă echipajul nu avea voie să-i răspundă. Tulburat, Des are iar o cădere de conştiinţă şi se reîntoarce în laboratorul lui Faraday. El fusese "plecat" 75 de minute, dar în viitor stătuse aproximativ 5. Aici pot surveni câteva nedumeriri. Rezultă un raport de 75:5, adică 15:1. Să însemne că timpul se scurgea de 15 ori mai încet pe Insulă ? Naufragiaţii au stat izolaţi aproape 90 de zile, iar 90 X 15 = 1350 de zile (> 3 ani) ar fi trecut în afara Insulei. În timp ce 3 luni s-au scurs acolo, aproape 3.5 (1350/365) ani să fii trecut în realitate ?! Dar cum rămâne cu calendarul pe care îl vede Desmond în camera de pe vas. Acolo erau trecute lunile octombrie, noiembrie şi decembrie din 2004 ! Să fie calculul de mai sus o supoziţie sau calendarul cu 2004 să fi fost intenţionat postat acolo, fie ca să îi inducă în eroare pe viitorii salvaţi, fie pentru a calcula şi înţelege mai bine timpul de pe Insula de către salvatori, pentru a exista o anumită corelare ?! Văzând cobaiul mort, Des îşi dă seama de finalitatea tragică a acestor salturi ale conştiinţei peste timp. Nu după mult timp îl vedem pe Minkowski cum moare nefiind capabil să-şi afle Constanta. Aceasta reprezintă elementul psihologico-fizic comun al anilor 1996 şi 2004 recomandabil de către Faraday pentru ca Desmond să fie salvat. În timp ce băieţii îl ridicau pe muribund pentru a-i conduce la sala de telecomunicaţii, prietenul ascuns le deschide poarta. De ce s-ar ascunde, căci naufragiaţii n-ar trebui să-i cunoască identitatea ?!

La licitaţia de antichităţi, vedem corabia Black Rock şi jurnalul de bord al căpitanului. Dacă privim mai atent, printre competitori îl zărim şi pe Ben. Glumesc ... doar seamănă cu el un tip care stă ultimul şi izolat pe rândul din stânga. Dar ce este interesant este că ambarcaţiunea s-a pierdut pe mare, din ea recuperându-se Jurnalul de bord. Înseamnă că restul obiectelor au eşuat pe un ţărm necunoscut sau la care nu se putea ajunge. Cum ţărmuri necunoscute nu prea au mai rămas prin oceane, rămâne cea de-a două variantă. Se poate ca explicaţia să fi fost un "vortex marin", ceva de genul "vile vortices", care i-ar fi absorbit. Se consideră că unul dintre aceste fenomene ar exista chiar lângă insula Madagascar, din SE Africii, unde s-a descoperit şi jurnalul lui Black Rock. Dar de ce să fie interesat Widmore de informaţiile din jurnal ? Probabil pentru a localiza coordonatele relative ale naufragiului, în speranţa de a restrânge aria cercetărilor pe care le derula asupra Insulei Paradisului de care auzise. Deşi din context reiese că nu îl prea are la inimă pe pretendentul fiicei lui, îi oferă cu încredere adresa acesteia.

Ajunşi în camera comunicaţiilor, putem vedea gravitatea sabotajului. Numai mănunchiuri de fire şi cabluri rupte. Până nici Sayid nu va reuşi să repare ceva din toată această dezordine ! De unde, că numai ce pune mâna pe ampermetru şi începe să meşterească la integrate. Înapoi în trecut, Desmond apare la uşa lui Penny, însă aceasta pare destul de mânioasă amintindu-şi de plecarea grabnică şi fără explicaţii. Este o scenă tulburătoare, în care cei doi iubiţi se regăsesc, însă unul este acorat într-un alt timp, iar reuniunea lor nu se întregeşte în mod tradiţional. Ci într-o manieră futuristă, precum băieţelul din Inteligenţă Artificială care trebuie să aştepte o mie de ani pentru ca fiinţele extratereste să-i împlinească dragostea maternă. În adâncul sufletului, Penny încă nutreşte speranţa ca Desmond să apuce într-un final pe calea cea dreaptă şi îi oferă numărul de telefon, care se va dovedi neschimbat peste ani atunci când Sayid reuşeşte să stabilească legătura cu un echipament deteriorat, dar care facilitează cea mai emoţionantă scenă a întregului Sezon 4.

Penny răspunde la telefon de lângă bradul de Crăciun, fără niciun bărbat lângă ea, semn că ar fi aşteptat după Desmond şi o viaţă întreagă. Aşa cum a promis, în decembrie 2004 îi va telefona. Sau poate mai este o variantă ! Cum pe insulă timpul trece mai lent, pe continent se poate să se fi scurs chiar 3 ani de la prăbuşire. Deci să fie 2007 în loc de 2004, şi aşa mai departe, în mod proporţional, în 2010 când va fi ultimul sezon LOST, pe continent să fie anul 2010, iar pe Insulă primăvara lui 2005. Poate că Penny a aşteptat până în decembrie 2004 să fie sunată, dar după ceasul Insulei, în realitate telefonul lui Desmond survenind cu 3 ani mai târziu, în 2007 (când trebuia să fie dat Sezonul 4). Penny spune că l-a căutat timp de 3 ani, deci intervalul dintre decembrie 2004, când el promisese că va telefona şi nu a făcut-o până la momentul de faţă, 2007. Straniu este că Penny ştie de existenţa Insulei, probabil din cercetările întreprinse de tatăl ei.

Emoţionanta scenă finală poate declanşa trăiri lacrimogene şi celor mai îmbufnaţi fani. Des revine cu conştiinţa la zi, iar episodul se încheie cu Daniel care răsfoieşte paginile jurnalului său ştiinţific, unde descoperă nişte cuvinte uitate sau nu. Înseamnă că în trecut a fost vizitat de un necunoscut, Des, care i-a dat o soluţie genială, care însă i-a distrus viaţa mai apoi lui Daniel, până în momentul în care a descoperit locaţia care demonstra veridicitatea experimentului său - Insula - şi a plecat către ea cunoscându-l dinainte pe unul dintre naufragiaţi.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 29 februarie 2008

LOST - Producătorii despre Sezoanele 5 şi 6

Într-un articol recent din ziarul american New York Post este prezentată o listă cu 10 motive pentru care cu toţii iubim acest serial. Din această listă am extras un fragment foarte interesant referitor la viitorul LOST:

În finala sezonului trecut au fost introduse flash forward-urile şi aflăm că Jack devine alcoolic după ce părăseşte Insula. "Flash forward-ul este o parte din planul de ansamblu al serialului", spune Damon Lindelof. "Sezonul 4 ne dezvăluie cine pleacă de pe insulă şi faptul că va trebui ca ei să se întoarcă. Sezonul 5 vorbeşte despre motivul pentru care ei vor trebui să se întoarcă, iar sezonul 6 ne arată ce se va întâmpla după ce se întorc".

Referitor la acelaşi subiect, site-ul Approachinglost.com face unele completări, după cum urmează:

Sezonul 5

Damon Lindelof spune că în sezonul 5 din LOST este vorba despre motivul pentru care naufragiaţii trebuie să se întoarcă pe Insulă.

La început, sezonul 5 era programat pentru difuzare în perioada Februarie - Mai 2009 şi să ruleze fără recapitulări timp de 16 episoade. Datorită grevei scenariştilor, sezonul 5 ar putea avea mai mult de 16 episoade ca o revanşă pentru scurtarea sezonului 4.

Sezonul 6

Tot Damon Lindelof dezvăluie că al 6-lea sezon va arăta ce se va întâmpla după ce naufragiaţii se întorc pe Insulă.

Sezonul 6 este plănuit a fi sezonul final al serialului LOST şi va fi difuzat în perioada Februarie - Mai 2010, fără recapitulări, timp de 16 episoade.

↑ sus     ≡ discută articolul Olivia Tudor - 28 februarie 2008

Terry O'Quinn – "Locke ar putea părăsi mort Insula"

Terry O'Quinn, actorul care joacă rolul lui Locke în LOST, vorbeşte cu Michael Deacon despre noul sezon al serialului şi spune că nu este deloc îngrijorat de faptul că personajul său ar putea muri. El este mai degrabă speriat de asistente şi de înotatul dezbrăcat...

La sfârşitul sezonului al treilea l-am văzut pe Locke omorând un alt personaj, Naomi, iar acum este mult mai aproape de grupul sinistru, Ceilalţi, decât era la momentul prăbuşirii avionului. Oare se transformă într-un personaj negativ?
Eu cred că el doar încearcă să afle ce ar trebui să facă, cine ar trebui să fie, ce înseamnă el pentru Insulă şi de ce se află acolo. Aşa cum i-a spus şi lui Jack, el crede că au fost aduşi acolo cu un motiv. Iar încercarea de a afla aceste lucruri îl face şi mai misterios, mai imprevizibil şi mai periculos.

Scenariştii LOST au spus că orice personaj poate muri, chiar şi cei mai iubiţi. Te nelinişteşte această declaraţie?
Da, la început. În primele două sezoane. Dar acum cred că sunt atât de bine poziţionat în ceea ce înseamnă LOST, încât, dacă plec, sper doar să fie în folosul poveştii şi să fie foarte intersant.

Touşi, Locke a supravieţuit unei prăbuşiri aviatice, unei căzături de la fereastra unui bloc turn şi unei împuşcături. Este cumva nemuritor?
Nu cred. Nu m-ar mira deloc dacă Locke ar muri. În acest moment al evoluţiei lui cred că nu va părăsi niciodată insula decât dacă este obligat. Aşadar e posibil ca el să nu părăsească insula în viaţă.

Care este cel mai apropiat moment al tău de moarte?
Când aveam 7 ani apendicele meu s-a rupt şi am făcut o cangrenă. Am fost inconştient pentru aproape patru zile. Când m-am trezit, erau o mulţime de asistente în jurul patului meu. M-am gândit: "Nu se poate, cred că am ajuns în rai!". Speram să nu fi ajuns în rai pentru că nu eram prea înnebunit după asistente – ele erau persoane pline de autoritate când eram eu copil. Personal, imi imaginam raiul ca pe un loc plin de topogane, piscine şi bomboane. În nici un caz cu atât de multe asistente.

Locke este un personaj de acţiune – cât de istovitoare ţi se par scenele ce neceistă efort fizic intens?
Alergăm destul de mult prin junglă. Îmi amintesc un scenariu în care scria: "Locke aleargă prin junglă fiind urmărit de Monstru; este agil şi rapid". Mi-am spus: "Ia te uită, voi fi agil şi rapid, dar asta numai la primele două duble. Apoi voi fi doar agil". Nici măcar până la toaletă nu sunt rapid. După asemenea zile îţi este greu şi să te ridici din pat.

