Primele Sneak Peeks din episodul 4x10 "Something Nice Back Home" Posibil Spoiler!

"Când sănătatea lui Jack este serios compromisă, Kate şi Juliet sunt nevoite să înveţe să colaboreze pentru a-l salva iar Sawyer, Claire, Aaron şi Miles întâmpină dificultăţi în drumul lor spre tabăra de pe plajă." Aflaţi mai multe din cele două Sneak Peeks.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 28 aprilie 2008

Imagini promoţionale şi informaţii oficiale despre episodul "Something Nice Back Home" Posibil Spoiler!

"Something Nice Back Home" este cel de-al zecelea episod al Sezonului 4 şi se anunţă deja ca fiind unul extrem de interesant, întrucât va fi primul flashback al lui Jack Shepard după o pauză 20 de episoade. Cu această ocazie, vom avea plăcerea să îl revedem pe Richard Alpert, "nemuritorul" din tabăra Celorlalţi, dar şi pe Charlie Pace, despre care se zvoneşte că va avea parte de o revenire spectaculoasă.

Descrierea oficială a episodului este: "Când sănătatea lui Jack este serios compromisă, Kate şi Juliet sunt nevoite să înveţe să colaboreze pentru a-l salva; iar Sawyer, Claire, Aaron şi Miles întâmpină dificultăţi în drumul lor spre tabăra de pe plajă." ("When Jack's health is seriously compromised, Kate and Juliet must learn to work together in order to save him; and something goes wrong as Sawyer, Claire, Aaron and Miles continue their trek away from Locke’s camp and back to the beach") Vă invităm pe forumul LOST-Naufragiatii.com pentru a discuta cu alţi fani pe tema acestui episod.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 27 aprilie 2008

Despre Forma Lucrurilor Care Vor Urma

Dacă există un lucru cu care toţi cădem de acord după acest episod extraordinar al serialului LOST, este acela că cea de-a doua parte a sezonului 4 se anunţă mult mai interesantă. Aşa cum au promis, scenariştii vor inversa balanţa şi vor oferi telespectatorilor mai multe răspunsuri decât întrebări.

Acţiunea de pe plajă. Jack ia antibiotice pentru o durere ciudată de stomac, (poate ulcer?) iar Kate îl întreabă de ce Desmond şi Sayid nu s-au întors încă de pe vapor. Conversaţia celor doi este întreruptă de Vincent, al cărui lătrat îi alarmează. Jack şi Kate pleacă să investigheze şi observă surprinşi un cadavru adus de valuri la mal. Daniel Faraday îl recunoaşte spunând că este vorba de doctorul de vapor, Ray. Daniel nu este intrigat cum a ajuns cadavrul pe Insulă cât de faptul că acesta avea gâtul tăiat.

Faraday reuşeşte să repare telefonul-satelit, dar comunicaţiile prin intermediul acestuia se pot realiza doar sub forma codului Morse. Mesajul transmis dinspre Insulă este "Ce s-a întâmplat cu doctorul?" iar răspunsul, conform lui Daniel, este "Prietenii voştri sunt în regulă, elicopterele vin mâine dimineaţă". Dacă Jack se lasă prostit, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Bernard, care cunoaşte codul Morse, şi spune că adevăratul mesaj este "Cum adică? Despre ce vorbeşti? Doctorul e OK." Apoi, sub presiunea lui Jack, Daniel recunoaşte că oamenii de pe vapor nu se gândesc nici o clipă să-i salveze pe naufragiaţi.

La barăci, Alex este capturată de un grup de cinci soldaţi, aduşi probabil cu elicopterul pe Insulă de către Frank Lapidus. Echipajul condus de Martin Keamy îi cere fiicei lui Ben să oprească sistemul de securitate al gardului sonic, de existenţa căruia se pare că ştiau. Ceea ce nu ştiau ei însă, este că acesta era deja oprit iar Alex în loc să introdcă codul pentru dezactivare, foloseşte codul de alarmă - 1623. (Există chiar şi o scenă ştearsă la montaj din episoadele trecute care dezvăluie faptul că Miles, cu puterile sale paranormale, îşi dă seama că gardul sonic nu este în funcţiune atunci când se îndreaptă spre tabăra lui Locke împreună cu Kate şi Sayid.)

