Revine jocul Find815?

Pagina Find815.com a fost updatată cu o nouă însemnare în jurnal al lui Sam Thomas.

"Not sleeping again.
Something's still not right.
The reporters have stopped calling. Everyone is moving on. Flight 815 is a closed book for them. They think they have all the answers they need.
But I don't...
S.T."

Să fie aceasta continuarea poveştii, în care Sam descoperă că avionul găsit pe fundul Oceanului Pacific este o înscenare şi să afle în sfârşit răspunsurile pe care le merită? Vă vom ţine la curent ...

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 30 martie 2008

LOST - Sezonul 4 începe în această seară pe AXN România

AXN – high energy tv - reţeaua internaţională de televiziune de acţiune şi aventură aparţinând concernului Sony Pictures Television International difuzează din 6 aprilie, de la ora 21:00, în premieră şi în exclusivitate, sezonul 4 al celebrului serial de succes Lost: Naufragiaţii. Marele eveniment este precedat de un episod special intitulat "LOST - Past, Present and Future" ce va fi difuzat pe AXN România în această seară începând cu ora 22:15.

S-a întâmplat destul de rar în istoria serialelor de televiziune ca un nou sezon al unei serii să îl depaşească în audienţă pe cel precedent. Dar exact aşa s-a întâmplat cu Lost: Naufragiaţii în Statele Unite. Sfârşitul celui de-al treilea sezon a fost atât de plin de suspans încât primul episod al sezonului 4 a adunat un milion de noi spectatori. Este evident că publicul din Europa Centrală/România de-abia aşteaptă să vadă ce va aduce sezonul 4 din Lost: Naufragiaţii, unul dintre cele mai populare seriale TV din toate timpurile.

În primul episod din sezonul 4 toţi cei de pe insulă sunt sceptici în ceea ce priveşte cel mai nou vizitator al insulei: Naomi – ei nu ştiu dacă ea spune adevărul şi dacă echipajul despre care vorbşte chiar va veni sa-i salveze. Nesiguranţa este atât mare încât Jack chiar îl atacă pe Locke ceea ce duce la împărţirea supravieţuitorilor în două grupuri. Jack vrea să plece de pe insulă cu orice preţ în timp ce Locke crede că cel mai bine este să rămână...

Mai târziu, îl vedem pe simpaticul Hurely, când pe insulă, când acasă, încă nesigur dacă ceea ce vede este real sau doar halucinează: îi apare Charlie, deşi îl ştia mort, iar pe insulă când îl vede pe Jacob pe scaun nu este sigur dacă este real sau nu.

În sezonul 4 publicul se va întâlni cu noi personaje. Chiar de la început îi întâlnim pe cei patru membri din echipa lui Naomi care s-au paraşutat pe insulă. Când cele două grupuri se despart, Kate şi Jack întâlnesc un fizician, Faraday (Jeremy Davies - Salvaţi soldatul Ryan/Saving Private Ryan) care, în mod surprinzător, îi ştie numele lui Jack.

Mai târziu, apare Miles (Ken Leung), un chinez destul de agitat care poate comunica cu morţii. Următorul este Lapidus care este interpretat de Jeff Fahey. Iar Locke o găseşte pe Charlotte (Rebecca Mader), aparent o blondă fragilă, antropolog. Ea este înnebunită după povestea şi destinul zborului 815 şi găseşte într-o excavaţie din Tunisia ceva care are extrem de mare importanţă…

Curând aflăm de ce Naomi şi echipa sa au venit pe insulă. Dar când vom afla de ce s-a prăbuşit avionul, dacă supravieţuitorii sunt singuri pe insulă şi ce anume este Dharma?

Cel de-al patrulea sezon al acestui serial foarte popular, extrem de apreciat atât de public cât şi de critici este plin de suprize, mister şi întrebări fără răspuns. Singurul lucru pe care telespectatorul îl poate face pentru a găsi răspunsurile este să se uite la AXN începând cu 6 aprilie, de la ora 21:00 şi să urmărească cel mai nou sezon. Reluarea noilor episoade va fi programată la AXN în fiecare joi, de la ora 23:00. Până atunci, nu pierdeţi episodul special din această seară, difuzat la ora 22:15!

LOST - Past, Present and Future

Când zborul Oceanic 815 s-a prăbuşit pe o insulă în mijlocul oceanului Pacific, fiecărui supravieţuitor i s-a dat posibilitatea de a alege: să trăiască cu ceilalţi sau să moară singur. În locul misterios în care se află, ei încearcă să treacă peste umbrele din trecutul lor ca să supravieţuiască şi să răspundă la întrebările care le bântuie noua viaţă de pe insulă. Unde se află? Vor fi salvaţi în curând? Ce altceva se află pe insulă?

În acest episod special, puteţi retrăi povestea lor de supravieţuire ca să vă pregătiţi pentru premiera şocantă a sezonului patru care va schimba totul.

↑ sus     ≡ discută articolul Ileana Cecanu @ AXN România - 29 martie 2008

Imagini şi descriere oficială pentru episodul "The Shape of Things to Come" Posibil Spoiler!

Deşi mai sunt patru săptămâni până la premiera episodului 9, intitulat "The Shape of Things to Come", ABC oferă deja fanilor un set de imagini promoţionale precum şi o descriere oficială a episodului:

"Tabăra lui Locke se află sub asediu iar Jack încearcă sa afle identitatea unui cadavru adus la mal de valurile oceanului" ("Locke's camp comes under attack, and Jack tries to discover the identity of a body that has washed ashore"). Cadavru adus la mal? Al cui?! Al Reginei nu poate fi din cauza lanţurilor în care s-a înfăşurat când s-a aruncat în apă. Nici de Mikhail nu poate fi vorba pentru că mai are încă cel puţin 6 vieţi rămase. Charlie? Una din fetele din staţia Looking Glass? Un personaj pe care nu l-am cunoscut încă? Spuneţi părerea pe forum!

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 29 martie 2008

"Fringe", cel de-al treilea serial al lui J.J. Abrams

Pentru cei care nu ştiau încă, J.J. Abrams este un om foarte ocupat. Producătorul, recompensat în 2006 cu două Globuri de Aur şi două premii Emmy pentru serialul "LOST", pregăteşte o nouă serie de televiziune care are toate premisele să se bucure de acelaşi succes.

Numele provizoriu este "Fringe". Serialul se bucură de un episod pilot al cărui buget depăşeşte 10 milioane de dolari, iar filmările au început în a doua jumătate a lunii martie. Pentru fanii care au descoperit deja o primă asemănare cu serialul LOST, prin bugetul extrem de generos, acţiunea din "Fringe" se deschide tot cu prăbuşirea unui avion. Suspansul şi intriga serialului se învârtesc în jurul unui agent FBI, John Scott, care anchetează cazuri stranii, intrate în sfera paranormalului.

În nobila sa misiune de descifrare a enigmelor şi de aflare a adevărului, personajul, care le aminteşte telespectatorilor de celebrii lui "omologi" Mulder şi Scully, din serialul "Dosarele X", este ajutat de o echipă de oameni de ştiinţă. Rolul lui va fi interpretat de Tomas Arana (alias Quintus din "Gladiatorul", Franck Jack Fletcher din "Pearl Harbour" sau Martin Marshall din "The Bourne Supremacy").

J. J. Abrams, pe numele întreg Jeffrey Jacob Abrams, producător, scenarist, scriitor, compozitor, a semnat, printre altele, scenariile filmelor "Forever Young", "Regarding Henry", "Armageddon" şi este director şi producător al filmului "Star Trek" ce va avea premiera în 2008. J. J. Abrams este unul dintre scenariştii cei mai bine cotaţi de la Hollywood, acesta primind în 2002 un premiu Emmy şi un Golden Globe pentru serialul Alias, al cărui producător a fost.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 28 martie 2008

Imagini de pe platourile de filmare - Santa Rosa Mental Hospital Posibil Spoiler!

Echipa de filmare LOST s-a întors la Windward Community College, adică locaţia folosită în trecut pentru Santa Rosa Mental Hospital, unde l-am văzut ultima oară pe Hurley în flashforward-ul din premiera sezonului 4. Nu doar echipa a fost prezentă acolo, ci şi Jorje Garcia (Hurley) şi Matthew Fox (Jack), care au putut fi zăriţi alături de câţiva doctori şi alţi "bolnavi" ai spitalului. De pe platourile de filmare nu a lipsit nici jeep-ul lui Jack!

Însă, nu este deloc clar la ce episod se lucrează. Există deja multe dovezi că episodul 9 va fi un flashforward Sayid/Ben iar 4x10 va fi al doilea episod al sezonului al cărui personaj central este Kate. Din cauza lipsei de indicii clare, putem presupune că scenele filmate cu Jack şi Hurley fie fac parte dintr-un nou episod flashforward al lui Hugo, fie este vorba de flashforwardul multi-centric al Oceanic 6, episod pe care producătorii l-au promis înca de la începutul sezonului. Care este părerea voastră?

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 28 martie 2008

În căutarea Insulei din ziua de ieri, de azi şi de mâine

Vreau să vă propun o nouă temă de meditaţie pe marginea subiectului Lost. Aventura şi misterul sunt împletite într-un fir narativ ale cărui rădăcini sunt înfipte în solul veacurilor trecute, iar tema insulei pierdute, deşi nu a ajuns un clişeu, a făcut subiectul multor încercări literare mai mult sau mai puţin cunoscute, mai mult mai puţin captivante, mai uşor de înţeles sau mai ermetice, mai profunde sau mai superflue. Încercăm în prezentul articol să zugrăvim un motiv post-modern, o trăsătură existenţială în care se manifestă Insula, dezbătând o carte a cărei lectură, deloc uşoară, pune note de subsol la înţelegerea serialului Lost. Este vorba despre Insula din ziua de ieri a fratelui nostru european Umberto Eco (nu Eko).

Câteva cuvinte succinte despre autor. El este italian, predă la Universitatea din Bologna, a fost şi prin România parcă şi este semiotician, filosof, critic literar, iar ca pentru toate acestea să fie pe înţelesul publicului şi romancier. Aproape toţi ne-am bucurat de existenţa lui în facultate, orice studii superioare am fi urmat. De ce ?! Pentru că, în vâltoarea neştiinţei şi fără suportul nimănui niciodată nu am fi ajuns să ne începem şi ducem la bun sfârşit o teză de licenţă bine elaborată. Vorbesc despre una dintre cărţile sale, intitulate "Cum se face o teză de licenţă ?". Deşi se pretează mai mult pentru facultăţile umaniste, ea reprezintă o lectură benefică şi pentru studenţii facultăţilor tehnice pentru îndrumările psihologice sau sfaturile privind gestiunea timpului scurt alocat. Despre timp este vorba şi în articolul nostru. Poate că cel mai frumos roman a lui Eco, ecranizat cu Sean Connery şi pus în scenă (şi la Teatrul Naţional din Bucureşti) este Numele trandafirului, apărut în 1980, prima dată sub numele "Il nome della rosa". Misterul în crescendo al romanului poate că este dedicat lui Jorge Luis Borges, argentinianul care a avut un impact semnificativ asupra formării intelectuale a italianului - apare camuflat sub un nume pierdut în pielea unui călugăr învăţat şi orb.