Personajul tău este expert în aruncarea cuţitelor – ai luat lecţii pentru asta?
Da, pentru că am destul de mult timp liber pe platourile de filmare, iar să arunci cuţite este mult mai bine decât să fumezi ţigări sau să mănânci gogoşi. Sunt destul de precis în aruncarea acelui cuţit mare şi greu. Câştig câţiva bani pe platou. Lipesc ca ţintă o bacnotă de un dolar de un copac şi încerc să-i conving pe colegii mei să participe la o întrecere sau la un pariu că o pot lovi sau nu. Am la dispoziţie cinci încercări pentru a nimeri bacnota de la o distanţă de aproape 10m. Iar de cele mai multe ori câştig bacnota.

Potrivit zonurilor, lui Matthew Fox (Jack) îi place să înoate dezbrăcat alături de prietenii săi dintre actorii din distribuţie. Este adevărat? Tu te alături lor?
Nu i-am văzut niciodată partea sălbatică. De fapt, niciodată nu am participat la petrecerile lor. În primul sau al doilea sezon m-am abţinut să beau şi am reuşit să slăbesc aproape 9kg. Aşa că petrecerile erau excluse pentru mine. Oricum, sunt mai în vâstă decât ei, aşa că ei arată mult mai bine decât mine dezbrăcaţi.

↑ sus     ≡ discută articolul Olivia Tudor - 28 februarie 2008

Programul oficial al Sezonului 4

ABC a definitivat programul pentru Sezonul 4 al serialului LOST. Acesta va cuprinde un total de 13 episoade, iar între episoadele 8 şi 9 va exista o pauză de patru săptămâni. La fel ca anul trecut, sezonul se va încheia la sfârşitul lunii mai.

Episodul 5: 28 februarie
Episodul 6: 6 martie
Episodul 7: 13 martie
Episodul 8: 20 martie

................................................
Pauză
................................................

Episodul 9: 24 aprilie
Episodul 10: 1 mai
Episodul 11: 8 mai
Episodul 12: 15 mai
Episodul 13: 22 mai (finalul sezonului)

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 27 februarie 2008

Cel de-al treilea Sneak Peak din Episodul 5 "The Constant" Posibil Spoiler!

Clic aici pentru a vedea celalalte două fragmente din episodul 5.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 26 februarie 2008

Josh Holloway - Actor, model sau agent imobiliar?

Acum 2 ani, familia Los Angeles a fost cât p-aci să se lase convinsă de Sawyer să le vîndă o vilă cu teren. Josh Holloway - care joacă, în deja celebrul LOST, rolul unui tip şmecher, cu limbă ascuţită şi cu mai multe infracţiuni la activ - era mai aproape să devină un ilustru agent imobiliar decât cel mai interesant personaj din cel mai interesant show al momentului.

Actorul de 36 de ani tocmai îşi luase diploma de vânzări imobiliare, pentru că, după cum declară, "nu a reuşit încă să-şi cumpere nici un rol". Am încercat să ne imaginăm cum ar suna discursul de vânzare a unei case, în gura lui Sawyer: "Cucoană, hardughia asta are privelişte la ocean, iar şcoala de peste drum are nişte profesori super-tari. Eu îmi iau comision de 3%, pe care îi primesc numai cash, în bancnote noi, nemarcate. Sunteţi o păpuşă!"

Cu părul lui veşnic dezordonat, barba de 3-4 zile şi ochii alunecoşi, oare cine ar fi fost de acord să îi încredinţeze vreun avans pentru casă? Însă, precizează clar Holloway, între personajul Sawyer şi adevăratul Josh asemănările sunt puţine la număr. "Sunt mult mai sociabil şi mai amuzant decât tipul din serial." Se poate şi mai amuzant? Şi acum îmi vine să râd de scena din episodul trecut când Hurley îi trage cu ochiul lui Sawyer şi acesta îl întreabă "Ce s-a întâmplat Hugo? Ţi-a intrat ceva în ochi?"

Din fericire pentru el (şi pentru sutele de cumpăratori de case), Josh poate să uite de aşa ceva. A fost cooptat în echipa Lost în timp ce aştepta poştaşul să îi aducă licenţa de agent imobiliar. Aproape fără să conştientizeze prea bine ce li se întâmpla, Josh şi iubita lui, Yessica Kumala, au fost primiţi cu ghirlande de flori în Hawaii şi, implicit, în istoria televiziunii.

Felul în care arată se potriveşte perfect personajului de pe micul ecran. Are 1,90 m, e musculos ca o friptură slabă de vită şi are atitudinea unui star rock. Mă întreb cum de nu a devenit celebru mai devreme. Dar poate că dacă s-ar fi întâmplat asta, nu ar mai fi învăţat nimic despre cum să îţi construieşti singur propriul paradis. Dacă e să ne luăm după Josh, şi chestia asta presupune multă muncă.

Trebuie să clădeşti singur totul, indiferent că vorbim de un paradis solo (tu cu tine în casa ta pe malul mării ori într-o mansardă cu vedere la oraş) sau de unul comun (tu, nevasta şi cei 2,5 copii în leagănul din curte). Cred că e cazul să îi dăm dreptate. Deşi se bucură acum de raiul lui personal (o casă, o soţie şi un job, toate perfecte, în Oahu, SUA), tipul era pregătit pentru un altfel de trai.

Licenţa în imobiliare era egală cu o viaţă responsabilă şi probabil prosperă, dacă e să luăm în calcul şarmul lui Josh. însă aspectul cel mai important al deciziei de a deveni agent imobiliar a fost dragostea pentru Yessie...

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 25 februarie 2008

Două Sneak Peaks foarte interesante din Episodul 5 "The Constant" Posibil Spoiler!

Poate aţi rămas cu un gust puţin amar în urma ultimelor două episoade deoarece acestea s-au axat mai mult pe viaţa din viitor a personajelor decât pe desfăşurarea acţiunii de pe Insulă. Nu este cazul să disperaţi însă, pentru că cel de-al cincelea episod, intitulat "The Constant", va fi unul cu totul special. Personajul central, Desmond, va avea parte de o serie de flashback-uri amestecate cu viziuni spectaculoase, cauzate de turbulenţele întâmpinate pe parcursul zborului spre vaporul "Salvatorilor". În primul dintre cele două Sneak Peaks vom face cunoştinţă cu 3 noi personaje şi vom afla de ce Minkowski nu a putut răspunde la apelul telefonic făcut de Jack în episodul trecut. Cel de-al doilea este un fragment din acţiunea de pe Insulă în care Daniel încearcă să îl convingă pe Jack că întârzierea veştilor despre Sayid şi Desmond nu ar trebui să-l îngrijoreze.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 24 februarie 2008

Naveen Andrews vorbeşte despre Heroinǎ şi Degradarea Lost

Naveen Andrews a vorbit recent despre dependenţa sa de droguri şi despre ceea ce considerǎ a fi deteriorarea scenariului serialului Lost odata cu trecerea sezoanelor.

Actorul, care joacǎ rolul lui Sayid în seria americanǎ de succes, a mǎrturisit cǎ a pierdut doi ani din viaţǎ din cauza drogurilor înainte sǎ se interneze într-o clinicǎ de dezintoxicare din dorinţa de a se vindeca.

Într-un interviu acordat în cadrul Jonathan Ross Show, acesta a declarat: "Îmi era teamǎ sǎ nu se afle de viciul meu. Am pierdut doi ani din cauza heroinei, dar totuşi am putut sǎ lucrez, nu ştiu cum am reuşit."

"Poţi sǎ faci abuz şi sǎ continui sǎ munceşti... Mi-am pierdut cunoştinţa la o filmare din cauza beţiei. Eram mai tânǎr... e un miracol cǎ reuşeam sǎ termin ce aveam de fǎcut. La filmǎrile pentru The English Patient am fost avertizat. Dar ce obicei leşinam dupǎ filmǎri."

A mai adǎugat cǎ a reuşit sǎ renunţe la aceastǎ dependenţǎ datoritǎ fiului sǎu: "Momentul decisiv a fost cel în care eram în maşinǎ cu fiul meu şi conduceam beat, iar el era foarte speriat. Atunci m-am hotǎrât sǎ mǎ internez la dezintoxicare în Los Angeles."

Actorul în vârstǎ de 39 de ani a mai spus cǎ nu intenţioneazǎ sǎ pǎrǎseascǎ serialul, deşi a recunoscut cǎ valoarea scenariilor s-a deteriorat dupa primele douǎ sezoane. "Am fost foarte încântat de primul sezon, dar în jurul celei de-a treia serii mi-a mai scǎzut din entuziasm deoarece scenariile au fost de o calitate mai scǎzutǎ, dar cu siguranţǎ mai rǎmân încǎ doi ani."

↑ sus     ≡ discută articolul Olivia Tudor - 24 februarie 2008

"Eggtown" sau consecinţele unei alegeri

Deşi pentru a înţelege pe deplin titlul episodului, trebuie să parcurgem seria completă de fapte, să facem o excepţie şi să spunem câteva cuvinte acum, în plin debut. La început m-am gândit că se referă strict la confortul proaspăt obţinut de către o parte a naufragiaţilor, care, după ce câteva luni au trăit precum Rambo în jungla thailandeză, beneficiază de condiţii ca la Burj al Arab în "barăcile" celorlalţi. Deşi putem să însumăm şi această conotaţie, titlul ascunde şi alte profunzimi. Cred că premisa scenaristului a fost o crenguţă ruptă din istoria americană, un obicei împământenit după marea criză economică (vezi The Economist). Prin zona mediului ruralo-periurban, negustorii călători (precum rudarii pe la noi) erau nevoiţi să renunţe, nu la linguri, dar la multe alte obiecte cărate în schimbul mâncării zilnice. Iar când aceşti negustori totuşi acceptau ouă la schimb se considera un târg nefavorabil, din care au ieşit în pierdere. Iar unii erau într-o asemenea conjunctură încât mai închideau ochii şi acceptau respectivul produs avicol. Dar nici partea adversă nu ieşea 100% mulţumită şi satisfăcută de trocul economic şi putem concluziona că EggTown s-ar referi mai degrabă la o serie de concesii cu deznodământ nenorocos de ambele părţi, după cum vom vedea în continuare.