Codul de alarmă introdus de Alex face ca telefonul din casa lui Ben să sune iar Locke aude în receptor "Code 14J". Ben cântă la pian atunci când Sawyer şi Locke intră în camera sa pentru a-l întreba de semnificaţia acestui cod. Linus intră în panică şi scoate de sub scaunul pianului o armă, ceea ce inevitabil ne face să ne întrebăm, în câte alte locuri are RamBen mitraliere ascunse? La întrebarea lui Locke "Ce se întâmplă?", Ben strigă, vizibil îngrijorat, "Sunt aici!". Sawyer încearcă să o aducă pe Claire în casa baricadată, dar de îndată ce iese afară, soldaţii camuflaţi în junglă încep să tragă, omorând trei dintre naufragiaţi. Sawyer evită gloanţele şi reuşeşte să o recupereze pe Claire, după ce casa în care se afla aceasta este aruncată în aer. Întrucât oamenii din junglă opresc focul, cei doi pătrund pe geam în casă, ajutaţi de Hurley. Dacă momentul în care sună telefonul vi s-a părut bizar, atunci ce să mai spunem de soneria de la uşă? Miles este eliberat de cei cinci mercenari şi trimis pentru a-i transmite lui Ben să se predea. Acesta refuză să vorbească cu ei prin intermediul staţiei, dar vestea că o au ostatică pe Alex îl face să se răzgândească. După ce Ben îi dezvăluie lui Keamy că ştie despre aventurile sale din Uganda şi că îşi dă seama ce fel de om este, Keamy renunţă la formalităţi şi o aduce pe Alex, ameninţându-o cu pistolul. Linus refuză să se predea, spunând că Alexandra nu înseamnă nimic pentru el întrucât nu este fiica sa naturala ci doar un copil pe care l-a răpit din braţele unei mame nebune. Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Alex le aude, întrucât Keamy o împuşcă cu sânge rece. Ben este şocat, murmurând "Au schimbat regulile". Probabil nu a auzit zicala "În război şi în dragoste..." Pleacă în trombă de la geam şi activează o încăpere secretă în care reuşeşte să intre singur, uşa închizându-se în faţa lui Sawyer.

După câteva momente, Ben se întoarce murdar de noroi şi ordonă tuturor să "dispară în 60 de secunde" înspre junglă. Un zgomot ciudat, mecanic, se aude dinspre copaci iar Monstrul de fum poate fi zărit cum devastează mini-tabăra oamenilor de vapor. Locke este revoltat de faptul că Ben l-a minţit când a spus că nu ştie ce este Fumul, dar se pare că liderul Celorlalţi cunoaşte monstrul ca pe un câine loial, reuşind să-i comunice care sunt adevăraţii duşmani. Singurii supravieţuitori ai atacului sunt Claire, Aaron, Hurley, Sawyer, Miles, Locke şi Ben, care se împart în două tabere deoarece nu toţi sunt de acord cu o nouă vizită la cabana invizibilă a lui Jacob. Hurley este forţat să i se alăture lui Ben şi Locke, fiind singurul care ştie unde şi-a mutat cartierul general Jacob.