"Insula din ziua de ieri" a apărut în 1994 sub titlul L'isola del giorno prima. A fost tradusă de către Ştefania Mincu şi Marin Mincu, anul ulterior apărând şi în limba română. Ce are de-a face această carte cu Lost ?! Numai căzându-ţi ochii pe titlu te cuprinde un sentiment de cunoaştere apriorică, fan Lost fiind, imaginându-ţi instinctiv Insula cu care eşti atât de obişnuit prinsă în plasa misterioaselor întâmplări atemporale. Mai ales că în Sezonul 4 a fost iarăşi pusă pe tapet problema Timpului, ca subterfugiu a unor destine obişnuite şi tangente întâmplător. Oare nu este chiar Insula noastră Insula din ziua de ieri ?! Chiar mai mult decât atât, prin intermediului întrepătrunderii celor 3 planuri temporale, noi, fanii acestui serial, suntem într-o perpetuă căutare a zilei de azi, iar din timpurile începute cu Through the Looking Glass şi a zilei de mâine.

Cartea nu se ridică la nivelul crescendoului agonizant din Numele Trandafirului, nu este deloc o lectură uşoară, chiar aş putea spune că se numără printre cele mai grele cărţi citite. Dificultatea parcurgerii este ancorată în primul rând în stilul prolix (aduce puţin cu Orbitorul cărtărescian) şi apoi cu flashback-urile personajului care încep să zugrăvească diferite ipostaze ale trecutului, generatoare a cauzei naufragiului. Deşi mulţi spun că romanul se citeşte lângă un raft de bibliotecă (pentru a avea la îndemână Dex-ul şi alte dicţionare) îl recomand sincer căutătorilor care vor să descopere unul dintre izvoarele Lost.

Structura romanului se desfăşoară pe două planuri temporale: naufragiul şi momentele dinaintea lui, ambele povestite de vocea autorului, astfel că glasul lui Umberto Eco înşiră faptele istorisirii, ca şi cum el ne-ar citi povestea personajului. Prezentul este corespondent Insulei, iar momentele de introspecţie flashback-urilor personajelor dinaintea prăbuşirii lui 815. Se recurge la şiretlicul literar al efectului de palimpsest. Lost pe de-a-ntregul pare a fi un palimpsest. Dar ce înseamnă acest termen ?! Este o scriitură care leagă două planuri temporale, de printre rândurile uneia răsar şi cuvintele celeilalte, un manuscris pe care timpul a avut efect de radieră, o pagină ce poate îngloba două semnificaţii. Cartea se prezintă ca un întreg manuscris epistolar pe fondul misterios al unui peisaj oceanic, în care personajul, izolat de naufragiu, stă prins într-o imobilitate repulsivă, dar totuşi intrigat de virtuale posibilităţi. Roberto de la Grive este numele personajului, în jurul său gravitează firul narativ. Însă poate fi considerat foarte bine şi un caracter colectiv, care ar include toţi pasagerii zborului 815.

Numai după ce parcurgem şi ultimile pagini ale cărţii înţelegem procedeul stilistic al lui Eco, autorul mărturisindu-ne că întreaga poveste narată nu a fost decât rodul citirii unor manuscrise pierdute, ascunse, ale unui nobil italian din timpul evului mediu, care a plecat în călătorie pe ocean spre cealaltă parte a lumii în scopul de a descoperi Secretul. El nu a făcut alteva decât să de-a citire scrisorilor de iubire pe care Roberto, prins în faţa zidului fantomatic al Insulei inaccesibile, le redactează cu gândul la Lilia. Aceste epistole, înşirate la bordul corabiei ca spaţiu al naufragiului, nu constituie decât flashback-urile prin care aflăm viaţa pre-Insulă a naufragiaţilor. Sunt ca nişte încercări eşuate, sforţări inutile de a schimba erorile trecutului, de a scrie note adiţionale memoriei. Intriga, subiectul se derulează lent precum mişcările istovite ale unui naufragiat imobilizat în căldura sufocantă a unei corăbii eşuate. Este o poveste despre căutări, despre iubire şi secrete, precum în Lost. Deci istoria începe din rândurile scrise cu sute de ani în urmă, pe podeaua şi mesele din lemn ale unei corăbii eşuate, pergamente ale prezentului şi trecutului lăsate mărturie pentru viitor şi care sfârşesc în cele din urmă între degetele lui Umberto Eco schiţând din ele un întreg roman: Insula din ziua de ieri.

Cartea este povestea unei căutări, eşuate numai în neputinţa descoperitorului de a supravieţui, la fel cum Lost nu este decât zborul unei săgeţi printre dihotomii, al unui porumbel mesager printre ulii neiertători. Cum Insula Lost este prada la care visează mulţi (vezi Charles Widmore), secretul pe urmele căruia a fost trimis Roberto de la Grive este la fel de epocal. În timp ce în serial este vorba de Insula Paradisului, un colţ scăpat din Grădina mitică a Edenului, în evul mediu ideea generatoare de multe pasiuni între naţiunile europene era Secretul Longitudinii. Luminaţii Europei începuseră cursa descoperirilor, însă mai rămânea nepătruns un mister, acela al timpului terestru, rezolvabil numai prin identificarea longitudinii secrete. Din flashbackuri conturăm povestea unui personaj, înţelegem cum a ajuns pe tărâm Australian, de exemplu cum Sawyer era în căutarea răzbunării pe ucigaşul părinţilor săi, cum Jack căuta trupul inert al tatălui său, cum John căuta pustiul reculegerii, cum Hurley căuta … nici nu mai ştiu ce căuta, poate că numere fatidice. Toţi caută câte ceva, la fel cum noi suntem într-o continuă căutare, la fel cum oricine caută ceva, după cum Omul însuşi înseamnă o căutare întinsă peste veacuri. În carte apar cardinalii francezi Richelieu şi Mazarin, care îl însărcinează pe Roberto cu misiuni de spionaj. De aici începe aventura căutării. Naţiunile europene intraseră în cursă pentru această piatră filosofală a evului mediu: Secretul Longitudinilor. Pentru că cine era posesorul ştiinţei măsurării timpului, deţinea calea de a ajunge pe tarâmurile noi şi astfel ajungea stăpânul mărilor. Faptul că scrisorile lui Roberto ajung până la urmă în mâinile contemporane ale lui Umberto Eco face din el unul dintre cei care s-au jertit în căutarea şi identificarea misterelor, un fel de John Locke. Întotdeauna cel care sparge cu mintea secretul ajunge pe culmile regretului, iar cel care trăieşte apărându-l va fi posesorul adevărului ultim. Nu vă conduce ultima frază către o dihotomie Lost ?! Astfel, Roberto de la Grive se îmbarcă pe coabia daneză Amarilli, luând calea mărilor sudului în căutarea secretului longitudinii - sau al Insulei Lost. La fel cum personajul rămâne încremenit în faţa căilor deschise de secret (ul cărţii), precum pe viitor naufragiaţii de adevărul Insulei Lost, vom înţelege că există ceva profetic cu tentă de destin faţă de care suntem înţepeniţi ca de un anestezic. Şi vom ajunge să ne contemplăm doar trecutul străduindu-ne zadarnic să retuşăm liniile imperfecte.

La un moment dat, Roberto a nimerit într-o furtună năpraznică şi a eşuat de pe iniţiala Amarilli pe corabia Daphne. La fel cum naufragiaţii au eşuat prin prăbuşirea lui 815 din viaţă (Amarilli) pe Insula misterioasă (Daphne) desprinsă de sub tutela lui Dumnezeu. Deci corabia naufragiului lui Roberto de la Grive, unde îşi scrie scrisorile, nu este altceva decât Insula din serial. Şi pentru a întări comparaţia trebuie să menţionăm că această corabie aparent eşuată este înţesată cu mistere. Cuşti cu animale, păsări, butoaie cu apă potabilă şi alimente se găseau la bordul acelei ambarcaţiuni, aparent părăsite, însă şi o senzaţie stranie care se înfiripă mai târziu în persoana călugărului iezuit Caspar Wanderdrossel - un fel de Benjanim Linus - trimis să descopere sau să apere Secretul Longitudinilor. Într-un colţ, un câine rănit, cu o rană supurând îşi aşteaptă vindecarea ca un experiment medical …

Dar dacă tot am amânat atât Secretul Longitudinii, acum a sosit timpul revelaţiei. Oamenii erau în căutarea meridianului de 180 de grade longitudine, adică Linia Internaţională de Schimbare a Datei, zona aflată de cealaltă parte a Terrei faţă de Greenwich (Londra) - pe unde trece meridianul de 0 grade. Identificându-se această linie imaginară, naţiunile Europei reuşeau să calculeze mai uşor timpul, distanţele, într-un cuvânt obţineau o superioritate semnificativă faţă de trecut, un fel de desprindere uriaşă de neştiinţă, după a fost cazul eliminării ideii de egoncentrism terestru cu un sistem planetar în care nu Terra e fixă, ci Soarele, iar celelalte corpuri gravitează în juru-i (prietenii noştri arşi pe rug !) Bineînţeles că acum s-a descoperit că şi Soarele se mişcă, dar asta e cu totul altă poveste. Aceasta este ideea planului real al intrigii, însă partea fanteziei este cea care presărează condimentul. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: dacă ne află la câteva sute de metri de linia internaţională de schimbare a datei, linia geografică de unde începe ora 00.00 a unei noi zile, nu înseamnă că la un kilometru în faţă noastră este ziua de ieri ?! Acesta este secretul cărţii. Corabia Daphne eşuase în faţă unei insule, aceasta se afla prinsă undeva într-un alt timp, trecut, inaccesibil, în faţă căruia poţi numai să stai imobilizat şi să plângi ca în faţă unui televizor pe care se derulează firul vieţii tale. Oarecum ca în filmul The final cut (2004) cu Robin Williams. Ce ar fi dacă flashback-urile naufragiaţilor nu ar fi decât o spovedanie la şedinţele de psihoterapie de după, în care toţi încearcă să-şi povestească viaţa, în faţă unui mare confident, care până la urmă el este singurul care va înţelege legăturile coincidente prestabilite. Iar psihoterapeutul suntem noi.

Blocat în faţă agonizantei zile de ieri, prins de mâini în încercarea de a ajunge până la Insulă căci nu ştia să înoate, Roberto nu poate face altceva decât să-şi rememoreze în scris istoria vieţii sale unui viitor ascultător, transpus în plan imediat în Lilia. Astfel aflăm despre fratele său vitreg, Ferrante, care are un caracter total opus lui Roberto, şi care se dovedeşte un abil spion care îşi trădează angajatorii complăcându-se în jocurile informaţiile duble. Mai înainte de asta, aflăm cum tatăl personajului moare într-un război medieval dintre francezi, italieni şi spanioli. Iar o altă temă a cărţii este chiar această dualitate dintre Roberto şi Ferrante. Mai târziu înţelegem că ei sunt una şi aceeaşi persoană. Cel de-al doilea este un fel de alter-ego al primului. La fel cum flashback-urile naufragiaţilor sunt poate ipostaze ale trecutului la care ei asistă memorativ ca spectatori neputincioşi, incapabili să schimbe ziua de ieri. O comparaţie se mai poate trasa şi între acest aspect şi sezonul 1 Lost, în care se putea menţine în picioare ideea unui experiement psihosenzorial în care personajele sunt ţinute captive pe Insulă, în acelaşi timp trupurile lor zăcând anesteziate în lumea reală. Însă mai semnificativă este o altă carte scrisă pe tema serialului Lost, anume "Bad Twin" de Gary Troup despre care în The Lost Experience se spune că ar fi fost un pasager din secţiunea de mijloc al lui 815. Autorul este sfârtecat de turbina avionului, iar manuscrisul său este descoperit de Hurley în episodul The Long Con, apoi ajunge în mâinile lui Sawyer. În acestă carte a autorului cu numele anagramă pentru Purgatory, este vorba tot de 2 fraţi gemeni. Detectivul Paul Artisan este angajat de Zander Widmore pentru a-l găsi pe fratele acestuia Cliff Widmore. Acţiunea are alură de palimpsest, deoarece este interpusă în planul narativ al serialului Lost cu care are suficiente conexiuni.