Episodul se deschide cu un ochi de dictator, amintindu-ne de altă deschidere de pupilă doctorală mai veche. Din confortul patului său, bucătarul de serviciu, Locke, nu găteşte un mistreţ, după cum ne-am fi probabil aşteptat, ci numai ce găseşte prin frigider, anume ... două ouă. Punând o pauză pe momentul când pasiunea lecturii l-a acaparat pe vânător, putem citi pe coperta cărţii scoase de acesta dintr-o bibliotecă: VALIS. Este un roman scris de Philip K. Dick. Cunoscând câte ceva despre această carte, înţelegem imediat că Locke a parcurs îndelung raftul cu capul aplecat pentru a o alege. VALIS este acronim de la Vast Active Living Intelligence System, un fel de inteligenţă atotputernică, adică o definiţie pentru Dumnezeu. Romanul are o viziune gnostică asupra lumii, fiind deci o mixtură de dogme creştine, idealism din piaţă de la Agora şi idei orientale, într-un cuvânt o cunoaştere mistică. Aici am vrut să vă aduc. Păi nu Locke este misticul Insulei! Prin alegerea acestei cărţi, el a vrut să-i împărtăşească fără cuvinte lui Ben imposibilitatea în care a ajuns mergând pe poteca sa mistică, blocajul indus de negăsirea lui Jacob ... Dorea să-i arate secretosului Ben prăbuşirea credinţei lui mistice în Insulă. Mergând cu tava pe coridoare, Locke oftează ca un ospătar începător care se îndreaptă spre masa ocupată de nişte clienţi înstăriţi. După ce trece printr-un coridor asemănător cu cel pe care şi tatăl său îl parcursese odată, intră în cameră unde Ben aşteaptă cuminţel şi sfios. Să mai treacă timpul! încearcă el, dar Ben îi respinge intenţia din substrat: Am citit-o deja! Ben cunoaşte secretul imposibilităţii lui Locke de a depăşi aparentul obstacol al potecii sale mistice, dar îi face plăcere să se joace la ruleta rusească. Dar John nici nu-l lasă bine pe Ben să înghită mâncarea că-i şi ia tava. Neputând face faţă tracului în faţa clienţilor bogaţi, tânărul ospătar o trânteşte nervos de perete. Ne amintim acum de alte vremuri ancestrale, când Ben era ţinut captiv în altă cameră şi mai ales, de clipele când asculta nemişcat, învăluit în umbră ca un şarpe atacând, la ce discută dincolo de către oamenii liberi.

Ciudate cuvintele lui Claire spuse lui Kate, după ce acesta trântise uşa: Aşa e Locke! Probabil că ea l-a văzut comportându-se astfel în nenumărate ocazii şi a uitat cu desăvârşire de timpurile când acesta meşterea la pătuţuri de copil. După ce am crezut că pistruiata a fost debarcată la Barăci cu de-a sila, o vedem acum stând relaxată la taclale cu tânăra mamă şi cu cavalerul cămăşilor descheiate la gât. Acesta subliniază impresia generală de ciudăţenie o noului confort obţinut pe neaşteptate. Deşi Kate îi spune încă din prima scenă că nu are încredere în el, Sawyer trece peste îngrădirile raţiunii şi cade pradă imboldurilor inimii. După o propunere refuzată de schimbare a domiciliului, Kate pare că se irită uşor pe fondul problemelor obstetrice.

O altă Kate, foarte schimbată, constată că mai este o intrare prin spate. Păcat însă că nu era membră a echipei SWAT care tocmai se pregătea să ia cu asalt o bancă plină cu ostatici. Ci era un fel de Britney Spears hăituită de o haită de fotografi. Era clar că, din moment ce făcea parte din Oceanic 6, trebuia să fie vânată pentru coperţile revistelor de scandal. Nu intră într-un salon de îngrijire corporală (de fapt de acolo cred că tocmai ieşise), ci într-un tribunal. După ce îi sunt aduse capete de acuzare dintre cele mai grave, Kate pledează nevinovată. În ciuda faptului că este una dintre cele mai cunoscute figuri din SUA, judecătorul ordonă încătuşarea. Dumnezeule, ce mi-aş dori să avem şi noi aici în România justiţia asta!

După ce că săracul Jin a învăţat engleza de dragul ei, pe Sun o scăpă gura şi nu pune atributul corect: copilul meu în loc de al nostru. Coreeanul nu scapă ocazia să o corecteze, precum un George Pruteanu la televizor.

Locke răspunde cu un ferm nu cererii aparent neîntemeiate a lui Kate de a-l vedea pe Miles. Pistruiata încearcă să-l atragă pe vânător pe tărâmul cinic al politologiei, însă acesta se dovedeşte la fel de abil în mânuirea cuvintelor precum altă dată a cuţitului. Desigur Kate nu a vizionat filmul The last King of Scotland ! Dacă eram dictator te-aş fi împuşcat şi mi-aş fi văzut de treabă, îi răspunde acest Stelian Tănase al Insulei. Hurley se lasă uşor sedus de aparenta inocenţă şi îi dezvăluie locul unde este ţinut noul venit, Miles. Parcă s-ar compensa cu scena din casa lui Ben în care el îi păcăleşte pe Kate şi Sayid pentru a fi luaţi prizonieri. Într-adevăr, după cum spune şi el, Hugo pare un Scooby Doo, o marionetă în mâna intereselor de moment. Mergând cu tava în mână printr-o pădurice fără covor vegetal pe jos şi învăluită de tot felul de zbierăte ale unor păsări invizibile, Kate pare înfricoşată. Îmi aminteşte de baraca din filmul The village - Satul, în care sunt ţinute costumele cu gheare de speriat sătenii.

Atunci când Miles apare ai impresia că eşti în faţa lui Garcea ... numai grimase demne de stârnit râsul şi celui mai taciturn fan. Kate pune o întrebare aparent fără temei: Cine sunt eu? Fără să ştie însă că LOST nu este Grecia antică şi că Miles nu era nici pe departe Socrate. Interesant este că prizonierul nu vrea să fie eliberat, dezvăluind faptul că se află exact unde trebuie: pe Insulă şi cu un scop precis. Survine un schimb, gen Eggtown, în care Miles va dărui informaţiile despre cine este Kate, iar aceasta va da la schimb pe Ben - marfa preţioasă. Totuşi este greu de înţeles bine profunzimile acestei întrebări a lui Kate, aparent lipsite de fond şi care a declanşat intriga faptelor întregului episod. Probabil că dorea să ştie dacă pe continent este privită drept o criminală, iar dacă aşa se întâmpla, atunci ar fi trebuit în mod firesc să nu-şi dorească să părăsească Insula şi deci să se alăture lui Locke. Dar din intercalaţiile de flashforward vedem că a ales tocmai varianta ilogică. Poate există şi altă explicaţie pe care eu nu o văd acum.

Proaspăt încarcerată, Kate pare istovită şi speriată de detenţie. Avocatul ei îi însumează anii pe care i-ar putea lua în cazul în care se hotărăşte vinovăţia ei. Dumnezeule, vă daţi seama că în România luai pe jumătate ! Acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place America. Când a fost sfătuită să-l aducă la proces, m-am gândit imediat la Ben, nu ştiu de ce. Dar aflăm cu surprindere că este vorba de fiul ei. Oare totuşi rămăsese însărcinată, pe Insulă sau înainte de ea, când ?! Cu Sawyer, cu Jack, ce se mai complică lucrurile ...

Juliet are chef de glume sfătuindu-l pe Jack să sune la 911. Parcă şi vedeai ambulanţa Dharma duduind pe coastă la vale cu sirenele aprinse. În continuare, Kate îşi urmăreşte planul, trăgând-o de limbă pe Claire în timp ce întindeau sârguincioase cearşafurile. Acum începem să bănuim al cui era cu adevărat copilul din viitor, văzând-o pe Kate cu câtă sfiiciune şi timiditate priveşte pruncul lui Claire. Parcă îmi şi imaginez scena în care cadrul este înnegrit de furtună, ploaia cade şiroaie, elicopterele freamătă deasupra solului, Claire întinzându-i copilul lui Kate care se smuceşte din braţele lui Jack şi se apleacă gata-gata să cadă ...

Martorul surpriză al procesului lui Kate se dovedeşte a fi un Jack tras la faţă, dar încrezător în sine. Îi conturează acesteia un portret de eroină. Deşi jură să spună adevărul şi numai adevărul, acesta îl evită cu abilitate şi crează un alt scenariu al supravieţuirii lor pe Insulă. Dar dacă el spune adevărul în toată declaraţia sa?! În final, acuzarea pune o întrebare despre care ai impresia că are să-i ştirbească imediat autoritatea martorului, însă acesta se dovedeşte iarăşi abil.

După ce savurează nişte vin Dharma la cutie, lui Sawyer i se ascut minţile şi îşi dă seama pe dată de motivul acelei vizite neaşteptate. Locke pare chiar încântat de invitaţia de a juca table şi pentru moment am avut senzaţia că Sawyer totuşi nu o va ajuta pe Kate, deconspirând intenţiile acesteia. Dar vedem că păcăleala este cu bătaie lungă ! Deoarece Miles era chiar foarte aproape de casa lui Ben când cei 2 naufragiaţi aleargă spre cabana de lângă lac. După ce poate l-am crezut pe Miles cârtiţa lui Ben, înţelegem acum nişte fapte grozave. Cineva îl vânează pe Ben, cineva bogat care a cheltuit multe resurse, poate chiar Economistul. Dar exorcistul se gândeşte numai la partea lui, cerându-i 3.2 miloane $ în schimbul unui aranjament. De ce această sumă ? Greu de răspuns. Poate că Ben făcuse o anumită pagubă de 3.2 milioane $ pe continent sau poate că operaţiunea de căutare costase atât etc. Miles ştie ceva mai multe decât naufragiaţii despre Ben, asta e sigur. Ben pare să fie în ochii acestuia un mare afacerist cu mulţi bani. M-am gândit că poate fi chiar rivalul lui Alvar Hanso sau chiar el însuşi. După această târguire şantajistă, Kate află răspunsul la eterna întrebare: Cine sunt eu. Locke o exilează mai apoi.

După ce mama lui Kate a târât-o prin tribunale, vrea să-şi vadă nepotul, însă se izbeşte de hotărârea nestrămutată a fiicei sale. Aflând despre pistruiată că ar putea rămâne pe drumuri, Sawyer se oferă cu cea mai mare plăcere să o găzduiască. Deşi Montezuma tronează deasupra, e destul loc în pat pentru amândoi îndrogostiţii. Iarăşi asistăm la un paroxism al legăturii dintre cei doi, urmat de eternul regret şi părăsirea fără prea multe explicaţii.

După ce Jack şi Juliet întrerup partida de scamatorii ale salvatorilor aflăm de existenţa numărului de urgenţă, la care răspunde cu uimire până la urmă aceeaşi ... Regina. Ni se revelează acum unul dintre momentele cheie ale episodului: elicopterul nu a urmat cursul indicat de Dan sau a ajuns, iar pasagerii au fost luaţi ostatici şi Regina minte.

Dacă schingiuitorul a părăsit Insula, e cazul ca Locke să-i preia rolul. Şi o face excelent în genul lui sadic. După ce îl hrăneşte pe Miles cu o grenadă îl lasă să-şi adune gândurile. Memorabile sunt cuvintele lui Locke: I’m responsible for the well-being of the island.

Avocatul apărării rezistă cu stoicism ofertelor din ce în ce mai tentante, însă până când Kate intervine şi pune pixul pe una care spunea că zece ani nu va părăsi statul. După ce ochise un Taxi (să sperăm că nu francez), îl vede pe Jack coborând din Hummer-ul său şi îndreptându-se către ea. Înţelegem că Oceanic 6 au fost nevoiţi să repete o anume poveste pentru a nu tulbura prea tare lucrurile. Se poate ca în viitor, după ce se deconspiră adevărata istorie, adulaţii de azi să se transforme în huiduiţii de mâine. Doctorul încearcă o timidă declaraţie de dragoste, dar se pare că trebuie să mai înveţe de la Sawyer. Kate condiţionează debutul unei noi relaţii de fiul său. Acum rămâne de înţeles de ce Jack se codeşte să-l întâlnească. Poate are impresia că este al lui Sawyer sau poate că, ştiind de înrudirea cu Claire, nu suportă gândul că aceasta a fost lăsată în urmă pe Insulă.