Flashforwardul. Benjamin Linus se trezeşte în stare de şoc, realizând că se află între dunele de nisip ale deşertului Sahara. Acesta este rănit la braţul drept şi are greţuri din cauza călatoriei în timp şi spaţiu(?) Îmbrăcămintea sa poartă însemnul unei staţii Dharma pe care Naufragiaţii nu au avut încă ocazia să o exploreze. După ce Ben se dezmeticeşte, doi beduini se apropie călare. Aceştia nu vorbesc limba engleză şi devin agresivi realizând că un om care vine în deşertul Sahara îmbrăcat ca pentru Polul Nord este un pericol iminent. Deşi sună amuzant, se dovedeşte că cei doi au avut dreptate, RamBen III lichidându-i imediat. Deşi în scenariu scria că trebuie să îşi scoată cu mâinile goale glonţul încasat şi apoi să îşi închidă rana cu cuţitul înroşit, Michael Emerson schimbă puţin dramatismul scenariului, mulţumindu-se să îşi oprească sângerarea cu cămaşa unuia dintre victimele sale. Apoi, călare, se îndreaptă spre hotelul din Tozeur, Tunisia unde are "rezervată" cazarea.

Recepţionera îl întreabă dacă se află pentru prima data în Tunisia, dar Ben o asigură că nu este la prima sa vizită, deşi admite că a cam trecut ceva timp de la ultima sa călătorie cu maşina de teleportare. Linus îi prezintă recepţionerei cel de-al 453-lea paşaport al său fals, recomandându-se ca Dean Moriarty, unul dintre "vizitatorii privilegiaţi". În timp ce Ben o întreabă pe angajata hotelului care este data în care se află, televiziunea locală îl prezintă pe Sayid Jarrah asalatat de presă, ca o adevărata vedetă din trupa Oceanic 6, acesta declarând că se află în Irak doar pentru a-şi îngropa soţia în pace.

În Tikrit, Irak, Ben coboară dintr-un SUV inscripţionat cu "Presa" şi urcă grăbit pe acoperişul unei clădiri. Precum un paparazzi cu şapcă de pescar, fotografiază de la mare distanţă un bărbat care asistă la înmormântarea soţiei lui Sayid, Nadia. Sayid îl observă şi se îndreaptă rapid spre el, crezând că este un paparazzi (ce vă spuneam?). Surprins, descoperă că este nimeni altul decât Benjamin Linus, omul pentru care urmează să ucidă într-un alt flashforward de-al său. Sayid îl întreabă cum a reuşit să părăsească Insula, iar Ben îl minte, spunându-i că a navigat cu barca lui Desmond până în Fiji, de unde a luat apoi un charter până în Siria. De asemenea, îi dezvăluie lui Sayid că una dintre persoanele care asistă la înmormântare este chiar cel care a omorât-o pe Nadia în urmă cu cinci zile în Los Angeles, pe numele său Ishmael Bakir, un angajat al lui Charles Widmore. Sayid jură că îl va omorî.

Ben îl urmăreşte pe Bakir într-o cafenea şi apoi pleacă după acesta pe aleile oraşului, asigurându-se că este văzut. Ishmael îl atrage într-o capcană, jucând întocmai după planul lui Ben. Acesta din urmă îi spune că are de transmis un mesaj pentru Charles Widmore, moment în care Sayid îl împuşcă pe arab de mai multe ori, continuând să apese trăgaciul ca un criminal dezaxat, chiar şi după ce gloanţele din pistol se terminaseră. Linus îi cere lui Jarrah să nu se lase curpins de ură, dar Sayid spune că doreşte răzbunare şi întreabă "Cine urmează?". Mulţumit că planul său a avut succes, Ben îi spune că îl va contacta pe viitor şi pleacă schiţând un zâmbet de satisfacţie.