Roberto de la Grive îl întâlneşte pe corabia eşuată în faţă Insulei pe părintele Caspar. Acesta este deasemenea trimis să descopere secretul longitudinilor. Pare mai informat decât Roberto în ceea ce priveşte metodele de determinare a coordonatelor geografice. Latitudinea nu mai era un mister, însă problema schimbării zilei strâns legată de longitudine şi fusuri orare rămânea primordială. Adâncit în gândurile monahale, acesta dorea să obţină dovada certă a Potopului, certitudinea ştiinţifică a posibilităţii revărsarii unei mase atât de uriaşe de apă asupra uscatului. Dumnezeu s-a fi împrumutat din apa zilei de ieri. De aceea totul a început în acel loc ! Pentru că de acolo a început Dumnezeu să creeze lumea. Şi Insula Lost se află dacă nu pe, măcar aproape de Linia internaţională de schimbare a datei. Pe meridianul de 180 de grade, mijlocul cercului terestru de 320 de grade. Pe atunci se credea că aceasta traversează insulele lui Solomon, astăzi se ştie că este mai la est. Această linie imaginară traversează poate sute de insule din întinsa Polinezie. Poate că şi Insula Lost se numără printre acestea. Aspectul acesta referitor la insulele lui Solomon cu începutul creaţiei apare undeva şi în Biblie. Părintele iezuit îi împărtăşeşte lui Roberto tot ce aflase în legătură cu longitudinea cea misterioasă şi clasează ca necesară debarcarea pe Insulă. Însă niciunul dintre ei nu ştia să înoate, iar curenţii din golf trăgeau în larg suprafaţa apei. Pe Insulă era instalată sau trebuia să fie instalată (nu am înţeles prea bine) Observatoarea Malteză - care ar putea reprezenta foarte bine staţiile de cercetare Dharma. Cum această observatoare avea menirea să înregistreze scurgerea timpului, comparative staţiile de cercetare studiau particularităţile fizico-chimice şi fiziologice ale mediului Insular. Părintele Caspar îşi pune un costum de scafandru şi saboţi metalici grei, apoi înaintează pe fundul golfului, printre corali, spre insulă. Multe alte chestiuni stranii erau la bord, în afară de ciudatul costum, la fel ca şi pe Insula Lost: instrumente de măsurat timpul şi distanţele, ceasuri şi multe altele. După ce a privit îndelung orizontul, Roberto a constatat că iezuitul nu ieşise din apă, probabil semn al înecului. După îndelungi încercări de a deprinde tainele bălăcitului în apa de mare, strâns legat cu o frânghie de marginea corabiei, personajul nostru este exasperat de neputinţa de a-l salva pe unicul său prieten. Dar mrejele paradoxului încă îi dau speranţe. Insula se afla dincolo de linia imaginară, deci acolo era ieri, iar corabia Daphne era dincoace de linie, deci era azi. Dacă ar fi învăţat să înoate şi s-ar fi dus până pe insulă, punea fi acolo cu o zi înainte ca părintele Caspar să plece de pe corabie îmbracat în costumul său de scanfandru şi deci, să poată fi acolo pe mal să-l aştepte venind şi să-l ajute. Complicată logică, nu ?!

Ferrante, fratele diabolic, a răpit-o pe Lilia, iar aceasta a naufragiat pe insulă. Poate că Roberto va fi în stare să înoate până acolo pentru a o salva. Însă în plan filosofic este vorba de înotul contra curentului vieţii şi ireversibilitatea timpului ca temă majoră de meditaţie. Dacă aici e ziua de luni, iar dincolo de stradă, pe celălalt trotuar este ziua de duminică, putem noi oare să traversăm fără să fim călcaţi de maşini ? Dar dacă e să găsim o trece pentru pietoni ?! Această trecere zebrată este mijlocul prin care tot ne rememorăm faptele trecutului şi înţelegem cum se transformă în cauza declanşatoare a timpului prezent. Flashback-urile nu sunt decât porţiuni de trotuar la care privim prin ocheanul aristotelic. Naufragiaţii sunt prinşi într-un timp scos în afara istoriei, precum o regină pe marginea tablei de şah în timpul partidei, dar care aşteaptă să fie iarăşi introdusă în reţeaua de carouri pentru a ajuta la stabilirea deznodământului.

Multe indicii, induse direct în sezonul 4 şi indirect în cele precedente conturează ca temă esenţială a serialului Lost Timpul, atât ca subiect de meditaţie filosofică, dar mai ales ancorat în căutarea continuă a omului pe toate planurile şi imposibilitatea revenirii în trecut. Totuşi în episodul The constant o acuarelă romantică înfăţişează tabloul straniu al curgerii timpului altfel decât îl percepem noi în mod obişnuit. Însă Lost crează cadrul meditaţiei asupra timpului, implantând în ziua reală de astăzi o poveste despre trecut legată ca o punte de viitor, pe sub care se preling şuvoaiele prezente, concrete. Pentru fani Insula Lost este captivă undeva într-o transcendenţă pasionantă, într-un jăratec atemporal care, deşi zugrăveşte evidenţa imposibilităţii pătrunderii misterelor, ne menţine în jerba de scântei revelatoare prin care desluşim numai pasul următor şi nu capătul potecii.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 27 martie 2008

Blake Bashoff vorbeşte despre adevăratul motiv al morţii lui Karl

Blake Bashoff a acordat un interviu revistei "Watch" în care a discutat pe seama personajului său din serialul LOST, Karl. Blake dezvăluie existenţa unei scene extrem de interesante, pe care urmează să o vedem în episoadele viitoare, îşi spune propria părere despre Danielle Rousseau şi posibilitatea ca Ben să fie cel responsabil pentru ambuscada din junglă. Pentru câteva spoilere minore, citiţi în continuare:

Eşti întradevăr mort?
Da, sunt aproape convins că glonţul mi-a provocat moartea.

Cum de s-a ajuns la această situaţie?
A existat o serie de împrejurări în serial, dar şi în afara lui, care au dus la moartea lui Karl. Am fost coopotat pentru un show pe Broodway, "Spring Awakening", care mă va ţine departe pentru cel puţin şase luni. I-am informat pe Carlton şi Damon despre noul meu contract. Cunoşteau show-ul la care urmează să lucrez şi au fost şi ei de părere că este o oportunitate extraordinară pentru mine, aşa că s-au întors la studiourile de producţie pentru o discuţie cu ceilalţi scenariştii. Cred că moartea lui Karl era oarecum anunţată de mai multă vreme, iar acum s-a ivit ocazia potrivită.

Pentru fanii care vor să te vadă în continuare în acţiune, spune-ne: În ce constă acest spectacol de pe Broodway?
Mulţumesc pentru întrebare. Este "Spring Awakening" şi se joacă la Eugene O’Neill în New York, Broodway şi 49th. A câştigat opt premii Tony şi este despre o poveste de dragoste ce se petrece în Germania în jurul anului 1890. Eu joc în rolul lui Moritz iar muzica este în totalitate rock ‘n’ roll modern. Până acum am avut ocazia să joc doar în roluri pentru televiziune iar această ocazie minunată a venit la momentul potrivit.

Replica care precedă moartea lui Karl, "I’ve got a bad feeling about this", este ca un cadou din partea producătorilor. Ce ţi-au spus înaintea filmării scenei respective?
Aş vrea să ştiu mai multe despre scena din "Meet Kevin Johnson", dar producătorii ascund multe secrete legate de ea. Am urmărit epiosodul la televizor şi am realizat că există o scenă pe care am filmat-o, dar nu a fost inclusă. Este vorba de imagini cu atacatorii care aleargă prin junglă îmbracaţi în echipamente de camuflaj incredibil de elaborate. Am fost extrem de uimit de uniformele lor neobişnuite, însă nu am avut ocazia să le văd şi în episodul difuzat pe micile ecrane. Tot ce mi-au spus producătorii despre scenă este că va fi foarte interesantă şi că speră să revin în serial pe viitor, promiţându-mi că revenirea mea va fi una deosebită, asemnănătoare cu cea a lui Mr. Friendly în episodul de săptămâna trecută.

Evident, va fi o scenă care o va urma pe cea cu care s-a încheiat episodul 8. Crezi că Danielle este moartă? Vom mai vedea cadavrul lui Karl sau va fi abandonat în noroi?
Este o întrebare bună. Dacă veţi mai vedea cadavrul lui Karl, cu siguranţă acela nu voi fi eu. S-a mai întâmplat şi în trecut să se folosească dubluri pentru cadavre. Rousseau? Nu ştiu. A fost rănită grav, dar am un presentiment că povestea ei nu se termină aici.

Inevitabil trebuie să ajungem şi la o altă întrebare: Este Ben cel responsabil pentru moartea ta?
E greu de răspuns la o asemenea întrebare. Producătorii au oferit câteva indicii că el s-ar afla în spatele ambuscadei şi este evident că gloanţele nu au ratat-o pe Alex din pură întâmplare. Este greu de apreciat când e vorba de Ben.

Cum te-ai simţit când ai părăsit serialul, dar şi pe Tania Raymonde?
Iubesc acest serial. Echipa de producţie şi actorii au fost extraordinari şi am avut ocazia să locuiesc într-un adevărat paradis. Iar Tania? Tania este minunată. Eu sunt genul mai introvertit iar ea era sufletul petrecerilor. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu ea.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 24 martie 2008

"Meet Kevin Johnson", rezumat şi analiză

Să începem cu veştile rele: "Meet Kevin Johnson" este ultimul episod al serialului ce a fost filmat înaintea începerii grevei scenariştilor. Astfel, serialul va lua o "scurtă" pauză de 6 săptămâni, episodul 9 urmând a fi difuzat pe 24 aprilie. Nu cred că e cazul sa ne alarmăm, întrucât, nu-i aşa, 6 săptămâni este floare la ureche pe lângă cele 8 luni care vor trece de la ultimul episodul al Seriei 4 până la premiera Sezonului 5 :)

Să revedem puţin acţiunea. Întâi, flashback-ul: Seara târziu, Michael îi scrie lui Walt o scrisoare în modestul său apartament din Manhattan. Părăsindu-şi locuinţa, se urcă în maşină şi îşi prinde bileţelul de haină. Conduce nebuneşte îndreptându-se spre port, încercând să îşi găsească sfârşitul izbindu-se de un container de marfă.

Michael se trezeşte la spital, împărţind camera cu o altă persoană, un bărbat în vârstă. Asistenta intră în salon şi Michael o recunoaşte ca fiind Libby, cea pe care o împuşcase chiar el pe Insulă. Michael se trezeşte zbierând şi realizează că a fost doar un vis. O asistentă intră în încăpere, alarmată de strigătele pacientului. Cei doi poartă o conversaţie în care ea îi explică circumstanţele în care a fost găsit: grav rănit, fără nici un act de identitate şi cu o scrisoare adresată lui Walt. Asistenta îl întreabă dacă doreşte să ia legătura cu Walt, dar pacientul dă dezaprobator din cap.