Vedem superba căsuţă califoniană distribuită probabil de compania Oceanic lui Kate şi ne îndreptăm cu ea spre dormitorul micuţului ei. Oare cum arată: e cârlionţat şi cu pistrui ?! Dar surpriză: e blonduţ şi pare că seamănă cu copilul lui Claire ceva mai mărişor. Plus că îl mai cheamă şi Aaron. Să-i fi pus numele în cinstea micuţului de pe Insulă sau să fie chiar acela ?

Ce a spus episodul Eggtown ? În afara faptului că elicopterul s-a cam rătăcit prin dilatări temporale şi Ben pare a fi un om cu dare de mână, câteva sunt aspectele psihologice subterane ale denumirii celui de-al patrulea episod. Schimburi şi târguieli eşuate se înşiră ca valurile oceanului: Locke ce nu reuşeşte să-şi descopere poteca mistică, deşi are doi prizonieri valoroşi; speranţele de înavuţire ale lui Miles pe spinarea lui Ben; semnătura lui Kate pe actul ce o ţine blocată pe teritoriul statului timp de 10 ani, în timp ce Jack zboară în căutarea niciunde-lui; şi mai ales alegerea greşită a naufragiaţilor din ceata doctorului care au crezut că pot găsi libertatea eliberându-se.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 22 februarie 2008

LOST – Noul program de difuzare

Miercuri, 20 februarie, ABC a fost ultima dintre cele mai mari patru televiziuni care şi-a anunţat principalele planuri pentru ceea ce a mai rǎmas din sezonul 2007-2008, dezvǎluind cǎ şapte din cele mai populare seriale se întorc în producţie şi sunt gata sǎ ne umple serile de weekend.

LOST este singura serie care încǎ mai difuzeazǎ episoade noi. ABC a comandat încǎ cinci episoade, ceea ce înseamnǎ un total de doar 13 episoade pentru acest sezon, din cele 16 iniţial comandate.

Ultimul episod din setul deja existent (4.07) va fi difuzat pe 13 Martie. Apoi va urma o pauzǎ de şase sǎptǎmâni dupǎ care se va întoarce pe 24 Aprilie la ora 21, cu primul din cele 5 episoade rǎmase.

Urmǎtoarea sǎptǎmânǎ, pe 1 Mai, Grey’s Anatomy se va întoarce la vechiul program, joia de la ora 21, cu episoade noi, iar LOST se va muta joia de la ora 22, program la care va rǎmane pânǎ la sfârşitul sezonului.

↑ sus     ≡ discută articolul Olivia Tudor - 21 februarie 2008

Matthew Fox – "Sunt un cowboy!"

Matthew Fox, tipul dupǎ care toate femeile suspinǎ atunci când urmǎresc serialul LOST, face dezvǎluiri din culisele seriei a patra, povesteşte fericit cum l-a cucerit sotia şi de ce adorǎ sǎ înoate gol în mare.

Serialul LOST, în care joci rolul doctorului Jack Shepard are un success imens pe plan internaţional. Care este secretul?
În LOST este vorba despre felul în care interacţioneazǎ oameni total diferiţi dupǎ ce naufragiazǎ împreunǎ pe o insulǎ, ca urmare a unui accident aviatic. Fiecare telespectator se poate identifica cu unul dintre personaje. Totul este prezentat foarte realist, însǎ au fost introduse şi elemente mistice, cum ar fi acel fum negru, misterios. Iar ceea ce face ca lucrurile sǎ fie şi mai interesante pentru toţi telespectatorii este faptul cǎ drumurile acestor personaje s-au intersectat cu mult timp îninte de tragicul accident în care au fost implicaţi. Dar este un lucru pe care doar telespectatorul îl ştie.

LOST este filmat în Hawaii. Tu unde locuieşti?
Hawaii a devenit în ultimul an şi casa mea. Este un loc atât de sexy... Tot timpul este cald, port mereu un simplu short şi nimic altceva pe dedesubt. Noaptea îmi place sǎ înot adesea gol în mare. Noi locuim în Kailua, unul dintre micile oraşe de pe coasta de est a insulei, într-o casǎ care are piscinǎ direct spre mare. Copiii noştri – Kyle (9) şi Byron (6) – adorǎ aceastǎ zonǎ! În 2010 însǎ, când vom termina filmǎrile de la "Lost", ne vom muta cu siguranţǎ din Hawaii. Trebuie sǎ recunosc cǎ îmi este un pic dor de cele patru anotimpuri. Şi familiei mele la fel. Vom petrece ceva mai mult timp la ferma din Wyoming, unde eu am crescut.

Deci eşti un cowboy autentic?
Mi-am petrecut primii 20 de ani din viaţǎ în Wyoming, sediul central al cowboy-ilor, şi cǎlǎresc de la vârsta de 6 ani. Familia mea a crescut cai şi bovine. În plus, am plantat orz pentru fabricarea renumitei beri din Colorado, "Coors". Oricât de mult savurez aceste momente petrecute în Hawaii, în Wyomin mǎ simt cel mai bine. Iubesc Rocky Mountains şi liniştea de acolo, care te înconjoarǎ la fiecare pas.

Atunci cum de ai devenit actor?
Întâmplǎtor. Am studiat mai întâi economie politicǎ în New York, apoi am lucrat o perioadǎ ca model. Dupǎ ce am apǎrut în câteva spoturi publicitare, m-am decis sǎ studiez actoria. Primul meu job adevǎrat a fost în serialul TV "Party of Five", care a rulat timp de şase ani. A durat destul de mult timp pânǎ sǎ mǎ simt în largul meu în faţa camerei de filmat. Eu pot sǎ savurez actoria doar dacǎ simt cǎ sunt cu adevarat bun într-un anumit rol (râde). Uneori stau treaz noaptea, întrebându-mǎ dacǎ nu cumva neîndreptǎţesc personajul pe care îl joc în acel moment.

Filmezi de câţiva ani pentru serialul LOST – când mai ai, de fapt, timp sǎ joci şi în alte filme?
LOST se filmeazǎ opt luni pe an, de aceea pot sǎ accept alte oferte de roluri numai în perioada verii. De exemplu, în 2006 am filmat thrillerul "Vantage Point" (premiera: 4 aprilie) în Mexico City, iar în vara lui 2007 am fost în Berlin, pentru filmǎrile de la "Speedracer" (premiera: 16 mai). Este destul de stresant şi deseori stau mult timp departe de familie. Dar soţia mea mǎ susţine de fiecare datǎ. Şi, din fericire, citeşte toate scenariile înainte ca eu sǎ-mi dau acordul. Instinctul nu a înşelat-o niciodatǎ. Pe mine însǎ m-a vrǎjit pentru cǎ este o adevaratǎ zeiţǎ în bucǎtǎrie.

Soţia ta este originarǎ din Veneţia. Vorbeşti italiana?
Aş vrea sǎ fiu şi eu ca micuţii mei. Dupǎ douǎ sǎptǎmâni petrecute în Italia pǎlǎvrǎgesc tot timpul şi vor sǎ vorbeascǎ numai în italianǎ cu Margherita. Mie îmi este foarte greu sǎ învǎţ o limbǎ strǎinǎ. Pe de altǎ parte, Margherita vorbeşte perfect engleza.

Cum priveşti cariera ta în viitor?
Sunt deja de 15 ani în industria cinematograficǎ. Cariera mea poate fi comparatǎ mai degrabǎ cu un maraton decât cu un sprint. În aceastǎ privinţǎ îl am ca model pe Clint Eastwood. Este în showbiz de aproape 40 de ani – este un actor fantastic şi un regizor genial! Este cel mai bun exemplu, apropos de cât de important este sǎ îţi alegi cu mare grijǎ proiectele în care te implici.

În SUA începe acum seria a patra din LOST. Ne poţi spune câteva detalii interesante – la ce ne putem aştepta?
Aşa cum a fost deja anunţat la finalul celei de-a treia serii, în afara flashbackurilor din trecutul personajelor vor exista şi unele flashforwards, momente din viitor. Practic, în seria a patra, acţiunea se va petrece pe trei nivele temporale. În plus, vor fi introduse personaje noi, iar Michael (Harold Perrineau) va reveni în aceastǎ serie. Însǎ mai mult nu am voie sǎ dezvǎlui. Aşteptaţi sǎ vedeţi ce se va întâmpla!

Articol preluat din revista Joy (martie 2008).

↑ sus     ≡ discută articolul Olivia Tudor - 21 februarie 2008

Alte două fragmente din episodul 4 "Eggtown"

Aşa cum am promis ieri, vă mai oferim înca 2 Sneak Peaks din episodul a cărui premieră va avea loc mâine seara. După cum veţi observa, le-am păstrat pe cele mai interesante pentru ultima parte.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 20 februarie 2008

Primele 2 Sneak Peaks din episodul 4 "Eggtown"

Iată două fragmente extrem de interesante din episodul 4 intitulat "Eggtown". Reveniţi mâine pe site-ul LOST-Naufragiatii.com pentru a viziona celelalte 2 Sneak Peaks oferite de producătorii LOST.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 19 februarie 2008

Interviu cu Rebecca Mader

Rebecca Mader nu are nici o idee despre motivaţia personajului său, dar recunoaşte că adoră rolul primit.

De ce oamenii de pe vapor se află într-o misiune de capturare a lui Benjamin Linus? Rebecca Mader, actriţa britanică ce joacă rolul cercetătoarei Charlotte Lewis în noul sezon al serialului LOST, nu are nici o idee. Deşi este una de-a lor.

"Nu ştiu dacă am venit să salvez Insula sau să o distrug", a declarat ea din Los Angeles. "Este atât de interesant, să joci rolul unui personaj şi să ştii atât de puţine lucruri despre el. Dar, chiar îmi place. Este o mare provocare, dar în acelaşi timp e şi foarte amuzant."

Actriţa în vârstă de 29 ani şi-a început cariera ca fotomodel şi în anul 1998 s-a mutat în Statele Unite. Campaniile publicitare realizate pentru L'Oreal şi Colgate au ajutat-o să-şi plătească facturile, timp în care încerca să se apropie şi mai mult de cea mai mare pasiune a sa: actoria. Până de curând, în CV-ul său se regăseau doar câteva roluri minuscule în "Guiding Light", "All My Children", "Private Practice" sau "The Devil Wears Prada."

Întrebată dacă culoarea părului său a fost mereu aceaşi, Rebecca se amuză. "Din ziua în care m-am născut! Să am părul roşcat a fost cea mai mare nenorocire din viaţa mea. Asta, până când m-am maturizat puţin şi mi-am dat seama că de fapt e chiar bine să fii puţin diferit. Însă, când eram mult mai tânără, mereu primeam porecle urâte, mai ales în perioada în care eram elevă."