De această dată cu avionul, Benjamin merge la Londra, pentru o întâlnire ce nu pare a fi programată la ora 5, la un ceai. Ajuns la un hotel, reuşeşte să îl păcălească pe paznic, pretinzând că doreşte să îi viziteze pe soţii Kendrick în apartamentul 4E. După ce urcă în lift, foloseşte o cheie pentru a urca la penthouse-ul de la ultimul etaj. Aici, pătrunde în apartamentul lui Charles Widmore pentru a-l întreba de când obişnuieşte să doarmă cu o sticlă de whisky pe noptieră. Widmore, care vorbea în trecut cu un accent britanic, îi răspunde cu un accent australian "De când a început coşmarul". Ben admite că nu îl poate omorî (?) şi îi cere socoteală pentru uciderea fiicei sale. Cei doi refuză să-şi asume responsabilitatea pentru moartea lui Alex iar Ben îl ameninţă pe Widmore că îi va plăti cu aceaşi monedă, urmând să o ucidă pe fiica sa, Penelope, sperând că îi va cauza aceaşi durere ca a sa. Charles îl asigură că nu o va găsi pe niciodată pe Penny şi că vrea insula "sa" înapoi. Linus îi spune că Insula nu va fi uşor de găsit şi astfel operaţiunile de căutare pot începe.

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 25 aprilie 2008

Ultimele Sneak Peeks înaintea episodului 4x09 "The Shape of Things to Come" Posibil Spoiler!

Au mai rămas câteva ore până la premiera episodului 9 şi cu siguranţă fanii LOST sunt alături de favoriţii lor în lupta pentru supravieţuire. Conflictul cu echipajul de pe vapor este de acum iminent iar zvonurile spun că Oceanic 6 reuşesc să părăsească Insula fără ajutorul oamenilor trimişi de Charles Widmore. Cine sunt adevăraţii salvatori? Rămâne să aflăm în ultimele 5 episoade rămase până la sfârşitul Sezonului 4.

Nu uitaţi să reveniţi mâine dimineaţă pentru a downloada noul episod şi subtitrarea acestuia!

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 24 aprilie 2008

Primul Sneak Peek pentru episodul 4x09 "The Shape of Things to Come" Posibil Spoiler!

Au mai rămas câteva zile până când LOST revine cu un episod exploziv (nu doar la figurat!). Conflictul dintre Naufragiaţi şi oamenii de pe vapor nu mai poate fi amânat. Să înceapă războiul!

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 20 aprilie 2008

ABC anunţă un episodul special de două ore pentru finalul Sezonului 4

Finalul Sezonului 4 va fi difuzat joi, 29 mai 2008

ABC Entertainment anunţă episoade speciale de final de sezon, de două ore, pentru serialele LOST şi Grey's Anatomy. Ultimul episod al sezonului pentru Grey's Anatomy va fi difuzat joi, 22 mai (9:00-11:00 p.m., ET) iar cel al serialului LOST în ziua de joi imediat următoare, pe data de 29 mai (9:00-11:00 p.m., ET). Astfel, cele două seriale vor beneficia de câte un episod în plus faţă de planificarea iniţială, sezonul Grey's Anatomy totalizând 17 ore iar în cazul LOST, 14.

Noile episoade ale Grey's Anatomy vor fi difuzate începând cu 24 aprilie (9:00-10:00 p.m., ET), aceaşi zi în care LOST revine după o pauză de 6 săptămâni. Fostul interval de difuzare al serialului LOST (21:00-22:00) va fi preluat de Grey's Anatomy, serialul nostru preferat mutându-se o oră mai târziu.

Iată şi programul pentru cele 6 episoade rămase din Sezonul 4.

Episodul 4.09 - "The Shape of Things to Come" - 24 aprilie 10pm-11pm
Episodul 4.10 - "Something Nice Back Home" - 1 mai 10pm-11pm
Episodul 4.11 - "Cabin Fever" - 8 mai 10pm-11pm
Episodul 4.12 - "There's No Place Like Home" - 15 mai (Prima parte a episodului final) 10pm-11pm
Episodul 4.13 - "There's No Place Like Home" - 29 mai (Partea a 2-a şi a 3-a a epsiodului final) 9pm-11pm

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 16 aprilie 2008

Promo pentru episodul 4x09 "The Shape of Things to Come" Posibil Spoiler!

Au rămas mai puţin de două săptămâni până când serialul LOST revine în forţă cu un episod plin de acţiune, intitulat "The Shape of Things to Come". Clipul promo al episodului ne dă primele indicii despre adevărata identitate a atacatorilor din junglă. Posibil Spoiler!