Michael este apoi văzut în faţa casei mamei sale întrebând de Walt, dar vizita sa nu este binevenită. Deşi ar părea, mama lui Michael seamănă foarte mult cu Mrs. Gardner, cea pe care Miles a ajutat-o să scape de fantoma fiului său. Cele două nu pot fi una şi aceaşi persoană, întrucât Mrs. Gardner locuieşte în California. Lovindu-se de refuzul mamei sale, Michael pleacă, dar nu înainte de a-l zări la geam pe Walt, care prin gesturile sale dă de înţeles că nu este deloc înduioşat de vizita tatălui său. Dawson merge la un magazin "de cartier" unde oferă vânzătorului ceasul primit de la Jin în schimbul unei arme. Gândul sinuciderii îl încearcă din nou şi se ascunde pe o alee, pregătit să termine ce a început. Este însă întrerupt de Tom, care îl asigură că nu va reuşi să se sinucidă, deoarece Insula nu-i va permite niciodată acest lucru. Mai mult, Mr. Friendly îl înştiinţeză că are o altă treabă mai importantă de făcut, decât să se joace de-a moartea. Lasându-l să se convingă de dorinţa Insulei, Tom îi spune lui Michael că îl aşteaptă la penthouse-ul său pentru o discuţie pe îndelete. Dawson se întoarce acasă, unde cu acealaşi pistol (sau cu un altul, schimbat de şmecherul speculant - Tom) doreşte să îşi pună capăt vieţii. Încercarea sa de sinucidere eşuează din nou, seamănând cu nebunescul joc "Ruleta rusească", însă pe care Michael îl împinge la limită, umplând cu gloanţe toate cele 6 butoiaşe ale încărcătorului. Cu revolverul la tâmplă, aude la ştiri de descoperirea epavei zborului Oceanic 815 şi îşi dă seamă că trebuie să-i facă o vizită lui Tom. Acesta nu se aştepta atât de repede la vizita fostului Naufragiat, şi-l roagă pe Arturo ("Kate, trust me, you are not my type") să-i lase puţin singuri. Mr. Friendly îi dezvăluie mârşavia pusă la cale de Widmore şi îi oferă un dosar cu dovezi clare ale înscenării 815. Cu ajutorul lui Michael, vaporul Kahana poate fi oprit, şi toţi locuitorii Insulei vor fi salvaţi.

Simţindu-se vinovat pentru crima comisă asupra lui Libby şi Ana Lucia şi convins de pericolul ce-i paşte pe supravieţuitorii 815, Michael este de acord să-şi ofere serviciile. Tom îi dă un paşaport american fals, cu numele "Kevin Johnson" şi îi ordonă să saboteze vasul printr-un atentat sincucigaş cu bombă.

Îmbarcându-se în Port of Suva, Fiji, Michael face cunoştinţă cu Naomi, Miles şi Minkowski. Începe să aibă îndoieli în legătură cu decizia luată, dar Tom îi aminteşte la telefon că trebuie să-şi îndeplinească misiunea dacă doreşte să-i salveze pe foştii săi prieteni. Pe punte, Kevin îl întâlneşte pentru prima dată pe Frank, care nu se sfiieşte să speculeze că scopul misiunii este de a îndrepta greşelile făcute de Corporaţia Widmore.

La scurt timp după părăsirea portului, Kevin încearcă să detoneze bomba, dar aceasta nu explodează ci dezvăluie un bileţel pe care stă scris mesajul "Not Yet" (Nu încă). Apariţia lui Libby ce precedă apăsarea butonului "Execute" ar putea fi pusă pe seama faptul că Michael este vânat de trecut, dar o scenă precum aceasta, înseamnă mai mult de atât în serialul LOST. În plus, odată cu iluzia lui Libby auzim şi o melodie, "It's Getting Better" (Mama Cass), care pare să aibă o oarecare legătură cu psihiatra. Mai apoi, Minkowski îl înştiinţează pe Johnson că are un telefon de la Walt, dar cel aflat la celălalt capăt al firului este nimeni altul decât Benjamin Linus. Ben îi spune că pe vapor se află şi oameni nevinovaţi şi că nu trebuie să-şi mai continue operaţiunea sinucigaşă. Liderul "Celorlalţi" îi comunică însă care este noua sa misiune: Să facă o listă cu toate persoanele de pe navă pe care să i-o trimită la următorul apel şi să distrugă sistemul de navigaţie al vaporului. "Stai liniştit. Esti unul dintre băieţii buni!"

În timpul prezent, la bordul Kahana, Sayid şi Desmond sunt treziţi de semnalul de alarmă şi urcă în cel mai scurt timp pe punte. Căpitanul Gault tocmai aplică o corecţie fizică la doi dintre membrii echipajului care doreau să încerce o mică aventură cu barca. Gault îi asigură pe martorii la această scenă brutală, că nu doreşte să îi sperie ci să-i protejeze, pentru a nu sfârşi ca ultimii doi aventurieri, Brandon şi Minkowski. După încheierea conflictului, căpitanul îi ordonă lui Johnson să cureţe mizeria făcută. Sayid, care cunoaşte adevărata identitate a lui Kevin, se apropie de el pentru a-i cere explicaţii, dar aceasta refuză orice discuţie, motivând că nu este momentul potrivit.

Sayid şi Desmond îl găsesc mai târziu pe Michael în încăperea în care se află motorul navei. Cât de neinspirată este ideea căpitanului de a pune să repare vaporul exact aceaşi persoană care a şi sabotat misiunea? Desigur, Gault nu ştia care este situaţia reală, dar Sayid se grăbeşte să i-o comunice, dezvăluind adevărata identitate a lui Kevin Johnson. Uitând că şi el s-a aflat cândva în ipostaza lui Michael, cea de sinucigaş - martir, Sayid nu uită să menţioneaze şi care este adevăratul scop al spionului.

Pe Insulă, Locke convoacă o "adunare generală" dorind să împărtăşească cu naufragiaţii toate secretele pe care le ştie. Miles scapă de grenada-mic-dejun şi este adus şi el la reuniune pentru a confirma spusele lui Locke, şi anume că misiunea oamenilor de pe vapor nu este una de salvare ci de a-l captura (viu sau mort) pe Benjamin Linus.

Mai târziu, Ben o convinge pe Alex că trebuie să se alăture "Celorlalţi" şi să plece împreună cu Karl şi Rousseau la o locaţie numită "Templul". În timpul călătoriei, cei trei se opresc pentru o pauză de apă însă Karl are impresia că sunt urmăriţi. Imediat, un glonţ sparge sticla din mână acestuia. Următoarele focuri îi nimeresc pe Karl şi Danielle, care se prăbuşesc la pământ. Alex realizază că nu are nici o şansă şi decide să se predea strigând "Sunt fiica lui Ben!"

Subiectivând puţin, refuz să cred că Rousseau este moartă. Producătorii au promis un flashback al acesteia în viitorul apropiat şi nu văd cum îl vor oferi dacă iau decizia de a o omorî pe Danielle. Mai mult, Rousseau poate supraveiţui unei săgeţi şi sper că nici glonţul tras de "Ceilalţi" nu îi va curma viaţa. Nu? :-S M-am hazardat să-i identific pe atacatori ca fiind "Ceilalţi" deoarece Ben este mai mult decât capabil să pună la cale altfel de ambuscade. Totuşi, nu m-aş mira ca producătorii să fi încercat o inducere în eroare a fanilor, dar deocamdată nu văd cine ar fi putut fi cel/cei din junglă, decât "Ceilalţi".

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 21 martie 2008

Imagini promoţionale din episodul 8 "Meet Kevin Johnson"

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 19 martie 2008

LOST: Naufragiaţii, Sezonul 4 în exclusivitate pe AXN România

"LOST: Naufragiaţii, serialul care a câştigat premiul Emmy în 2005 şi Globul de Aur în 2006 pentru cel mai bun serial dramatic, se întoarce cu cel de-al patrulea sezon plin de mister şi aventură. Din 6 aprilie, în fiecare duminică, de la ora 21:00, în premieră şi în exclusivitate la AXN.

După ce zborul Oceanic 815 s-a prăbuşit pe o insulă din Pacific, supravieţuitorii s-au văzut siliţi, pentru a supravieţui, să-şi adune toate forţele, unele dintre ele neştiute nici de ei înşişi. Dar au descoperit că insula ascunde multe secrete, inclusiv un misterios monstru de fum, urşi polari, case şi ascunzişuri cu electricitate şi apă curentă, un grup de locuitori ai insulei cunoscuţi drept "Ceilalţi" şi un bărbat misterios numit Jacob. De asemenea, supravieţuitorii au găsit şi semne ale celor care au venit pe insulă înaintea lor, printre care un vapor din secolul al XIX-lea numit Piatra Neagră, resturile unei statui antice şi buncăre aparţinând Dharma Initiative, un grup de cercetători care au locuit pe insulă în trecutul nu foarte îndepărtat.

Cu doar 48 de episoade originale rămase până la difuzarea ultimului episod în 2010, acest sezon reprezintă cu adevărat începutul sfârşitului, având în vedere cât de aproape este momentul în care naufragiaţii vor fi salvaţi. Jack a trimis un mesaj prin radio unui vas comerical staţionat undeva prin apropierea insulei. Curând se descoperă că Charlie când se afla pe moarte a încercat să-i avertizeze că aceşti oameni s-ar putea să nu fie ceea ce spuns că sunt. În acel moment naufragiaţii nu ce ştiu ce să creadă şi ce să facă. Jack este convins că oamenii de pe vasul comercial se află acolo ca să-i salveze, în timp ce Locke nu este deloc convins de asta.

Supravieţuitorii se împart în două tabele. Cine este pe vasul comercial? Care a fost semnificaţia imaginilor din viitor în care apăreau Jack şi Kate plecaţi de pe insulă? Ce se va întâmpla când personajele îl vor întâlni din nou pe Michael, care parcă a dispărut de pe insulă după ce a omorât doi dintre supravieţuitori? Acestea sunt unele dintre întrebările care îşi vor găsi răspunsul în cel de-al patrulea sezon plin de acţiune din LOST: Naufragiaţii, difuzat în exclusivitate pe AXN România."

Programul de difuzare

401 - The Beginning of the End
Premiera 06 / 04 / 08 - 21:00

402 - Confirmed Dead
Premiera 13 / 04 / 08 - 21:00

403 - The Economist
Premiera 20 / 04 / 08 - 21:00

404 - Eggtown
Premiera 27 / 04 / 08 - 21:00

Puteţi consulta programul detaliat în imaginea alăturată.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 18 martie 2008

Revenirea lui Michael

Aşadar, Michael se află pe vaporul "Salvatorilor", dar ce a făcut tot acest timp în care a lipsit?

"Aş vrea să vă pot spune", declară actorul Harold Perrineau într-un interviu acordat revistei "The Associated Press".
Este întrebarea care i-a sâcâit pe fanii LOST încă de la sfârşitul Sezonului 2, când tatăl criminal a părăsit Insula împreună cu fiul său. Deşi a fost trecut pe lista de actori principali ai Sezonului 4, Perrineau nu şi-a făcut apariţia pe micile ecrane decât joia trecută, când Michael a răsărit din umbră (la propriu) ca un simplu lustruitor de punte, cunoscut sub numele de Kevin Johnson. Nu s-a întors cu barca cu care a plecat, cum anticipau unii fani, ci cu un vapor uriaş ce pluteşte la câteva zeci de mile de Insulă.

Michael a lipsit din serial un sezon şi jumătate (aproximativ două săptămâni din timpul scurs pe Insulă), dar fanii vor afla tot ce a făcut în acestă perioadă în episodul de joi seară, ultimul filmat înaintea începerii grevei scenariştilor.
Episodul central al lui Michael - sau ar trebui să-i spunem Kevin de acum? - va conţine flashback-uri de după momenentul plecării sale de pe Insulă cu barca primită "recompensă" pentru trădarea Naufragiaţilor şi eliberarea liderului diabolic al Celorlalţi, Benjamin Linus, la acea oră - încă Henry Gale. Având în vedere că a lipsit doar ultima jumătate de lună din desfăşurarea acţiunii de pe Insulă, va fi interesant de văzut cum a reuşit să se întoarcă într-un timp atât de scurt comparativ cu căutările disperate fără rezultat ale lui Jack, din episodul "Through the Looking Glass".
"Sper că oamenii vor vedea revenirea lui Michael şi vor spune - Oh! Asta se anunţă foarte interesant". Despre episodul a cărui premiera va avea loc joi, 20 martie, Harold a mai declarat "Fanii vor fi încântaţi. Cel puţin asta sper eu, întrucât am muncit pe brânci. Am avut impresia că facem un film, deoarece sunt atât de multe lucruri care se întâmplă în acest episod."