Până în momentul în care a dat probe pentru rolul din LOST, Rebecca nu a văzut nici măcar un episod din serial. "Am ajuns să mă uit la toate trei sezoanele în trei săptămâni", a spus ea. "Uneori am vizionat chiar 10 episoade într-o singură zi! Apoi am fost foarte încântată că am primit acest rol."

Deşi unele părţi din rolul său au fost făcute de cascadori profesionişi (cum ar fi săritura în lac cu capul în jos atârnând de un copac), Rebbeca se oferă voluntar pentru orice provocare deoarece îşi doreşte ca totul să fie cât mai autentic. Pentru asemenea ocazii, încearcă să se menţină mereu în formă prin yoga şi prezenţe frecvente la sala de forţă.

Mader este foarte încântată de rolul primit, asemănând-o pe Charlotte cu "o versiune feminină a lui Indiana Jones". În trecut, personajele sale erau cu totul de altă natură, dar acum are de aface cu o provocare. "Vroiam ceva mai dur. Vreau să mă tăvălesc prin noroi cu o armă."

În timpul filmărilor pentru cele 6 episoade, Rebecca spune că Hawaii a devenit ca o a doua casă pentru ea. "Abia aştept să mă întorc acolo. Când s-a terminat greva, primul lucru care l-am făcut a fost să-mi cumpăr un nou costum de baie." Filmările pentru noile episoade vor începe pe 10 martie.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 19 februarie 2008

Imagini promoţionale pentru episodul 4 "Eggtown"

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 18 februarie 2008

LOST - Episodul 4 "Eggtown", două trailere oficiale

Iată două trailere promoţionale cel puţin interesante pentru Episodul 4 "Eggtown". Personajul central al acestui episod este Kate şi din flashforward-ul ei vom afla cine este acea persoana importantă din viaţa sa, cea la care se referă în discuţia cu Jack din finalul Sezonului 3. Începeţi speculaţiile!

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 17 februarie 2008

"The Economist" sau trăsătura fără de care nimic n-ar exista pe insulă

Era probabil o dimineaţă ca oricare alta, dar în care nevăzutul Allah avea gânduri mesianice pentru supuşii săi. Sayid executa conştiincios prima rugă a zilei şi gândurile-i neprihănite îi pluteau deasupra pământurilor fără de păcat. Însă, conjunctura se dovedeşte cinică, după ce clipele de meditaţie se încheie, retina i se prăbuşeşte pe încremenitul profil feminin mulatru şi orizontal. Orice se poate spune despre Sayid: că e crud, nemilos, cu plete creţe, dar în ceea ce priveşte preferinţele feminine … puţini îl întrec ! După ce citeşte cuvintele de iubire inscripţionate pe brăţara lui Naomi, brusc îl năpădesc amintirile (de parcă 3SE i-ar fredona în ureche: Amintirile mă chinuiesc ... mă răscolesc ... ), se blamează pentru prietena lui uitată de pe continent, pentru iubita ucisă pe insulă, iar apoi se hotărăşte că trebuie să fie în acel elicopter, trebuie să ajungă înapoi în lume. Aşa că îi înştiinţează pe cei prezenţi că o va recupera pe Charlotte, prin mijloace ortodoxe, nu musulmane. Jack îl contemplă neliniştit, probabil că în scenele căzute la montaj el se sprijină de coada elicopterului şi îşi roade unghiile, cutremurându-se în faţa cumplitului adevăr din scenariu. Cum se poate ca acest anonim naufragiat, şi irakian pe deasupra să ia el decizii de capul său, neconsultându-se cu el.

În vedem pe Sayid, undeva în viitor, cum pocneşte fără milă biluţele albe. Deranjat de insistenţa conducătorului de maşinuţă, îi reaminteşte acestuia preţul cam piperat (cam cât ar costa terenurile din Pipera !) plătit pentru intimitate. Oare irakianul a devenit noul Tiger Woods, după plecarea de pe insulă ?! Dar nu ..., căci nu îşi alesese corect crosa pentru respectiva distanţă. Tiger ar fi ales-o din start pe numărul 5 ! Domnul Avellino nu se eschivează de la un pariu cu o miză dublă. Ne dăm seama că viaţa lui fusese întotdeauna încărcată de suspans şi plină de risc. Nu a existat sarcină în viaţa lui în faţa căreia domnul Avellino să se sustragă. Îi plac situaţiile limită şi se bucură de fiecare încercare, pariu, care îi suscită adrenalina. Aflăm despre Sayid că are un job după care mulţi ar suspina ! Nu face nimic, deoarece primeşte rentă viageră drept despăgubire după accidentul Oceanic. Deci: Sayid, Hugo, Kate şi Jack se numără sigur printre faimoşii supravieţuitori. Mai rămân 2 de deconspirat (! am reţinut forma corectă !). Dar cine zice că doar 6 au fost salvaţi de pe insulă ?! Poate au fost salvaţi mai mulţi, însă doar cei 6 au fost folosiţi drept emblemă pentru publicul avid de show din SUA, iar restul au scăpat anonim. Oricum, cert este că o salvare a avut loc, iar compania aviatică Oceanic şi-a asumat (forţat !) vina accidentului, ca fiind dintr-o regretabilă greşeală umană, ieşind cu credibilitatea nepătată şi plătindu-le rente substanţiale celor 6. După cea de-a doua lovitură, cu crosa de 5, înţelegem că domnul Avellino chiar este jucător de golf, iar presupusul nostru Tiger Woods a fost numai o speranţă deşartă. Cuvintele lui Sayid au descătuşat nelinişti fioroase din cufărul ţinut sub cifru al noului sosit, căci acesta parcă simte bâzâitul unei imense muşte care i se aşează pe căciulă şi încearcă să se sustragă. Dar avem un şoc văzând mănuşa albă de pe mâna dreptă a irakianului, semn că lucra finuţ. Deci avem de-a face cu un nou Tom Cruise din filmul Collateral, asasin stilat şi sufletist care încheie conturile mai marilor săi. Ca la un făcut, după ce în prealabil îl înştiinţase pe administratorul terenului de golf că avea să păteze impecabilul gazon cu sângele cuiva, robinetele se pornesc împrăştiind apă pentru a şterge orice urmă.

Oh ... my God ! este exclamaţia instinctuală a adolescentelor americane la vederea vreunei vedete masculine sub 40 de ani. Exact aşa m-am minunat şi eu văzând mersul apăsat şi pletele revărsate peste umeri ale viitorului Sayid. Acest Antonio Banderas combinat cu Julio Iglesias păşeşte într-un restaurant şi pare pierdut. Dar cu şarmul său irezistibil probabil că va găsi imediat o jună (nu Juno !) amabilă pentru o anume îndrumare. Şi bineînţeles, păi se putea altfel ! Poate ne contraargumentăm noi cu privire la cine e mai tare la sexul opus: Sawyer sau Jack. Dar răspunsul vine de unde nici nu te aştepţi. Banderas e cel mai tare ! Iar favoritele sale au părul blond ca aurul faraonilor. Când ne gândim şi la Shannon ... dar hai să nu ne mai gândim şi să revenim la actuala secvenţă ! Aflăm din dialogul cu drăguţa necunoscută de faptul că el a devenit un pasionat de turism pe banii Oceanic. Ce să caute într-o capitală europeană ? Mda, probabil au scăzut ratingurile din Europa centrală şi el trebuie să le revigoreze. Elsa nu are de gând să lase să-i scape un atât de romantic tip şi încearcă să-l cucerească povestind mai multe despre ea: etc. - cum că ar fi angajata unui economist. Ups, deci aici se ascundea titlul ! Ce norocos Sayid, mă gândesc eu: se căsătoreşte în Germania cu o tânără atrăgătoare, se va angaja ca economist la patronul Elsei şi vor trăi happily ever after. Totuşi a scăzut mult în ochii lui Banderasului mediteranean dezvăluindu-şi demodatul pager antic. De două ori pe an sună deci ! Dar oare ce vroia de la ea respectivul economist, să-i facă gestiunea contabilă ? Măi, ce rapid se leagă prieteniile prin Germania. Nu degeaba este ţara cu cel mai mare număr al populaţiei din UE ! Şeful cel mare este anunţat telefonic de către Sayid. Iar după scena asta nu mai fiţi reticenţi când auziţi pe cineva: Băi, am fost în Germania şi ăia aruncă telefoane noi la gunoi !

Jack e bun la multe, dar la subtilitate şi persuadare fără violenţă, nu. La fel ca Naomi în faţa lui Kevin Garnett acela în sala aceea, Sayid dă adevărul pe faţă: You are not the best candidate for this kind of mission. Curios că Jack n-a zvâcnit şi nicio venă nu i s-a umflat pe laterala gâtului.

Iată o primă festă pe care insula i-o joacă lui Locke sub privirile atotştiutoare ale lui Ben. Dincolo de cordonul de nisip nu-i nicio cabană. Oare Jacob ăsta e şi meşter tâmplar, şi-a demontat căsuţa şi a remontat-o în altă parte sau ce ?! Şi Ben nu este singurul care ştie. Hurley încearcă şi el să o de-a la întors cu învârtitul în cerc prin junglă, dar nu are curaj să dezvăluie noua locaţie a barăcii luminate noaptea pentru a fi nu considerat lunatic. It’s that going to be a problem for you ?! vorbele lui Locke adresate lui Hugo pentru a-şi întări autoritatea ştirbesc puţin din paternitatea şi blândeţea căpitanului de echipă. Parcă ar fi un şmecher de curtea liceului care, neavând ce face, i se adresează primului elev care se uită către el cu stupidele cuvinte: Ce bă, eşti şmecher ?!

Kate nu este cine ar vrea majoritatea fanelor ei să fie. În scena următoare o vedem cum pune o mână de vreascuri uscate pe jarul mocnit din pieptul lui Jack, sâcâindu-l şi gâdilându-i orgoliul cum că ar fi fost lăsat la o parte de către Sayid. Dar doctorul e un om cumpănit şi nu îşi rupe tricoul albastru de pe el zbierând: Am să-l distrug pe Sayid. Cum a putut el să nu mă consulte în luarea acestei decizii. Am să mă duc după el şi am să-l omor şi pe el şi pe Locke. Dar de data asta o să am grijă să fie încărcat pistolul. O teribilă scenă haioasă are loc când Frank cere lămuriri despre puterea de convingere a lui Sayid. Nu, nu e avocat, nici diplomat, nici psiholog ! parcă i-ar răspunde Jack. Ci torţionar. Ca într-un banc, nu !

Miles este un tip destul de direct. Pentru cineva care lucrează în domeniul spiritismului, al comunicării cu morţii etc. ar fi trebuit să fie mai calm, mai docil, mai destins, să meargă mai agale, însă el e exact contrariul. Ce ţi-e şi cu scenariştii ăştia ! Însă din gura lui aflăm multe adevăruri: Naomi era o tipă super drăguţă şi înnobilată de un accent tulburător.

Faţă de scena precendentă, Banderasul arab se transformă din cel de-Al 13-lea războinic într-un Zorro cuceritor care îşi duce iubita la operă. Suntem martorii strădaniilor de a nu se implica sentimental în treaba murdară pe care o avea de îndeplinit.