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 13 aprilie 2008

LOST pentru o unificare a religiilor (Partea a doua)

Hinduismul se consideră a fi cea de-a treia religie a planetei albastre, după numărul de adepţi. Îşi are originile în India, şi numai această ţară are mult peste 1 miliard de locuitori. Trei simboluri din Lost sugerează elemente hinduse. Primul ar fi Richard Alpert, sprâncenatul fără vârstă, şi ne referim nu la al său comportament, ci la al său nume. În realitate, Dr. cu acelaşi nume şi-a luat titulatura de Baba Ram Dass, şi este un lider spiritual pasionat de hinduism. A călătorit în îndepărtata Indie, la fel ca Eliade al nostru, dar nu a scris Maytrei, ci alte cărţi-ghiduri de transformare a omului dintr-un ignorant în practicant. Al doilea element este o paşnică văcuţă, ştiindu-se că acest gustos animal este considerat sfânt în hinduism. Apare pe lângă staţia lui Mikhail, fiind zărită parcă şi de Lapidus. La noi toată treaba asta are gust de urinoterapie, MISA şi alţi guru Bivolaru. Însă şi Baba Ram Das a fost exclus din universităţile unde preda. Totuşi, fiind religie atât de veche, şi nu doar din acest motiv (să ne gândim şi la ultimul roman al celebrului Pascal Bruckner - Paria, o călătorie spirituală în iubita Indie), practicile şi credinţele hinduse au o splendoare şi o taină stranie cum numai în apele Gangelui poate să existe. Iar cel de-al treilea este referirea lui Bernard când pescuia în barcuţă cu Jin, despre karma - legea spirituală, care apare ca nume şi în Budism. Când suferim oare ale cui păcate ispăşim ?! Ale noastre, dar din vieţile anterioare. Faptele anterioare au repercursiuni în calitatea existenţei prezente. Bernard îl consideră pe Jin un om cu un trecut fără de pată, care probabil îi asigură o karma de invidiat.

Budismul este o filosofie orientală apărută în India cu mult înainte de Iisus. Urmează învăţăturile lui Buda (pentru a nu vă gândi la alte chestii - Buddha). Budismul este foarte scindat geografic. Tipul a propovăduit legea dharma. Aceasta face referire la cele 4 adevăruri nobile: izbucnirea suferinţei, identificarea sursei durerii în dorinţa de schimbare, eliberarea de suferinţă prin inhibarea dorinţei (starea Nirvana - nu cea în care te cufunzi ascultând formaţia cu acelaşi nume) şi încetarea suferinţei (prin Calea cu opt braţe). Cele 4 adevăruri ne amintesc de cifra 4 înşirată între numerele Lost. Iar Calea cu 8 braţe asemenea, însă şi de logo-ul Dharma. Oare staţiile de cercetare Dharma semnifică o cale ştiinţifică pentru stingerea suferinţelor oamenilor ? Dharma este un fel de lege naturală prin care o persoană îşi duce traiul într-o echilibristică permanentă între cauză şi efect, sursă şi repercursiune, faptă şi răsplată pe româneşte. Să fie naufragiaţii trataţi de către Ceilalţi în sezoanele precedente, în funcţie de trecutul lor, sugerat fiind şi prin tehnica de flashback ? Logo-ul Iniţiativei lui Hanso este dharmacakra - un fel timonă, care se regăseşte în reprezentarea grafică a fiecărei staţii, mai mult parcă, şi în harta lui Radzinsky. Însă chakrele (focarele energetice subtile ale corpului uman) nu sunt decât şapte. O altă trimitere la budism este realizată în expunerea grafică pe care Camera 23 o inducea subversiv pacienţilor cazaţi acolo (vezi Karl). Pe imaginile derulate la proiector erau scrise: We are the causes of our own suffering şi Think about your life, îndemnuri cu specific budist.