Referitor la celelalte întrebări pe care şi le pune orice fan al serialului: "A reuşit Michael să se întoarcă acasă în New York? Se va întoarce şi fiul său, Walt? El este cel care se află în sicriu în flashforward-ul lui Jack din episodul final al Sezonului 3?", Harold Perrineau a răspuns "Da. Poate. Nu am nici o idee."

Perrineau, a cărui revenire în serial a fost anunţată încă de la reuniunea Comic-Con din vara 2007, spune că scenariştii l-au lăsat fără nici un indiciu despre ceea ce va urma, la fel ca pe majoritatea fanilor. Deşi nu a avut încă ocazia să vadă vreun scenariu al celor şase episoade care vor urma, Harold îi asigură pe fani că Michael va fi un personaj cheie al serialului şi după "Meet Kevin Johnson". "Ştiu sigur că voi fi serial până la finalul sezonului. Nu am nici o idee, însă, despre ce va urma după aceea."

Când vine vorba despre Sezonul 3, actorul în vârstă de 44 de ani, originar din New York, devine tensionat. Perrineau a fost singurul actor dintre cei 14 de la începutul serialului ce nu a avut parte de nici o apariţie în Sezonul 3 - nici prin flashbackuri, viziuni, vedenii etc. El recunoaşte că nu a fost "prea încântat" de decizia producătorilor de a-i lăsa pe dinafară pe Michael şi Walt şi de a se concentra pe celelalte personaje. "Am fost dezamăgit. Foarte dezamăgit. Am urmărit în continuare serialul pentru a şti ce s-a mai întâmplat în cazul în care mă vor rechema la filmări. Dar după aceea mi-am spus că nu e chiar aşa de important să mă uit pentru că nici înainte nu prea îmi dădeam seama ce se întâmplă."

În loc să aştepte telefonul de la producători în care să afle că personajul său va reveni în serial, Perrineau s-a concentrat pe alte proiecte. A jucat un rol în filmul "28 Weeks Later" şi a filmat pentru episodul pilot al seriei "Demons". Când "Demons" nu a fost ales pentru difuzare, agenda lui Harold a devenit liberă pentru revenirea în LOST.
"Am început cu LOST, deci vreau să-l văd pe Michael până la sfârşitul serialului", a spus Perrineau. "Nu ştiu cum se va întâmpla asta, dar sper să aflu la final. Ştiu doar că nu mi-am dorit niciodată ca Michael şi Walt să se urce pe o barcă şi să plece de pe Insulă. Am fost decepţionat."

Cea mai mare curiozitate a lui Harold despre personajul său este una surprinzător de simplă: "Mi se pare că toate personajele de pe Insulă au avut de aface la un moment dat cu ispăşirea uneor pedepse din trecut, într-o formă sau alta. Dar nu şi Michael. El doar a început să fie şi să se comporte ca un tată. Ceea ce imi doresc să aflu este: Până la urmă de ce l-au pus pe Michael pe Insulă?"

Acum că Michael a revenit, are în şansa să afle răspunsul la întrebarea sa. Până atunci, vă invit să vizionaţi două clipuri extrem de interesante: primul dintre ele conţine părerile celorlalţi actori despre reîntoarcea lui Michael iar al doilea este un Posibil Spoiler! constând într-o secvenţă de la filmările pentru episodul "Meet Kevin Johnson".

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 17 martie 2008

Sneak Peeks din revenirea lui Michael în episodul 8, "Meet Kevin Johnson" Posibil Spoiler!

După o îndelungă aşteptare, Michael revine în serial, şi nu oricum, ci cu un episod central, intitulat "Meet Kevin Johnson". Întrucât misterul din spatele numelui acestui episod a fost dezvăluit încă de săptămâna trecută, rămâne să aflăm care este motivul pentru care "trădătorul" din tabăra Naufragiaţilor se află pe barca Salvatorilor.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 17 martie 2008

"Ji Yeon" sau cronica unei morţi anunţate

Recunosc că în completarea titlului celui de-al şaptelea episod Lost am ancorat o carte de-a lui Gabriel Garcia Marquez, însă numai din considerentul unei simple potriviri de fapte şi impact sugestiv al cuvintelor. Nu vom dezvolta mai mult din povestea latino-americană. Vătraiul scenaristic scurmă necruţător în cenuşa celor trecuţi în nefiinţă sugerând multă suferinţă indusă rudelor dispăruţilor, dar şi inducând moartea aparentă, anunţată sau fantasmagorică a unui învăţăcel coreean într-ale limbii engleze.

Pe puntea vasului, Frank scapă ca prin urechile acului de insistenţele colegului său care îi aminteşte probabil de o nouă şi imediată misiune aero-purtată. Concomitent, cineva dinăuntru buchisea la Critica Raţiunii Pure, iar peste un timp, nepricepând mare lucru din carte, s-a hotărât să o întoarcă cu fundul în sus în speranţa că va descifra un alt înţeles. Nu după mult timp a început să privească în gol chiar în momentul în care Frank îşi face apariţia pe coridor. Fătuca ori vroia să-şi zugrăvească aspectul unei tipe citite ori suferea de o depresie cruntă. În faţa lui Sayid, pilotul se arată uimit de uşile deschise ca de poltergeist, de unde s-ar putea demonta ipoteza că el era binefăcătorul spion al lui Ben. Regina, da … împărăteasa paznicilor care în loc de gogoaşa cu lapte se chinuie parcă într-o literatură în stil dadaist. Curând realizăm că personajul nu are viaţă prea lungă !

Pe plajă, sub un clar uriaş de lună, Jin manifestă impulsuri poetice gândindu-se la posibilul nume pentru copilaşul lui. Dacă va fi fată, dorinţa va fi să o cheme Ji Yeon, iar acum înţelegem titlul episodului. Cum altă relatare legată de acest nume nu mai apare, iar Jin pare să fie jerta adusă zeilor, înseamnă că în cinstea titlului, el ulterior şi-a sacrificat viaţa.

Într-o cameră bine luminată, Sun încearcă să creioneze reflectarea din oglindă, însă micul prichindel pare că îşi mişcă picioruşele. Punând degrabă rujul pe noptieră parcă şi vedem cum pe el se zăreşte inscripţia foundation, dacă punem pauză la minutul 05.34. Poate că pe verso era şi completarea anterioară: Hanso. De treabă compania, le asigura strictul necesar numai de i-ar lua gura pe dinainte să deconspire vreun secret insular. Din convorbirea cu numărul 961 reiese că Sun este cea de-a cincea (greşesc ?!) componentă a formaţiei Spice … Oceanic 6. Avem de-a face deci cu obişnuitul flashforward sezonier. Dar hop că pe o stradă aglomerată cum numai prin Asia de Est poate fi, apare şi Jin, însă cu un look destul de straniu, o claie sinistră de păr face din el parcă alt om. E în căutare de o jucărioară, e clar că face o escală în drumul către soţia lui. Şi uite cum s-a completat formaţia de 6 membri. Tipul e naţionalist convins, căci îşi doreşte o păpuşică din pluş care să fie etnogenetic asiatică, adică un urs panda. Nerăbdătoarea Sun îl sună într-una, iar Jin, sub ochii vânzătorului o linişteşte blajin. Pe plajă, lui Sunny îi este dat să audă de la Kate certitudinea că nu se află în bucket list-ul noilor veniţi, care par să se îndeletnicească în alte munci.

Nici nu se trezeşte bine Desmond, că parcă iar are halucinaţii, vede hârtiuţe strecurate prin uşă. Îl atenţionează pe Sayid, iar acesta îşi aminteşte de poveştile lui Ben despre spioni. Iar aceştia, chiar dacă nu-i vedem, sunt printre noi, şi pun umărul când e vorba de securitatea insulară. Să nu vă încredeţi în căpitan pare să spună hârtia.

Înapoi pe nisip, acolo unde Daniel repara cu degetele un circuit integrat, Sun îi împartăşeşte acestuia bucuria sarcinii. În lipsa lui Miles, savantul suplineşte scenele generatoare de umor involuntar şi începe să o felicite într-un mod foarte haios pe viitoarea mămică. Jin se dovedeşte în continuare un lingvist desăvârşit, care deprinde la sânge tainele limbii lui Hemingway. Jack se arată uimit în faţa performanţelor actoriceşti ale lui Daniel Dae Kim, de parcă ar fi Daniel Day-Lewis. Ciudat să mai vizionăm şi un episod fără cuplul JATE în prim-plan (Jack+Kate) ! Sun pare hotărâtă să-şi asigure un pătuţ cald şi comod în Barăcile stăpânite de Locke. Ce se proţăpeşte aşa Juliet în faţa cortului coreencei ?! Dar de fapt chiar ultima e prinsă în flagrant. Deprinsă cu tehnicile psihoterapeutice Harpiene, Juliet ghiceşte imediat intenţiile evadatoare ale viitoarei mămici, atrăgându-i atenţia că va intra cu siguranţă în lumea celor drepţi dacă nu va fi grabnic salvată.

Asistentele zâmbesc cu gura până la urechi şi îşi dau coate subtil pe sub birouri când apare componenta formaţiei Oceanic 6 în maternitatea lor. După ce că îi răpeşte calitatea de stăpână a inelelor, spitalul îi mai şi aduce pe cap un doctor nou. Oare ce se întâmplase cu celălalt, chiar să fi fost el la conferinţa despre gripa aviată ?! Sau probabil chiar doctorul Jigsaw urma să presteze intervenţia. După ce vedem întreg episodul şi ne întoarcem cu gândul la această secvenţă pare stranie rugămintea de a-l chema pe Jin. Există o similitudine cu scena în care Jack invocă aducerea tatălui său. De ce oare Sun îl roagă pe doctor să-l cheme pe Jin, dacă acesta deja avea implementată marmura funerară în cimitir ?! Dar să ne întoarcem la senzaţiile de primă vizionare a episodului. După ce a capturat ursul panda, Jin încearcă să să urce într-un taxi. Însă parcă agenţi sub acoperire fac tot posibilul să-l oprească sau încetinească din drumul către destinaţie. Un tip se izbeşte precum în Desmond de-i căzuseră monedele, însă acum observăm un telefon cât DEX-ul cum e gată să fie strivit de roţi de motoscuter. Măi, dar sincronizaţi sunt aceşti coreeni ! Când credeam că legăturile gen Final Destination sunt pe cale să apună, numai ce se urcă un coleg în taxiul cu panda şi fuge precum în emisiunea "Taxi Driver" de pe Prima. Vedem un Jin destul de mânios şi începem să bănuim că ceva este în neregulă cu timpul secvenţelor. La fel ca în scena descoperirii fosilei cu zgarda Dharma în deşertul nord-african, scenariştii ne învaţă a nu ştiu câta oară cum s-a implementat lupta anti-şpagă prin diverse colţuri ale lumii. Nerezistând tentaţiei banilor, în acelaşi timp înţelegând din privirea lui Jin că va curge sânge altfel, clientul îi este rapid satisfăcută doleanţa.