Urmează scena revelatoare a întregului episod. De fapt 2 sunt faptele revelatoare prezentate în The Economist, însă ambele însumând doar câte o treaptă pe scara blocului LOST. Oare cum se vede priveliştea de pe acoperişul blocului ?! Dan montează trepiedul în poiana lui Iocan, de parcă ar fi topograful şef de la departamentul Urbanistică. Totuşi el face cea mai surprinzătoare descoperire, poate a întregului sezon 4 de până acum, pe lângă care rămăşiţele lui Oceanic 815 lângă Bali sunt praf în ochi. That is far more than weird ! foarte precis spune el. Regina lansează racheta, care după un calcul rapid ar trebui să zboare cu o viteză incredibil de mare, însă nu ajunge în locul stabilit după calculele iniţiale. Iar asta e o chestie nemaiauzit de ciudată, care pune paie pe focul teoriei spaţiu-timpului dilatat în preajma insulei sau călătoriei prin timp, teorie care aş fi dat orice să o văd desfiinţată (că nu mi-ar plăcea să fie ea cea care va explica LOST !), dar se pare că e iarăşi de actualitate. Diferenţa de 31 de minute spune ori că racheta a călătorit puţin prin timp ori a făcut o rută ocolitoare învârtindu-se în cerc din cauza faptului coordonatelor insulei care îşi schimbă locaţia influenţate fiind de electromagnetism.

După ce s-a răstit la el, acum Locke l-a şi ferecat în dulap, legat fedeleş, pe Hugo. Măi, dar parcă nu îl ştiam într-atât de nechibzuit ! Miles îl ponegreşte şi el pe Hurley, încă un semn că mai degrabă pe continent lucra ca măcelar la băcănie sau constructor sus pe schele, dar în niciun caz împăciuitor de suflete apuse. Simţul ascuţit şi ochiul fin captator de amănunte insesizabile al lui Sayid îl ajută pe acesta să descopere o scenă care confirmă faptul că Benjamin Linus a cam părăsit insula şi ar avea multe apelative de genul a.k.a (also known as)! Camera plină de costume Armani şi cingători gen Botezatu, plus sertarul căptuşit de paşapoarte false demonstrează că liderul Celorlalţi îi minţise pe aceştia în multe chestiuni. Probabil că el plecase de multe ori cu submarinul sau cu altceva spre continent pentru a recruta personal pentru insulă. Probabil nici Sprâncenatul fără vârstă nu este străin de aceste şiretlicuri. Ce uşurare am avut când am constatat că Hugo doar jucase teatru. Totuşi era imposibilă o aşa grozăvie necugetată şi legată cu frânghie din partea profetului vânător. Ca o paranteză, mi se pare foarte ciudat că Rousseau a ales tabăra lui Locke şi să rămână lângă sufleţelul care i-a răpit fata, Ben, în loc să de-a frâu liber dorinţelor de evadare intrând în ceata lui Jack. Adus în sala de jocuri unde Ben odihnea pe un scaun, Sayid nu deconspiră secretul camerei ascunse. Şi nu va sufla nici un cuvânt pe parcursul prezentului episod, probabil va păstra această descoperire pentru episoadele viitoare când se va ivi o oportună conjunctură.

Din scena cu Kate şi Sawyer discutând amiabil în cameră înţelegem perfect linia de demarcaţie dintre ceata lui Jack şi cea a lui Locke. Dintre ştiinţă şi credinţă. Dintre salvarea aparentă şi libertatea îngrădită. Dintre ying şi yang ... mmm, staţi că m-am încurcat şi eu ! Ce vreau să spun este că pe insulă există un paradis, o libertate, o viaţă posibilă, utopică, pe care merită să o trăim înainte să o judecăm, un loc suspendat în timp pe care fiecare ar trebui să-l aibă şi unde ni se îndeplinesc toate dorinţele. Un fel de paradis care ni se oferă fără a mai trebui să trecem prin Judecata de Apoi, unde mulţi dintre noi am apuca pe o traiectorie descendentă.

Pentru a se compensa faţă de cei doi prizonieri, Locke face pe chelnerul, însă uită de bunele maniere şi în loc să-i servească pe ceilalţi doi, îşi toarnă sieşi un pahar consistent. Sayid îşi pune în aplicare calităţile de negociator şi reuşeşte să-şi ducă la bun sfârşit planul, iar cum orice târg presupune un schimb de produse, Kate este lăsată drept gaj lui Locke, dar mai mai degrabă lui Sawyer !

Banderas o ţine în braţe de frumoasa blonduţă, mângâind-o din priviri, când pagerul şefului sună. După ce se uită lung la pager, ca la Naomi pe targă, Sayid se hotărăşte asupra unui anumit lucru. Iar acesta este următorul: decide că o iubeşte pe Elsa, decide să ignore ordinele şefului de o ucide, decide să-şi ucidă şeful şi să o facă scăpată din Berlin pe frumoasă, iar apoi să se reîntâlnească undeva departe şi să trăiască happily ever after. Întâmplător sau nu, şeful celor 2 este unul şi acelaşi: Benjamin Linus. Acesta joacă la dublu, la două capete. Are agenţi răspândiţi prin toată lumea, iar în timpul escapadelor sale de pe insulă pentru a recruta posibili membrii Dharma îi contactează pe aceşti agenţi. Şi cam de două ori pe an are nevoie de un nou potenţial recrut. Parcă şi site-ul nostru are un logo de recrutare Dharma, undeva în dreapta, poate şi noi intrăm în contact indirect cu Benjamin Linus prin omul acestuia de legătură din România, un agent acoperit din Cluj-Napoca ... Hm, staţi că iar m-am încurcat. (Glumesc, desigur ! sau ... nu ?)

Elsa îşi dă seama că Sayid a folosit-o pentru a ajunge la şeful el, Ben, un om măreţ cu idealuri înalte crede ea, pe care noul ei iubit se vede că nici nu-l cunoaşte şi vrea să-l omoare. Irakianul este şantajat, acum şi emoţional, pus să taie de pe Lista lui Schindler anumite persoane, dar s-a decis să mototolească foaia, să-şi ucidă şeful şi să scape cu noua lui iubită. Dar conjunctura tragică duce la moartea Elsei, ca altă dată, a frumoasei Shannon. Sayid este sfâşiat între şantajul la care este supus de şeful Ben şi dragostea pentru răposata. Mângâind brăţara metalică, identică cu cea a lui Naomi, cu lacrimi şiroindu-i pe obrazul neras, Sayid regretă nespus alegerea făcută pe insulă, când a rămas de partea lui Jack.

Locul din elicopter este refuzat suspect de câţiva din noii veniţi, deoarece ei erau noi membrii Dharma, care trebuiau să continue munca de cercetare începută demult şi retezată brusc de cinicul Benjamin Linus. Dan îl atenţionează pe pilot să nu se abată de la cursul indicat. Este o remarcă ce îmi aminteşte de cursul indicat de către Benjamin Linus lui Michael şi lui Walt demult la Pala Ferry. Elicopterul se ridică în văzduh, iar Sayid priveşte melancolic pe geamul lipsă de-a lungul şi de-a latul insulei de parcă era un puşcaş marin tocmai salvat din spatele liniilor inamice.

Irakianul intră în infirmeria Hydra de pe continent - unde mişună de tot felul de sălbăticiuni, acolo unde Benjamin îşi etalează veleităţile de asistent medical. De nu s-a operat singur la coloană, dacă tot se pricepe aşa bine ?! Iarăşi plânge, gândindu-se că trecuse la milimetru de fericire şi de izbăvire. Ceilalţi naufragiaţi rămaşi pe insulă stau sub o ameninţare, iar salvarea este în mâna lui Benjamin Linus. Se pare că secretul lui Sayid de găsire a camerei secrete a lui Ben nu l-a ajutat prea mult. Poate doar l-a apropiat de convingerile lui Locke.

Poate cargoul salvator este deţinut de Hanso Foundation, care avea staţii de supraveghere răspândite în lume, iar după faza cu explozia, cei doi băieţi angajaţi de la pol au captat o frântură de informaţie care a dus la localizarea insulei. Iar vasul a plutit în derivă un anumit timp prin zona cu pricina, unde a găsit un culoar de comunicare cu insula după ce emisia radio a încetat. După Purge, Ben a reluat activităţile Dharma, însă le-a imprimat o altă traiectorie. Cei de pe continent nu au încetat să caute insula, iar acum au descoperit un pătrat în ocean unde s-ar putea afla. Au intrat cu elicopterul în tulburarea electromagnetică şi într-un final, ca-n Triunghiul Bermudelor au pătruns pe insulă. Compania Widmore este geloasă pe Hanso pentru că nu a găsit ea prima insula. Şi asta poate nu doar din considerentul legăturii Penny-Desmond. Rolul salvatorilor era de a ucide locuitorii insulei, adică pe Ostili şi de a pune iarăşi bazele tradiţionalei munci de cercetare Dharma. Nu îi căutau în nici un caz pe naufragiaţii lui Oceanic 815. Pe continent nu avea legătură prăbuşirea lui 815 cu insula pe care Hanso Foundation îşi derula activităţile pentru salvarea omenirii.

După prăbuşirea din 2004, echipele de cercetare marine + sateliţii nu au găsit rămăşiţele lui 815. Dar, ele trebuiau găsite undeva, că doar nu ne întoarcem la legenda Triunghiului Bermudelor ! Pentru a nu alarma opinia publică de dispariţia fără urmă a unui avion, acum cu toate noile şi ultraperformantele mijloace de localizare satelitară etc. s-a aranjat această muşamalizare prezentată în Confirmed Dead. Fiind o organizaţie secretă, poate în legătură cu CIA şi NSA, nu putea risca să lase lucrurile aşa. Căci cu siguranţă s-ar fi găsit nişte destoinici continuatori particulari ai găsirii lui 815, care într-un final ar fi ajuns la concluzia că rămăşiţele nu pot fi în altă parte decât în insula fermecată care umblă ca o legendă prin dosarele ultrasecrete americane. Cum umblă şi prăbuşirea OZN-ului de la Roswell. Şi ar fi crescut presiunea publică asupra insulei secrete, oficialii ar fi trebuit să iasă la o declaraţie de presă pe această problemă şi nu le-ar fi picat deloc bine. Aşa că au muşamalizat cazul "descoperind" epava şi şi-au intesificat căutările asupra insulei, sperând şi în cea mai mică scăpare de comunicaţie de acolo. Norocul le-a surâs cu explozia buncărului, au aflat potenţiala locaţie din ocean, au trimis acolo cargoul cu elicopterul şi au reuşit până la urmă să găsească singurul coridor aerian spre insulă, acela folosit de Michael şi Walt mai demult şi cel pe care Dan l-a îndrumat pe Frank mai acum.

Iar ca un om să aibă în mână frâiele unei atât de mare organizaţii, să orchestreze atât de bine toate amănuntele, el trebuia să aibă şi imperioase veleităţi de Economist !

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 16 februarie 2008

"The Economist". Multe întrebări, câteva răspunsuri.