Ce se vede pe logo-ul staţiei Swan ? O lebădă albă arcuită pe un fond negru. Aduce cu îmbinarea yin-yang din taoism, nu ! Într-adevăr, o altă temă religioasă este această credinţă a opoziţiei eterne între elementele contrare, simbolizate prin grafica mai sus menţionată. Logo-ul companiei Hanso Foundation seamănă cu o îmbinare armonioasă a albului cu negru, amintindu-ne de aceeaşi grafică yin-yang. Opoziţia albului cu negru este presărată în întreg serialul (numai un exemplu White rabbit - Black Rock). Octogoanele staţiilor au provenienţă chineză.

Dacă vă întrebaţi: Dar înaintea creştinismului ce a existat ?! Există ceva în Lost care sugerează credinţa anterioară lui Iisus. Răspunsul este: da, elementele care fac referire la iudaism. Creştinismul şi islamismul sunt ancorate în mai vechea religie monoteistă iudaică. Biblia ebraică se aseamănă cu Vechiul nostru Testament. Limba ebraică este presărată de cuvinte în aramaică, limba ce s-a vorbit parcă în Patimile lui Cristos, de Mel Gibson şi de a noastră Morgestern Maia. Această colecţie cuprinde 3 părţi: Legea (Tora), Profeţiile (Neviim) şi Celelalte scrieri (Ketuvim). Unde vreau să ajung ?! La numele celei de-a două cărţi din Tora: Exodul. Nu vi se pare că este asemănător cu numele episoadelor finale din sezonul 1 Lost ? Plecarea naufragiaţilor către staţia Swan este similară cu exodul evreilor din Egipt sub îndrumarea toiagului lui Moise. Să ne amintim că şi Naomi îi atribuie acest "titlu" lui Jack în sezonul 4 când, ca un păstor ce este (Shepard), îi îndrumă pe naufragiaţi către Turnul Radio. Episodul Psalmul 23 din sezonul 2 evocă trecutul plin de violenţă al lui Eko. Acesta se ajută de rugăciune (la fel ca musulmanul Sayid) în faţă confruntării cu Monstrul de fum. Un alt fum înseamnă altceva. "Tot muntele Sinai fumega, pentru că Dumnezeu se coborâse în foc pe el. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere (Exodul, XIX 18). Sau ne amintim că naufragiaţii se ghidaseră după o coloană de fum cu origine necunoscută. Similar, prin deşertul arab, evreii conduşi de Moise se ghidau după o coloană de fum, care este întruchiparea lui Dumnezeu călăuzitor spre tărâmul făgăduinţei. Scena în care Dumnezeul Insulei, Benjamin Linus îi cere fiului (Locke) să-şi ucidă (sacrifice) tatăl (Cooper) este asemănătoare, răsturnată fiind, cu scena biblică a testării lui Abraham de către Dumnezeu, când acesta, paradoxal, îi cere profetului să-l ducă pe fiul să, Isac, pe Muntele Sinai şi să-l omoare ca ofrandă.

Nu lipsesc nici credinţele băştinaşe şi neconvenţionale, gen The blair witch project 1, desfăşurate pe tărâm Australian şi insular. Bernard o duce pe Rose la un vindecător local, guru of Uluru, nu sună haios ?! Este vorba de Isaac of Uluru. Uluru însemnând Ayers Rock, o stranie stâncă grezoasă, răsărită în mijlocul Australiei, un fel de inselberg în pustietatea aceea deşertică. Acest guru din Uluru se presupune a intra în comunicare cu energia vitală vindecătoare terestră, identificabilă numai în câteva locuri de pe Pământ, şi o a direcţiona către trupurile afectate de boală. În religia băştinaşă americană, ursul semnifică puterea fizică şi protectorul pământurilor. Ursul polar dharma este un corespondent animal pentru Locke, apărătorul uman al Insulei. Însă cel mai ciudat element al şamanismului şi religiei tribale este încercarea lui John de a intra în comunicare cu spiritul insulei, prin construcţia unui cort din bambus şi nuiele în care, încins ca într-o saună, vrea să revadă ochiul magic al monstrului de fum. Pentru a avea efect, Locke îşi înalţă căsuţa pe locul fostei biserici abandonate a lui Eko. Acest lucru sugerează o apropiere între şamanism şi protestantismul indus de coloniştii europeni în SUA. Nu se ştie ce a visat Locke acolo înăuntru, însă suntem martorii viselor lui Boone, în care sora lui, Shannon era ucisă de către gardianul de fum, element profetic al vrăjitoriilor de tip şamanic.