Atât de mare este dragostea Julietei pentru compatrioatele sale că se opune aprig şi cu mijloace machiavelice plecării acesteia spre barăcile lockeene. Jin a învaţat suficient engleză încât urechile să-i traducă vestea aventurii soţiei sale. Juliet dovedeşte un cinism dus la extrem, iar noi încercăm să alegem arma cu care am putea-o dezintegra ca-n Quake III. Prin palma administrată divulgatoarei de secrete, Sun îi certifică adulterul soţului ei, iar acesta pleacă mânios. Sun încearcă să-i explice cum că ar fi fost cu mult timp în urmă …, mda, ce explicaţie raţională ! Tocmai atunci lui Bernard i se aprinsese pofta de peşte şi neavând un cui la îndemână să şi-o agaţe acolo se oferă companion coreanului. Într-o secvenţă desprinsă din istoria Bătrânul şi marea, Bernard strică întreaga atmosferă prin declaraţia Locke e un ucigaş. Mai degrabă el pare un ucigaş al logicii frazelor rostite în barcă.

Pe vasul salvatorilor, Desmond urmăreşte cu privirea o femeie mergând pe puntea superioară. Aceasta pare un fel de Rambo feminin, căci este ancorată în lanţuri ca în nişte benzi de cartuşe. După ce ajunge la gardul de protecţie îi înţelegem intenţiile ataşării greutăţii. Agitaţiei lui Des, ceilalţi îi răspund printr-o pasivitate de necrezut. Parcă la minutul 24.09 zărim un cap acoperit de glugă ce îşi strecoară privirile curioase printre doi colegi aflaţi mai în faţă. Probabil e spionul lui Ben. Căpitanul răsare din cabina lui şi dă asigurări. Dar Sayid nu e convins, declanşând o serie de dezvăluiri, chintesenţa din timpul prezent a episodului. Se pare că afecţiunea lui Minkowski nu era singulară, căci şi ceilalţi membri ai echipajului manifestau tulburări claustrofobo-psihiatrice. Un sabotor împiedică plecarea vasului, iar acesta poate fi Michael, care încearcă să îndeplinească ordinele lui Ben în speranţa că îşi va ajuta indirect prietenii capturaţi la Pala Ferry: Jack, Kate şi Sawyer.

Căpitanul întăreşte firul istoriei extra-Insulare schiţat în episoadele precedente prin dezvăluirea faptului că este angajat al lui Widmore. Dacă asta era previzibil, neaşteptată era descoperirea cutiei negre a Oceanic 815 în ocean alături de corpurile moarte ale pasagerilor. Extrem de bine subliniată este comparaţia căpitanului, care, la prima vedere pare un tip destul de serios, în ciuda bileţelului de avertizare. El spune că Widmore a cheltuit o avere numai pentru a intra în posesia acelei bucăţi de metal găsită în ocean, iar înscenarea unui întreg naufragiu ar avea costuri cu multe zerouri … inducându-ne o similaritate cu filmul The Game în care personajului interpretat de Michael Douglas i se înscenează un joc de milioane de dolari. Dacă provocarea suferinţei atâtor sute de familii constituie doar unul din motivele pentru care Benjamin Linus a devenit un Most Wanted, ne înfricoşăm imaginându-ne celelalte complementare.

Obstetricienii care o aveau în grijă pe componenta formaţiei Oceanic 6 au dovedit o dexteritate uimitoare legând dintr-o singură învârtire din mână ombilicul bebeluşului, căci parcă acesta nici nu ar fi avut în urmă cu câteva secunde un lung cordon agăţat de burtică, atunci când îi este oferit proaspetei mămici.

Un zâmbet mi s-a întins pe figură când am văzut camera destinată celor 2 nou-sosiţi pe vas, deoarece chiar îmi închipuiam o încăpere ceva mai curată. Mişunau pe acolo gândacii ca în Men in Black. Pe perete nu se distinge o pată în gen suprarealist, căci sângele pare cât se poate de real, semn al unei sinucideri. Însă medicul navei nu este nicidecum Agatha Christie să descopere acum misterele crimei şi dă dovadă de pragmatism chemând băiatul de serviciu, care merge merge numai cu capul în umbră de nici nu vedem bine cine e decât atunci când se apropie la doi paşi. Pasionaţii de spoilere nu au trăit revelaţia momentului la fel ca şi cei mulţumiţi doar cu imaginea bruiată a filmuleţelor. Câteodată, gândindu-mă la această categorie de fani, mă întreb dacă mai simt magia Lost, ştiind dinainte ce se întâmplă peste câteva episoade. Michael pare să nu-l recunoască pe Sayid, suferind probabil de vreo amnezie declanşată de efectele secundare Insulare sau poate că doar se preface. Dar întrebarea care suscită alte minţi ar fi unde este Walt ? Revelaţia epiodului apare cu 9 minute înainte de final contrar tradiţiei împământenite.

Pe Insulă, Jin dovedeşte calităţi pe care puţini dintre noi cred să le deţină. Pe lângă prepararea unei gustări, o iartă de infidelitate pe Jin. Gândul paternal îi dă aripi. Pe continent, acesta ajunge într-un final la rezerva medicală unde este internată Sun, însă ne minunăm de body-guardul de la uşă. Dar, ce … ambasador ?! Păi atunci Sun unde e ?! Acesta primeşte ursul panda şi intră înapoi rapid. Sunt căsătorit de doar două luni. Da … deci asta era ! Acum, majoritatea dintre noi ne prindem că secvenţele nu erau concomitente, după cum scenariul ne-a lăsat să înţelegem. Îmi vine în minte o altă revelaţie de "excepţie" lucrată din condei minunat de scenarist - exemplul invers al filmelor Saw3 şi Saw4 (parcă ?!) în care deşi credeam că acţiunea se desfăşoară separat, de fapt avea loc în acelaşi timp. Uimitor, nu ?! avem deci de-a face cu primul episod în care se împletesc flashback-ul cu flashforword-ul.

Poştaşul sună întotdeauna de două ori, însă Hugo are nevoie doar de o singură dată. Întreabă dacă mai vine cineva, şi la auzul răspunsului exclamă haios şi straniu în acelaşi timp: Bine ! Să-l vedem pe Jin, dar … unde ! Acum sigur el nu mai face parte din Oceanic 6 cum se crezuse uneori. Jin apărea în flashback, iar Sun în viitor. Jin ar fi făcut orice pentru a-şi salva soţia şi se pare că a avut ocazia. Sau poate el a fost salvat totuşi, şi a decedat între timp. Însă cea mai plauzibilă ipoteză ar fi ca el să fie încă în viaţă pe Insulă, să fi rămas alături de ceilalţi naufragiaţi, după care se vor întoarce cei salvaţi în sezonul final. Pe momumentul funerar se zăreşte data naufragiului, ceea ce atribuie trăsătura de victimă certă încadrabilă celor 324 de morţi. Se deschide o nouă direcţie de gândire şi interpretare a naufragiului, o ipoteză în care Benjamin Linus înscenează toate amănuntele găsirii epavei pentru a calma avântul oamenilor de a porni în căutarea Insulei - singurul loc posibil în care un avion putea dispărea cu tot cu pasageri. Iar cum filosofia lui este protejarea Insulei de invadatori, devine firească lupta lui cu Widmore. Însă misterul întrebării De ce ? rămâne încins ca un jăratec.

Un sacrificiu anunţat ridicat la rang de artă; Ji Yeon devine un fel de Privat Ryan, dramatismul se estompează prin întrevederea posibilităţii de reîntregire a cuplului ofrandă şi zeu.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 15 martie 2008

Indicii care v-au scăpat în episodul "Ji Yeon"

Având în vedere că am avut parte de un nou episod extrordinar care ne-a ţinut cu sufletul la gură, este foarte probabil să vă fi scăpat câteva mici amănunte/indicii ce pot deveni foarte importante pentru viitoarea desfăşurare a acţiunii. Vă invit să citiţi mai jos o parte din acestea.

1. Pe piatra funerară a lui Jin este inscripţionată ca dată a decesului - 22 Septembrie 2004. Aceasta este ziua prăbuşirii zborului Oceanic 815. Acest lucru presupune faptul că cei din Oceanic 6 au declarat că Jin a murit în urma accidentului aviatic. (foto 1)
2. Existau câteva hint-uri încă de la începutul episodul că scenele cu Jin din afara Insulei ar fi flashback-uri: Vânzătorul spune că este Anul Dragonului (cel mai recent în anul 2000). Jin foloseşte un model foarte vechi de telefon mobil. Jin îi spune asistentei că este căsătorit de doar două luni.
3. Michael mai poate fi zărit în acest episod şi înaintea scenei în care "face cunoştinţă" cu Sayid şi Desmond. Când Regina se aruncă în apă, pe marginea vasului se află un grup de oameni printre care şi Michael, având o glugă în cap. (foto 2)
4. Având în vedere datele oferite de Juliet despre sarcina lui Sun, flashforward-ul acestui episod are loc în iulie - august 2005. Flashback-ul lui Jin se petrece în perioada februarie 2000 - ianuarie 2001, cel mai recent An al Dragonului.
5. Scena morţii lui Nikki din serialul "Expose" poate fi văzută la televizor în flashforward-ul lui Sun. (foto 3)
6. Cartea pe care o "citeşte" Regina este "The Survivors of the Chancellor" de Jules Verne. Romanul prezintă ultima cursă a vaporului britanic Chancellor. La începutul călătoriei, Chancellor transporta opt pasageri şi douăzeci de membrii ai echipajului. La sfârşitul voiajului mai rămân în viaţă doar unsprezece persoane. În roman, o parte dintre personaje se sinucid, cel puţin una dintre acestea aruncâdndu-se peste bord.
7. Jin cumpără un urs de pluş Panda pentru a-l dărui fiicei ambasadorului Chinei, Panda fiind simbolul Chinei.
8. În momentul în care Sun intră în travaliu, îl strigă pe soţul său decedat. Sun îi spune asistentei să-l sune pe Jin deşi acesta este mort la fel cum Jack îl invocă pe tatăl său în episodul "Through the Looking Glass".

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 15 martie 2008

Alte 2 Sneak Peeks din episodul 7 "Ji Yeon" Posibil Spoiler!

Episodul 7 al Sezonului 4 îi are ca personaje centrale pe Jin şi Sun. Se pare că problema înscenării prăbuşirii avionului Oceanic 815 în oceanul Pacific revine în actualitate ...

Clic aici pentru a revedea primele 3 Sneak Peeks.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 12 martie 2008

Elizabeth Mitchell, soţie şi mamă fericită

Se spune că râsul este un medicament bun, dar este şi cel mai bun afrodisiac - cel puţin pentru frumoasa blondă, Elizabeth Michell. După patru ani de căsnicie, actriţa din LOST dezvăluie revistei OK! că soţui ei, actorul de comedie Chris Soldevilla, încă mai reuşeşte să o facă să zâmbească prin glumele sale.

"Râdem foarte mult împreună. Soţul meu este incredibil de amuzant. Mă face să râd şi de mine însumi deşi sunt o persoană incredibil de serioasă. Este foarte nostim." Momentele amuzante ale celor doi îl implică adesea şi pe fiul lor în vârstă de doi ani, pe numele său Christopher Jr., a.k.a. "C.J.". Despre acesta, Elizabeth nu se sfiieşte să recunoască: "Faptul că am devenit mamă e cea mai grea experienţă pe care am trăit-o, dar în acelaşi timp este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat până acum." Dacă a fi mămică este este un lucru încântător, actriţa în vârstă de 37 de ani nu se grăbeşte să îşi lărgească familia: "Deocamdată e doar o posibilitate. Rămâne de văzut ce se va întâmpla."