"The Economist" este acel gen de episod care probabil a frustrat o mare parte dintre fanii LOST. Pentru că, până la urmă, dacă analizăm puţin, a ridicat foarte multe întrebări şi ne-a dat doar câteva răspunsuri. În ceea ce mă priveşte pe mine, sunt obişnuit deja să aştept răspunsuri sezoane întregi, nu mă derajnează deloc, ba mai mult, cred că asta face din LOST un serial atât de special.

Să vorbim puţin despre flashforward-uri. Viaţa din viitor al lui Sayid şi meseria sa de asasin a fost prima mare dezvăluire a acestui episod. Să se îndrăgostească de o femeie ce se dovedeşte a fi de fapt "la femme fatale" e un truc vechi de când lumea, dar totuşi, nu-mi imaginam că Elsa a fost mereu cu un pas în faţă şi că intenţiile ascunse ale lui Sayid nu-i sunt deloc necunoscute. Este totuşi amuzant că el încerca să afle numele şefului ei, în timp ce ea încerca să afle numele şefului lui. Până la urmă am aflat pentru cine lucrează Sayid, dar cine este "The Economist"?

Faptul că Sayid lucrează pentru Ben a fost un alt "twist" la care nu mă aşteptam vreodată, deşi bănuiam ceva necurat când Sayid a intrat în acea încăpere ascunsă a lui Linus. Cine sunt aceşti oameni a căror moarte este dorită de Ben? (Ben are un fix cu listele) Ce conexiuni au ei cu marea poveste LOST? Se poate ca Ben să încerce să cureţe toate rămăşiţele Dharma Initiative din afara Insulei? Să fie un alt fel de "purificare"? "Purge Reloaded"?

De asemenea, mi s-a părut fascinant că Ben fost dispus să părăsească Insula. Însă, dacă ne gândim că toate acele paşapoate şi acei bani nu erau doar "de colecţie", probabil a părăsit Insula şi în trecut, de mult mai multe ori decât bănuiam noi. (Legat de banii din sertar, există o legătură de bancnote englezeşti, iar cea de deasupra, în valoare de 20 de lire, îl are inscripţionat pe nimeni altul decât fizicianul Michael Faraday.) Poza cu Benjamin Linus pe care o avea Miles în episodul trecut pare să fie făcută într-un aeroport. Dacă "Omul cu o mie de paşapoarte" a părăsit Insula în mod regulat, cum a reuşit să ţină asta secret? Nu mai puţin importantă este informaţia că über-Benny a supravieţuit şi nu a căzut pradă "Salvatorilor". De fapt, o duce chiar bine, împărţindu-şi timpul între conducerea unui spital de animale din Berlin şi dirijarea unei conspiraţii mondiale. Nu ştim cum a reuşit, dar ne-a demonstrat deja în nenumărate rânduri că poate face faţă oricărei situaţii de criză. Nu m-aş mira ca "Salvatorii" să-şi fi găsit sfârşitul pe Insulă de mâna sa. În altă ordine de idei, dacă vrei să fii distrus de Ben, ia-l prizonier şi leagă-l de mâini!

În ceea ce priveşte acţiunea de pe Insulă, cel mai important eveniment este schimbul de prizonieri realizat de Sayid. Încă de la început am admirat acest personaj şi capacitatea sa de găsi mereu cea mai bună soluţie. A scăpat de cel mai periculos şi enervant om de pe barca lui Naomi, Miles, şi a adus-o la schimb pe (cel puţin deocamdată) inofensiva Charlotte, care ca bonus îi garantează şi un bilet cu loc la geam în elicopterul lui Frank Lapidus.

Deşi schimbul de ostatici a fost intrigant şi neprevăzut, nu se compară deloc cu experimentul lui Faraday. Daniel îi cere Regginei să lanseze o rachetă în direcţia Insulei, dar aparatul întârzie să apară. Deşi conform radarului, Reggina spune că racheta a aterizat deja, aceasta ajunge cu 31 de minute întârziere, după ce străbate un câmp supus unei ciudate anomalii temporale. Cronometrul din interiorul proiectilului este cu 31 de minute înaintea ceasului lui Faraday. Pentru cei care aveau nevoie de o dovadă că timpul de pe Insulă nu se scurge normal, iat-o! Călătoria rachetei ne va teroriza multă vreme de acum în colo deoarece dă peste cap multe dintre teoriile noastre. Ideea prezenţei unui fizician pe Insulă este foarte bună, pentru că acesta ridică nişte întrebări foarte interesante. Are vreo legătură experimentul lui Daniel cu sfatul pe care i-l dă lui Lapidus, de a nu se abate de la cursul de zbor prestabilit?

O altă întrebare care probabil nu vă dă nici vouă pace este legată de brăţara găsită de Sayid pe mâna lui Naomi. "N, I'll always be with you. RG,". Este acest R.G. un personaj cu care am făcut cunoştinţă deja? Nu am nici o idee cine poate fi, dar cel mai important lucru este că şi Elsa avea o brăţară asemănătoare. Poate fi un fel de semn distinctiv purtat de oamenii care lucrează pentru Matthew Abbadon? Să nu uităm că pe Abbadon l-am văzut atât în flashback-ul lui Naomi cât şi în flashforward-ul lui Hurley, deci implicarea sa în operaţiunea "Insula" este una de lungă durată.

Dacă brăţara lui Naomi nu vă pune pe gânduri, ce spuneţi atunci de dispariţia "magică" a cabanei lui Jacob? În premiera sezonului, cabana apare în faţa lui Hurley, deşi acesta se afla la o distanţă foarte mare de locul în care Locke o văzuse iniţial. Faptul că Jacob şi-a luat cabana în spinare precum un melc în dimineţile ploioase de vară, nu cred că miră pe nimeni, deoarece tot ce a avut legătură cu El până acum este de domeniul fantasticului.

Deşi am spus că nu primim prea multe răspunsuri în acest episod, aflăm totuşi de ce Desmond a ales să rămână cu Jack. Vrea să afle de ce Naomi avea o poză cu el şi Penny, şi mergând pe vapor sper să primească răspunsul căutat. Dacă va descoperi sau nu ce legătura are Naomi cu familia Widmore, rămâne să aflăm în episodul viitor. Până atunci, să încercăm să răspundem la nişte întrebări:

De ce Daniel îi spune lui Lapidus să nu se abată de la cursul de zbor?
De ce Lapidus îi spune lui Daniel să închidă imediat telefonul dacă răspunde Minkowski?
De ce Daniel îi cere voie lui Frank pentru a face experimentul?
La ce distanţă de timp are loc acţiunea din flashforward-ul lui Sayid?
La ce se referă Ben când îl avertizează pe Sayid cerându-i să-şi amintească ce s-a întâmplat ultima oară când a gândit cu inima în loc de armă?
Ce s-a întâmplat cu cabana lui Jacob?
Avea Ben în sertarul cu bani şi Lei româneşti? :)

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 15 februarie 2008

"Confirmed Dead" sau când a fi mort are mai mult decât un sens

În zgomot de submersibil, camera ne poartă prin labirintul de creste submarine parcă acoperite cu cenuşă vulcanică abia depusă. Ce senzaţie de joc pe calculator, parcă de îndată îţi vor sări înaintea armei tot felul de bazaconii înfricoşătoare. Dar nu, nu este vorba de aşa ceva, probabil regizorul a primit un telefon de la James Cameron, care şi-a amintit de timpurile când a descoperit în Atlantic Titanicul. Iar de la epavă a construit o întreagă epopee cu 11 premii Oscar. It’s ... it’s an airplain şi aşa se descoperă epava lui Oceanic 815 într-o locaţie cu totul şi cu totul neobişnuită. Deci în concluzie insula se află într-o cu totul altă parte a lumii decât ne-am fi imaginat noi din episoadele anterioare. Asta dacă nu cumva Superman 4 a mutat avionul dezintegrat mai la Vest cu vreo 6000 de Km. Păi de ce ?! Cum traiectoria aviatică dintre Sydney şi SUA nu trece prin Indonezia înseamnă că avionul ori şi-a schimbat direcţia străbătând văzduhul din motive ascunse ori insula noastră se găseşte într-un loc foarte populat, aflată la o aruncătură de băţ de chiar cea mai populată insulă a lumii - Java, de lângă Bali. Şi eu care o credeam înconjurată de mii de mile de apă oceanică, atât de departe de orice alt petec de pământ. Deci să înţelegem că locaţia a fost deconspirată ?! Sau totul este o înşelătorie pentru a-i confirma morţi pe pasagerii care sunt cu totul în altă parte incluşi fără voia lor într-un experiement special. Dar de ce tocmai deviată de la traiectorie să fie epava ?

După ce imagini descoperitoare i se prăbuşesc în nervul optic, plăpândul Dan este atât de buimăcit şi bulversat încât uită şi de ouă. Dacă nici el nu ştie de ce este atât de profound emoţionat de descoperirea rămăşiţelor, cu atât mai mult nici noi. Sau poate că este la curent cu deznodământul tragic al experimentului secret, iar acum îi este dat să vadă o asemenea crudă muşamalizare de care au fost în stare oficialităţile responsabile. Nemaisuportând depresia se înrolează probabil într-o echipă de investigaţii şi pleacă la faţa locului să-şi aline suferinţa şi să-l prindă pe răufăcătorul care a pus la cale accidentul.

Văzând cămaşa hawaiană a pilotului înţelegi că nu este nicidecum o misiune oficială, ci mai degrabă una clandestină, în care fiecare s-a îmbrăcat cât mai trendy. Probabil că pilotul a fost răpit din drumul către Festivalul de la Rio. Suntem acum martori şi la conjunctura în care Dan s-a lansat precum un Rambo din elicopterul prăbuşindu-se din episodul 1. Ce nu văzuserăm era arma încărcată bine îndesată la spate. Acum realizăm pentru prima dată greşeală pe care au făcut-o Jack şi cu Kate luptând din răsputeri pentru a se întâlni cu salvatorii.

Gândindu-se probabil la ce mult timp a trecut până să fie găsiţi (timp în care i-a crescut primului salvator şi o barbă neacceptată de orice misiune oficială), cei doi supravieţuitori parcă parcă încep să regrete că nu l-au ascultat pe Locke, auzind răspunsurile confuze şi vagi ale lui Dan. Acesta este mai preocupat să se reîntâlnească cu ceilalţi membrii SWAT decât să-şi arate surprinderea în faţa unor vorbitori de aceeaşi limbă pe o insulă pierdută. Individul joacă foarte bine rolul celui care se ridică de jos după ce un răuvoitor i-a pus piedică în timp ce alerga să prindă troleibuzul. Atât de încâlcit răspunde şi atât de neprecise îi sunt cuvintele.

Una dintre cele mai pline de forţă momente ale episodului a fost cel în care John Locke asculta cu ochii închişi murmurul cerului răvăşit de o ploaie tropicală, iar Hugo îi întrerupe meditaţia. Lipsindu-i simţul împărtăşirii secretelor, vânătorul îşi conduce ceata pe o rută ocolitoare. Noroc cu Sawyer care îi smulge acestuia secretul direcţiei. Numai Ben stă rigid şi nu clinteşte, probabil amintindu-şi de scena cu păsările, ceilalţi intră la bănuieli. Păcat că profeţii nu au darul cuvintelor desluşite şi al faptelor uşor de înţeles. Dacă e să ne amintim de altul mai vechi, nici el nu a avut mai mult de 12 susţinători necondiţionaţi !