Şi în ultimul rând nu trebuie neglijată nici o bună parte din populaţie, care este atee, adică nu crede în niciun Dumnezeu religios, ci în Marea Conştiinţă sau hazardul universal. Însă faptul de a fi ateu în niciun caz nu îl denigrează pe respectivul individ, cum deseori survine o opinie generală. A fi ateu nu înseamnă că nu mai respecţi legile cetăţii, că nu mai dai bună ziua vecinilor, că nu îi mai faci pe semenii tăi să râdă, să plângă, că nu inventezi lucruri folositoare umanităţii şi nenumărate altele. Ateul poate fi şi chiar este de cele mai multe ori mai moral în acţiuni decât mulţi aşa "proclamaţi" credincioşi. Pe insulă Jack Shepard este exponentul ateului, om de ştiinţă care nu crede în Dumnezeu sau destin, reprezentantul ştiinţei în dihotomia cu religia. Însă faptul de a fi ateu nu îi ştirbeşte deloc din calităţile sale morale. De fapt ateismul poate fi încadrat şi el ca religie, printre cele prezente în Lost. Chiar dacă este simbolul ateismului, Jack demonstrează în primul rând trăsături de lider, optimism, grija faţă de aproapele, iubire etc. şi, din punct de vedere al moralităţii, în pofida ateismului, poate fi încadrat în aceeaşi linie cu ceilalţi: Locke, Sawyer, Hurley, uneori chiar deasupra. Semnificativă pentru opoziţia eternă dintre destin şi liberul arbitru (pe care nu o dezvoltăm în acest articol) rămâne un scurt dialog dintre forţele credinţei opuse:
Locke: That's where you and I don't see eye-to-eye sometimes, Jack - because you're a man of science.
Jack: Yeah, and what does that make you?
Locke: Me, well, I'm a man of faith. Do you really think all this is an accident - that we, a group of strangers survived, many of us with just superficial injuries? Do you think we crashed on this place by coincidence - especially, this place? We were brought here for a purpose, for a reason, all of us. Each one of us was brought here for a reason.

Este religia o temă recurentă care răzbate din şirul faptelor şi imaginilor petrecute în Lost ? În rândurile anterioare am încercat să demonstrăm acest lucru. În orice caz, răspunsul la întrebare este da. Este prezentă religia sub toate manifestările ei pe Insulă ? În mare parte da. În Lost sunt induse atât religiile monoteiste, precum creştinismul, dar şi politesite, precum hinduismul cu zeii săi, adăugând în sprijinul afirmaţiei şi filosofiile orientale, gen taoism sau şamanismul australian, gen Guru Uluru. Este Lost egocentric din punct de vedere religios ? Nu, bineînţeles că nu, în limitele aceluiaşi spaţiu geografic gravitează credinţe opuse şi contradictorii, înfruntându-se în ultimă instanţă şi credinţa cu ateismul. Este Lost discriminatoriu prin prisma religiei ? Nu, nu există fapte care să submineze autoritatea fiecăruia în credinţa proprie. Care este finalitatea temei recurente a religiei în serialul Lost ? Aceasta este ultima întrebare pe marginea căreia suntem invitaţi să medităm.