Iată un set de imagini din revista "People" cu această familie extrem de fericită:

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 12 martie 2008

Mitologia LOST (Partea a II-a)

Dionis - Sawyer

Dionis era zeul vinului, al extazului şi fertilităţii. Cine altcineva poate întruchipa pe Insulă aceste trăsături, dacă nu pungaşul de James Ford. Nu demult savura un vin Dharma la cutie cu războinica Atena. Cunoscutul Zeu stabileşte legături amoroase cu te miri cine zeităţi sau muritoare, la fel şi Sawyer cu Kate, Ana Lucia, nemaisocotindu-le pe Jessica sau Cassidy. A luat parte la lupta zeilor (naufragiaţii) cu titanii (Ceilalţi) omorându-l pe unul dintre ei (Tom "barbă falsă"). Zeul avea darul de a face să izvorască din pământ lapte şi miere, Sawyer are darul de a face scamatorii în urma cărora pe parcela sa apar ca din senin lucruri aparţinând altora (mai ales în Sezonul 1, după naufragiu). Faţă de cei care s-au împotrivit s-a arătat crud (deşi n-ai zice privind imaginea alăturată a zeului), luându-le minţile şi răzbunându-se. Sawyer se mulţumeşe doar cu păcălelile şi trasul pe sfoară. Dionis avea un cortegiu de admiratoare sălbatice şi era mereu împresurat de ele. Deşi mai sălbatică era fosta poliţistă, Kate s-a dovedit a fi admiratoarea cea mai înfocată a zeului Insulei.

Hades - Benjamin Linus

Hades era zeul lumii subpământene, în timp ce Ben era liderul lumii nebănuite a Celorlalţi. Zeul a participat la lupta dusă de Olimpieni împotriva titanilor, la fel cum Ben fost coorganizator al Purge luptând cu Ostilii contra lucrătorilor Dharma. Hades era stăpânitor al Împărăţiei Umbrelor, în timp ce Ben era asociat indirect cu şoaptele misterioase. Când cineva pătrundea în lumea întunericului, nu mai avea speranţe să vadă lumina zilei, aşa cum un naufragiat capturat de Ceilalţi îşi dădea în scurt timp seama de imposibilitatea evadării. Numele lui Hades nu era rostit de pământeni, la fel cum Jacob, sfătuitorul de taină al lui Ben, rar apărea cu numele pe buzele supuşilor săi. Zeul era bănuit a ascunde mari comori în adâncurile pământului nepătruns, la fel cum şi Ben este posesorul multor secrete şi adevăruri, dezvăluindu-le într-un sfârşit de sezon 2 naufragiaţilor.

Hefaistos - Sayid

Hefaistos era în mitologia greacă zeul focului, al prelucrării metalelor, al fierarilor şi al artizanilor. Într-un cuvânt updatat el era un meşter într-ale electronicelor, explozibililor, armelor şi micilor artificii tehnice, adică Sayid. Zeul reuşea să-i impresioneze pe confraţii săi meşterind tot felul de năzbâtii neconvenţionale şi futuriste, aşa şi irakianul din nimic fabrica tot felul de conjuncturi electronice. Hefaistos a fost căsătorit cu Afrodita. Dar şi Sayid a fost îndrăgostit de Shannon. Zeul cel slut a inventat un tron cu năbădăi cu care a prins-o pe Afrodita. Zeii cei mari au fost contrariaţi cum Regina frumuseţii se poate mărita cu un zeu hidos. Însă în LOST, Sayid a "capturat-o" pe Shannon cu mijloace romantice şi, adăugând episodul The Economist, nu ştiu cine ar fi putut concura cu Banderasul Arab în domeniul atragerii sexului opus.

Hera - Juliet

Zeiţa Hera era protectoarea căsniciei, a căminului şi a femeilor măritate. Un cămin şi o căsnicie implică şi un copil, iar Juliet era chiar specialistă în aducerea pe lume a micuţilor. Hera s-a căsătorit cu fratele ei, Zeus, iar Juliet trăia un fel de "legătură şantajabilă" cu şeful ei, Ben. Zeiţa a avut tronul, dar nu şi puterea soţului ei. Juliet a fost găzduită în confortul Barăcilor, însă nu a deţinut niciodată informaţiile preţioase ale lui Ben. Hera apare deseori ca o persoană rea, geloasă, violentă, cu dorinţe de răzbunare, dar nici Juliet nu este mai prejos, ea urmărind în secret să se răzbune pe Ben. Câteodată faptele ei se dovedesc nejustificate. Juliet întotdeauna a jucat perfect rolul spion-trădător, încât pendula constant între cele două părţi opuse. Nu ştii ce să crezi despre ea : este într-adevăr de partea naufragiaţilor sau destinul ei capătă o nouă turnură influenţată de Ben.

Hermes - John Locke

Tradiţia greacă are două ipostaze ale zeului Hermes, iar el este prezentat deseori ca două entităţi distincte. La fel şi John, înainte de prăbuşire era un modest muncitor, iar odată ajuns pe Insulă a devenit un vânător încercat şi un mistic. Hermes arcadianul (nu fricosul ajutor chelios al lui Leonidas în lupta cu Immortals !) era mesagerul zeilor. El devine un ocrotitor al animalelor, prin extindere al Insulei. Era socotit oratorul arhetipal (să ne amintim vorbele memorabile ale lui Locke), zeu călător (incursiunile prin junglă alături de Boone), paznicul drumurilor şi al porţilor de acces (potecile şi Hatch-ul erau sub stăpânirea sa). Zeul a confecţionat un instrument de cântat din tulpini de trestie, dar şi John a făurit un pătuţ pentru adormit Aaron. Hermes a devenit o forţă profetică (el era gura prin care se auzeau cuvintele lui Zeus), dar şi John comunica cu Insula, cu Walt etc. Fermecat de sunetele necunoscute (şoaptele misterioase) cântate de Hermes, Apollo l-a făcut crainic divin. Cel de-al doilea aspect al lui Hermes este unul legat de înţelepciune. Nu se poate nega această calitate personajului LOST ; numai de ne-am gândi la filosoful cu acelaşi nume. Acest Hermes este posesorul secretelor divine, are veleităţi de profet, legiuitor, inventând şi ritualul sacrificiului. Comparativ, John Locke cunoaşte secretul Insulei, merge pe poteca lui mistică, iar astfel sunt explicate şi sacrificiile cerute de destin : Boone etc … În general, sărbătorile închinate zeului Hermes aveau o nuanţă intelectuală, după cum şi John Locke este înţeleptul Insulei, omul credinţei, care se opune ateismului doctoral.

Poseidon - Jin

Poseidon era zeul mării, la fel cum şi Jin avea în sânge pescuitul de la tatăl său. A luptat alături de olimpieni (naufragiaţi) împotriva titanilor (Ceilalţi). Vă amintiţi scena când Jin alerga şi se prăbuşea pe plajă nemaiputând să rostească decât: Others! După s-a făcut împărţirea Universului, lui Poseidon i s-a oferit Împărăţia Apelor; Jin a navigat pe pluta lui Michael şi pe barca luată de la ceilalţi (a lui Desmond). Poseidon trona peste valurile mării, dar şi Jin era un iscusit pescar reuşind să prindă hrană pentru colegii de suferinţă. Jin iubea compania orizontului larg al oceanului, preferând neliniştea valurilor englezei neînţelese ale naufragiaţilor.

Zeus - Jack

Zeus era cel mai puternic dintre zeii greci, la fel cum Jack pare să fie liderul naufragiaţilor. După ce s-a luptat cu tatăl său, Cronos, Zeus a ieşit învingător cu ajutorul fraţilor săi. După cum Jack s-a luptat cu Ceilalţi alături de câţiva naufragiaţi. Un episod semnificativ este acela în care Prometeu ia focul de la Hefaistos pentru a-l oferi oamenilor. La fel cum Locke încearcă să redea oamenilor Insula cunoscând-o în profunzimile ei. Însă Zeus nu vede cu ochi buni această faptă şi îl pedepseşte crunt pe Prometeu. La fel şi Jack îl atacă de câteva ori pe Locke, odată fiind aproape să-l ucidă, însă trăgaciul acţionează în gol. Răstignit, Prometeu îi strigă lui Zeus că odată şi odată va pieri, iar oamenii vor dăinui mii şi mii de ani. Zeus a fost un mare iubitor de frumos, indiferent că erau zeiţe sau muritoare. Zeus, la fel şi Jack, era considerat posesorul puterii absolute pe pământ. Zeul era deţinătorul fulgerelor, semnul mâniei sale violente, la fel şi Jack purta de gât odată cheia cutiei cu pistoale.

Clic aici pentru a revedea prima parte a articolului "Mitologia LOST".

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 11 martie 2008

Primele Sneak Peeks din episodul 7 "Ji Yeon" Posibil Spoiler!

Episodul 7 al Sezonului 4 îi are ca personaje centrale pe Jin şi Sun. Din primul fragment prezentat mai jos veţi descoperi misterul din spatele numelui acestui episod, "Ji Yeon".

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 11 martie 2008

Imagini promoţionale din episodul 7 "Ji Yeon"

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 10 martie 2008

"The Other Woman" sau anotimpul iubirilor imposibile

Demult parcă nu am mai simţit fiorul tăcerii dinaintea furtunii, după care brusc simţurile îmi sunt invadate de cuvintele mult-aşteptate: Previously on Lost. Înainte să începem povestea acestui nou episod, nu mă pot înfrâna să ridic osanale acum, de la bun început, finalului. Un neobişnuit şi neaşteptat umor de situaţie conturează încheierea acestui fragment săptămânal Lost. Dacă alte episoade se stingeau în rafalele de mitralieră ale unei revelaţii incendiatoare, acesta face excepţie şi ne linişteşte mângâindu-ne cu o stare comică subterană care ne creionează un zâmbet subtil şi şugubăţ.

Juliet se joacă cu beţigaşele prin nisip, aşteptând parcă să sosească doamna educatoare şi să-i înmâneze plastilina. Aceasta apare, dar e de aceeaşi vârstă cu ea ! Ceva e neregulă. O cheamă Harper. Uau, ce nume diabolic pentru o doamnă educatoare atât de atrăgătoare. Imediat mă gândesc la harpii. Dar cum ar putea această doamnă psiholog să demonstreze trăsăturile respingătoare ale acelor fiinţe. Înţelegem pe parcurs că într-adevăr în mitologia greacă este ancorată etimologia numelui ei. Harpiile au fost nişte bazaconii greceşti, jumătate femeie jumătate pasăre, înarmate cu gheare tăioase şi care îi atacau pe navigatorii de pe lângă insulele Strofade. Juliet pare că s-ar recupera de pe urma unui eveniment tulburător, iar când apare cuvântul celebritate, înţelegem în sfârşit că toate teoriile despre Oceanic 6 au fost greşite. Ea este membrul sextetului salvat. Şi câte alte teorii nesfârşite ne zbuciumaseră mintea ! Dar vai, curând se deschide uşa şi Clark Gable proaspăt desprins din Pe aripile vântului invită celebritatea la o plimbare. Tom, bietul Tom, se pare că avea odată o mustăcioară adevărată şi tânjea după o bărbiţă mai de Doamne ajută, pe care avea ocazia mai târziu să o experimenteze montată cu Poxipol. După ce prima scenă ne păcăleşte, înţelegem că de fapt Juliet nu se află nicidecum pe continent într-un flashforward, ci într-un flashback pe insuliţă. Suntem martorii unei societăţi regenerate după The Purge, în care ostilii îmbracă haina civilizaţiei şi se comportă ca în oricare alt orăşel american. Pe pragul umilei căsuţe, Ben aşteaptă emoţionat venirea Julietei ca un Romeo înflăcărat. Nici colecţia de CD-uri cu clasicii operei nu lipseşte de pe rafturile noi reşedinţe, iar noi ne-o şi imaginăm pe doctoriţă cântând, rotunjind cuvintele din amândoi plămânii precum românaşul Costel Busuioc la concursul Hijos de Babel. Deşi proaspăt sosita plănuieşte să rămână decât 6 luni, Ben pare că doreşte să-i aducă flori un interval mult mai mare de timp.