După ce Jack descoperă o cutie arzvârlită prin vegetaţia deasă din care scoate nişte obiecte mai mult sau mai puţin compromiţătoare, parcă asistăm la un spectacol de mimă prestat de Dan Puric la Teatrul Naţional din Bucureşti. Într-atât se agită şi îşi dirijează cu mâinile sentimentele tulburi plângăreţul salvator. După ce dexteritarea degetelor lui Dan îi este probată la maxim încercând să se eschiveze de la adevăr, cei doi naufragiaţi aud şi explicaţia acestui comportament. Rescuing you and your people ... I can’t really say it’s our primary objective. Uite că s-a spus şi asta ! Jack and company nu au vrut să creadă mai înainte acest adevăr din partea vânătorului Locke. Însă nici acum, după această replică tulburătoare, nu realizează la câtă dreptate a dat cu piciorul cu o zi în urmă.

Walt ... mai înalt?! chiar că John a înnebunit, gândea pletosul James. Probabil în mintea lui Sawyer pe dată a răsărit imaginea uriaşul Gerion din mitologia greacă, care avea 3 capete, 3 trupuri şi 6 mâini şi picioare, iar pe deasupra îşi iubea mult vitele. Cum să fi fost aşa de mare Walt ?! Dar hei, parcă apare şi o vită cu talangă pe o pajişte numai bună de gazon de golf, nu ! În continuare vedem că totuşi şi un tată e bun la ceva. Şi mă refer la unul anume, staţi liniştiţi, la A. Cooper. Dacă nu îl păcălea pe John să-i cedeze rinichiul, probabil nici puterea vindecătoare a înaltului băieţel nu l-ar ai fi sculat pe Locke dintre cei morţi.

Deşi pare că a ratat aterizarea, Miles nu a scăpat şansa de a fi în avantaj adoptând o poziţie comfortabilă pentru a surprinde orice potenţial răufăcător. Şi parcă fiecare persoană ar avea antecedente în acest sens, scoţând un pistol şi ameninţându-l pe nevinovatul Jack. Dar din următoarea scenă am înţeles cât m-am înşelat. Cum poate să fi ajuns Miles dintr-un om de servici un criminal. Iată un om cinstit, dar sărac, ce-şi câştigă existenţa curăţind cu aspiratorul dormitoarele clasei de mijloc americane. No matter what you hear ... don’t come up. Dar oare proprietarul camerei încă nu se trezise din somn, iar Miles oricum avea să aspire prin cameră peste el sau ce?! Iar când a dat drumul la rotiţă am realizat că este cazul unui job gen Constantine cu Keanu Reeves şi nu aparat salin de purificare a aerului.

These are good people! încearcă Dan să-l liniştească pe Miles. Iarăşi apare tema universală a oamenilor buni versus răi. Cu siguranţă, din exterior ocupanţii insulei încă erau percepuţi drept cei buni: lucrătorii Dharma în opoziţie cu cei răi: ostilii. Ceva mai încolo vom înţelege că ceva informaţii au scăpat cumva spre continent, deoarece noii salvatori par extrem de convinşi că dintre lucrătorii Dharma cineva i-a trădat distrugând astfel buna lor organizare şi funcţionare. Şi mă refer la Ben. Acum înţelege şi Kate ca noua s-a prietenă din trupele SWAT de fapt o păcălise crunt la faza cu mi-am iubit sora. Poate Juliet ar fi fost mai verosimilă, că ea avea o soră. Legat de copac şi cu faţa încă sângerându-i, Ben spune numai lucruri adevărate. Cu siguranţă James Ford nu ar fi putut concura într-un oraş cu chirurgul Jack pentru Kate. Sawyer o iubeşte sincer pe pistruiată, însă această pare că nu prea îi apreciază dragostea, amintindu-ne că pe pod nu prea ar vrea să se întoarcă pe insulă.

Miles face incantaţii lângă trupul rece şi chipul angelic al lui Naomi. Am o uşurare după faza cu aspiratorul. Mă gândeam că iar dau peste nebunul ucigaş din No Country for Men, care folosea tot un fel de ustensilă cam neobişnuită pentru asasinate. Dan nu ştie dacă să se comporte binevoitor cu paşnicii naufragiaţi sau să se alăture instinctelor războinice ale colegului său. Instincte curmate foarte hazliu cu răţoiala nervoasă din momentul în care Sayid ratează voit ţinta.

Concomitent cu plânsul lui Dan în faţa ştirilor de la ora cinci, Charlotte descoperă şi ea vestea descoperirii lui 815 de undeva din deşetul nord african. După ce rezolvă interdicţia sitului arheologic în cel mai pur stil americănesc, tânăra blondă face cea mai stranie descoperire a acestui episod ... de până acum. Oare ce să însemne acea zgardă cu logo-ul Dharma ? Bănuiesc că în niciun caz nu ar sugera performanţa de înot la stil liber a unui urs polar pe 10.000 de km. Oricum fata se arată foarte bucuroasă la găsirea curelei şi deloc surprinsă sau confuză. Era ea la curent cu cele puse la cale de organizaţia secretă ! O bucurie la fel de stranie îi înfloreşte pe chip după ce aterizează în băltoaca de pe insulă. Greu de spus care parte a fost mai uluită de vederea celeilalte: tânăra jubilând în apă sau gravii naufragiaţi de pe mal !

Miles mimează străduindu-se cât poate el mai bine surprinderea găsirii celor fără de speranţă, însă nu ştia că spectatorul Sayid gustă la prânz doar umor negru. Iar răspunsul la nedumerirea anterioară ni se arătă acum: este tânăra blondă cea care rămâne zăpăcită, după ce îl aude pe Locke: We don’t want to be found! Isteţul Jack îşi dă pe loc seama, văzându-l pe câine purtând ca un Saint Bernard licăritoarea localizatoare, că Charlotte a căzut în plasa vânătorului. Ce-o fi zis: Sigur a omorât-o nebunul ăla. E clar !

Din secvenţa următoare realizăm că sunt patru membrii ai aşa-zisei echipe de salvare. Bătrânelul inofensiv din magazinul de la colţul străzii, cu bărbiţa fluturându-i de emoţie, se dovedeşte chiar un personaj interesant. Nu ştiu de ce anume să mă minunez mai tare: de faptul că pilotul nu era cel adevărat în acea epavă ciudată sau de faptul că el doar printr-o neprevăzută conjunctură nu a fost la conducerea cursei respective. Să fie acea epavă doar o făcătură secretă, care să mascheze abil dispariţia în scopuri nobile a lui 815, precum în filmul The forgotten?! Mergând pe pajişte, ca venind de la un picnic cu colegii de servici, cu cămaşa preferată flutuându-i în aerul în care lumina se refractă bizar, bătrânelul dă peste vaca Dharma, rătăcită din legenda celor 3 ciobănei cu 3 turme de miei.

Ben vede ţinte oriunde. După ce a văzut că nu i-a ieşit afacerea manipulându-l pe Sawyer, îşi încearcă norocul de ţintaş cu noua venită, dar ... la propriu. Elicopterul aşezat ca-n palmă jos în vale pare a şansă reală. Dar numai ce mi-a trecut un vânător prin minte şi suflul unei explozii mi-a şuierat pe la ureche !

Acum îmi dau seama că membrii echipajului salvator chiar erau strânşi în pripă. Cu fotografiile înşirate în faţă, războinica Naomi consideră că profilele lor nu corespund criteriilor puşcaşilor marini. Dacă subţirelul afro-american este cel din ospiciul lui Hurley, înseamnă oare că şi Charlie era cel adevărat ?! Organizarea unei misiuni atât de secrete într-o cameră goală denotă clandestinitatea ei şi faptul că a fost pusă la punct de către cineva lateral, ascuns, secret şi nu de organizaţia principală care are în grijă de pe continent întreaga operaţiune Dharma de pe insulă. După ce a fost atât de miloasă oblojindu-i rana, Juliet are parte de tresăriri la inimă când descoperă că nativii nu au o imagine prea fardată în ochii salvatorilor. Colericul Miles sare la gâtul fiecărui potenţial băştinaş şi se pare că aceştia l-au înfuriat rău de tot. Din imaginea cu Ben arătată de el s-ar putea sugera că ar sta la coadă la un aeroport şi că acesta probabil ar cam fi părăsit insula contrar a ceea ce a afirmat mereu cu tărie. Oare câte din spusele sale mai sunt adevărate ?!

Dacă te întâlneşti cu Dumnezeu şi a-i avea dreptul la o singură întrebare ce i-ai spune ? John Locke l-a întrebat pe Dumnezeul insulei care este natura irisului negru ce i-a dezvăluit frumuseţile edenului. Dar Ben a evitat răspunsul, deoarece nu a vrut să intre prea adânc în problemă, deoarece ştia că nu prea are cum să explice chiar toate chestiunile pentru a putea fi înţeles monstrul, în doar secundele conjuncturii aceleia periculoase. Iar întregului adevăr îi sunt necesare cu siguranţă multe episoade pentru a fi înţeles cum se cuvine. Recurge însă la ceva mult mai palpitant pentru moment, anume desconspirarea faptului că este principala ţintă a noilor salvatori. Dar cum maestrul păpuşar este întotdeauna plin de surprize, vedem şi asul din mâneca secretă. Un om printre salvatori. Să fie Michael ? Oricum, de acum se conturează o nouă opoziţie captivantă.

Un trădător printre salvatori pe de o parte şi un salvator printre trădători pe de cealaltă parte.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 13 februarie 2008

LOST - Episodul 3 "The Economist", două Sneak Peaks

Iată primele două sneak peaks din episodul 3 "The Economist".

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 12 februarie 2008

Imagini promoţionale pentru episodul 3 "The Economist"

A apărut setul de imagini promoţionale pentru episodul 3, intitulat "The Economist". Acesta îl va avea ca personaj central pe Sayid Jarah. Imaginile nu sunt spectaculoase, singurele lucruri mai importante ce pot fi deduse din ele fiind faptul că Charlotte s-a reunit cu echipa de salvare şi că Desmond îl întreabă pe Frank Lapidus dacă o cunoaşte pe Penny.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 11 februarie 2008

Sfârşitul grevei. Sezonul 4 va avea doar 12 episoade

Negocierile informale dintre scenariştii de film şi televiziune şi producătorii americani au înregistrat un succes la sfârşitul acestei săptămâni, lăsând să se întrevadă o ieşire din criza provocată de greva care a paralizat Hollywoodul timp de aproape trei luni. Potrivit cotidianului Variety, după aproape trei luni de grevă şi o lună jumătate de tăcere, Sindicatul producătorilor americani (Alliance of Motion Picture and Television Producers, AMPTP) şi Sindicatul scenariştilor