Pe plajă, Jack îşi dă seama că Daniel şi Charlotte au plecat într-o excursie anonimă. Nici nu porneşte bine cu torţele aprinse şi numai ce se iscă o torenţială tropicală. Pe insulă, focul pare să reziste cu stoicism şuvoaielor din cer, însă nu ajută la luminarea portativelor misterioase. Şoaptele reapar după o pauză îndelungată şi se pare că însoţesc apariţia celorlalţi. Vechea psiholoagă răsare brusc în noapte, ca mesageră a lui Ben. O avertizează despre noua sarcină de oprire a celor doi fugari. Harper pare în acest moment o tipă de treabă şi putem face similitudinea cu scriitarea Harper Lee care a publicat în 1960 Să ucizi o pasăre cântătoare, ale căror motive tematice apar şi în Lost, dar nu le vom dezbate acum. Cei doi se îndreaptă spre staţia Dharma The Tempest - Furtuna, care nu cred să mai fi apărut vreodată. Înţelegem că acolo ar fi robinetele gazului toxic care ar putea ucide locuitorii Insulei. Acelaşi gaz care facilitase The Purge. La fel cum Miles îi dezvăluie lui Kate în Eggtown, şi Harper îi subliniază lui Juliet că Ben se află exactly where he wants to be.

The Tempest, în traducere românească Furtuna, este una dintre ultimele piese scrise de William Shakespeare. Numele pentru staţia Dharma nu este ales la întâmplare. În această operă dramatică, vrăjitorul Prospero este exilat împreună cu fiica lui, Miranda pe o insulă pustie. Un spirit autohton, Ariel, îl slujeşte forţat pe Prospero, amăgit fiind de promisiunile acestuia eliberatoare. Nu vă sună cunoscut ?! Fiul forţei străine care l-a încătuşat pe Ariel, Caliban, singurul locuitor al insulei de până atunci, este un monstru cu chip uman, îmblânzit pe Prospero, care pe parcurs simte că stăpânul îl persecupă şi urmăreşte în chip ascuns răzbunarea.

Cu mult în urmă, Goodwin se ocupase de substanţele ucigătoare şi, în urma unui accident de muncă, ajunsese în infirmeria lui Juliet. Pierderea Henriettei o afectase aşadar pe doctoriţă, descoperim acum. Femeile însărcinate mureau pe Insulă, iar ea nu reuşea să găsească antidotul. I se spovedeşte lui Goodwin despre Harper, însă acesta se dovedeşte a fi chiar soţul ei. Tipul îi oferă omeneşte un umăr pe care să plângă la nevoie. Drept răspuns, Juliet iniţiază un pact de ascundere a micilor secrete familiale.

Pe albia râului, Dan se întreabă dacă e în stare să ducă la bun sfârşit sarcina. Ne întrebăm oare se referă la otrăvirea tuturor celor de pe Insulă ?! Kate apare întâmplător şi nu crede în povestea lui Charlotte cu terminarea bateriei. Cotrobăie neinvitată prin poşeta lui Dan şi descoperă măşti ca la Auschwitz. Devine evidentă intenţia celor doi, însă naufragiata nu mai poate face nimic, căci violenta englezoaică se crede la spart cărămizi cu karata şi o năuceşte dintr-o singură lovitură pe pistruiată.

Ben geneticianul priveşte cu ochi de savant prin lentilele microscopului şi cu coada aceluiaşi ochi la frumoasa nou venită. Pe cât se interesat se arată faţă de studiile de fertilitate ale doctoriţei, pe atât de intrigat şi uimit îl contemplă pe Goodwin care tocmai se întorsese de la fast-food. Din vibraţia suspectă a coloanei sonore pricepem diabolicul aspect al episodului. Ben este îndrăgostit de Juliet. Orice trăsătură pare naturală zugrăvită fiind în personalitatea lui Benjamin, dar nu ştiu de ce, parcă iubirea - nu. Pare înfricoşător şi tulburător. Dar cine îi poate lua dreptul de a fi îndrăgostit. Însă iubirea unui monstru capătă contururi groteşti şi proporţii înspăimântătoare. După cum am avut cu toţii ocazia să vedem în povestea Frumoasa şi Bestia. Tânărul din poveste refuză a acorda adăpost unei cerşetoare pe motiv că este urâtă, iar aceasta îl transformă într-un monstru. Belle (Juliet), trăieşte cu tatăl ei, un inventator, într-un sat. Acesta, în drum spre un târg, se rătăceşte şi este fugărit prin pădure de lupi (prin junglă de fumul negru). Bella ia locul tatălui ei în castelul Bestiei, iar până la urmă ajunge prizonieră şi nu are voie să pătrunde în multe camere. După cum Juliet devine prizonieră în regatul Barăcilor lui Benjamin. Mulţimea sătenilor atacă palatul întunecat, după cum Ostilii iau cu asalt campusul Dharma. Finalul nu-l menţionez, căci vă invit să revedeţi această bizară poveste de iubire

La următoarea întrevedere cu terapista, o vedem pe aceasta căpătând caracter de harpie şi învinuind-o pe Juliet de adulter. Visează sau ce are !? m-am întrebat. Spre surpinderea mea avea dreptate însă. Doctora trăia o aventură cu Goodwin. Iar Romeo, îndrăgostit fiind de Julieta lui, putea întreprinde acţiuni nebănuite şi nesăbuite din acest considerent.

Benjamin reciteşte povestea cu Vast Active Living Intelligence System (VALIS) atunci când John Locke se înscrie la vizită. Anterior, acesta primeşte o rugăminte de la Claire de a-i vorbi lui Miles, tânăra mămică probabil îşi redescoperise brusc specializarea psihoterapeutică. Haioasă este temerea provenienţei cărnii de la vreun iepure inscripţionat cu un număr. Ne amintim de efectul Caşmir din fizică ale cărui acţiuni electromagnetice sunt folosite uneori în domeniul nanotehnologiei. Sau de secvenţa cu iepurele teleportat. Parcă îl şi vedem pe Ben, după ce sfâşie hulpav o bucată de ciotoi roşu, cum se teleportează pe creştetul Marelui Sfinx de la Giza ca în filmul Jumper. Deşi nu mai suntem demult în Marea Criză a orăşelelor de tip Eggtown cu schimburi disproporţionate, Ben şi John pun la cale un târg. Un pătuţ moale contra informaţiilor neobţinute prin efectul de grenadă. Săracul Miles, oare şi acum o mai ţine proiecticul acela în dinţi ?!

Goodwin o scoate pe Juliet la un vin (nu la cutie) pe plajă. Degeaba se învăluieşte iute-iute doctora în prosop, căci tot ne aducem aminte de scena lor din episodul One of us. Ce poate face Ben în privinţa iubirii dintre noi ? pare să întrebe odată romanticul soţ. Iar secvenţa următoare este prăbuşirea lui 815. Survine un gând logic indus de succesiunea acestor două imagini. Benjamin a declanşat naufragiul pentru a-l trimite pe Goodwin într-o misiune sinucigaşă ! Coincidenţă am spune noi. Însă una oportună pentru Romeo al nostru, căci Ana-Lucia îl va ucide într-un final pe agentul sub acoperire.

Jack o duce la secţia de reaminare pe pistruiată, în timp ce Juliet se sustrage abil din scenă îndreptându-se cu pas săltat spre The Tempest. În acest timp John Locke îl conduce pe Benjamin în reşedinta lui. După ce admiră peisajul clasic pictat în culori vii al tabloului ce camuflează seiful amintind de posibila pistă eliberată - Quarry, Locke mână-iute deschide cifrul. Când scoate caseta cu Rex Sox, formaţia din Boston, parcă şi ni-i imaginăm pe cei doi cum înfulecă la pop-corn stând pe canapea şi privind captivaţi meciul. Însă peste, sunt înregistrate alte imagini. Îl vedem pe Charles Widmore, care nu degeaba negociase odată la sânge pentru Jurnalul primului matelot, semn că îşi dorea cu ardoare Insula. Dacă Ben nu a minţit când i-a răspuns lui John că nu ştie cum a descoperit Widmore Insula, înseamnă că Michael nu poate să fie spionul său pe vasul salvator. Neobişnuită este comparaţia lui Ben cu apariţia divină din Florida pe care au vizitat-o 5000 de oameni. Şi la mănăstirea Nicula din Ardeal sunt pelerinaje de atâţia oameni ! Însă o altă similitudine semnificativă este Lourdes, unde a apărut Fecioara Maria, locul unor vindecări miraculoase. Dacă eu aş fi fost scriitorul Lost, acest exemplu l-aş fi dat. M-am săturat ca toate comparaţiile să fie de pe teritoriul american. Şi cum spuneam, există un colegiu de medici care face constatări şi verificări ale acelor miraculoase vindecări, iar acesta numără chiar ... 5000 de doctori din foarte multe ţări. Dacă Widmore ar fi pus mâna pe Insulă, aceasta s-ar fi transformat cu siguranţă în al doilea Lourdes ! După ce îl bumbăceşte bine pe săracul deconspirat a lui Ben, Charles priveşte direct în cameră, iar soarta cameramanului ne rămâne astfel necunoscută. Pentru revelaţia spionului de pe vas, John este invitat să ia un loc, pentru a evita o slăbire bruscă a membrelor inferioare. Se poate ca spionul de pe vas să nu fie Michael, ci fiul acestuia, Walt.

În trecut, Ben ţopăie prin bucătărie ca o gospodină pregătind o masă savuroasă pentru el şi Juliet. Nuanţată este sublinierea schiţată de Ben: Cine suntem noi să punem la îndoială numele de pe listă ? Ne gândim instinctiv la Jacob. Feliind bucata de muşchiuleţ, Ben se mâhneşte la aducerea în discuţie a lui Goodwin, dar încearcă să submineze loialitatea acestuia sugerând o posibilă aventură cu o anume naufragiată - Ana-Lucia, care ar întruni condiţiile integrării în comunitatea lor. Dar oare care ar fi acestea şi pe ce post ar angaja-o ? Probabil colegă de Magnum 44 cu Pickett.

Găsim o staţie Dharma în adevăratul sens al cuvântului, încă în funcţiune optimă, cu toate semnalele vizuale şi acustice în vigoare. Programatorul Dan butonează neperturbat nici de un pistol la ceafă. El încearcă să declanşeze gazul pe Insulă, protejat fiind şi de mască sau chiar vrea să îl neutralizeze ?! Pare foarte înfipt în munca sa la tastatură, iar noi ne amintim de spusele altcuiva: femeia asta (Juliet) ar ucide fără să clipească. Aşteptând să apese pe trăgaci şi Daniel să se prăbuşească, vedem a doua karată a lui Charlotte care o ciomăgeşte ca pe Kate. Regretând că nu îi înfige un glonte în pulpiţă englezoaicei, văd că până la urmă Daniel intenţiona totuşi să neutralizeze otrava.

Ben o duce în mod cinic pe Julieta lui la cadavrul lui Goodwin. Înfiorătoare este declaraţia lui de iubire şi comice mişcăril