Lost induce ideea unui ecumenism religios, o unificare a religiilor. Primul pas este coabitarea paşnică şi nediscriminatorie a tuturor credinţelor şi ideilor religioase, a tuturor potecilor care ne conduc spre adevăr. La fel cum în lume nu ar trebui să existe ciocniri violente ale civilizaţiilor, după cum este cazul creştinismului cu islamismul. Înlănţuiţi în libertatea noastră aparentă, într-un final vom realiza că există un singur adevăr, revelat prin prisma unui singur Dumnezeu. La fel cum pe Insulă guvernează o lege care este mai presus de religie, un fel de religie a Insulei, a existenţei, a misterului, încă neidentificată cu nicio credinţă în parte, şi care reprezintă calea spre mântuire, adică salvarea naufragiaţilor. Pentru a înţelege mai bine lumea înconjurătoare trebuie să ne debarasăm de dogmatismul care ne acoperă ochii ca unui cal înhămat la o căruţă şi mânat de un bici omenesc. Pentru a ne mântui nu trebuie să urâm credinţa aproapelui, ci să căutăm o reapropiere cu aceasta, o redefinire a elementelor comune care sigur emerg din acelaşi Dumnezeu comun. Ar fi culmea ca peninsula Koreea să fi fost creată de zeii în care crede Jin, iar Irakul de palma lui Allah, al cărui mesager pe Terra a fost Mahomed, iar insula britanică de Dumnezeu tatăl lui Iisus. Nu, toate sunt manifestările unui singur spirit universal ce îmbracă haine diferite, iar mesajul religios al serialului Lost este să ne înţepe puţin în partea dorsală pentru a deschide bine ochii spre cer, spre noi, în microscopul electronic, în filmele SF sau oriunde se va ascunde Acesta. Pentru a se salva (mântui) naufragiaţii Lost trebuie să uite vechile divergenţe, să coabiteze în credinţă şi să năzuiască un singur lucru, căci de aceea şi-au creat americanii o ţară atât de dezvoltată, pentru că toţi indivizii aceia atât de diferiţi ca religie, culoarea pielii, orientare sexuală şi înălţime au fost animaţi de un scop comun, mai presus decât elementele enumerate anterior. Pentru a se mântui oamenii, pentru a se salva naufragiaţii este nevoie să se dezbrace de hainele credinţelor proprii, etnografic geografice, şi să se îmbrace în straiele simple ale marilor dileme universale, dihotomii la care se reduce toată ştiinţa lumii: destin - liber arbitru, creaţie - evoluţie. Astfel, Lost încearcă o unificare a ideilor religioase pentru scopul comun al mântuirii întru singurul Dumnezeu care ne guvernează atât de ei, personajele, actorii, pe JJ Abrams, pe noi sau pe oricare om de pe planetă.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 8 aprilie 2008

LOST pentru o unificare a religiilor (Prima parte)

Dacă ar fi să te adânceşti cu gândul până la capătul potecii raţionale, ai da puţin din mâini gata-gata să cazi în hăul care se întinde în faţa ta. Însă nu trebuie să ne lăsăm cuprinşi de depresie, deoarece se găseşte mereu cineva care să stea de veghe în lanul de secară pentru a ne prinde când ne vom prăbuşi inexorabil. Atunci vom da cu nasul de nota de subsol înscrisă în cartea omului: dihotomia dintre ştiinţă şi religie, dintre evoluţionism şi creaţionism. Fiecare dintre cele două domenii se reduc într-un final la o opţiune de credinţă, pentru că niciuna nu poate fi dovedită decât prin argumente şi mijloace specifice care prin definiţie se exclud reciproc. Păşind cu sfială academică pe tărâmul de înţelegere a lumii prin ştiinţă constatăm că trebuie să ne aplecăm când în stânga când în drepta pentru a ne feri de argumente ştiinţifice împroşcate cu motivaţia irelevanţei, săgeţi academice în drumul lor spre ţintele altor algoritmuri, fulgere săgetate de savanţi cu altă dioptrie la ochelari ... toate petrecându-se pe acest tărâm al evidenţei logice ştiinţifice, arcaşii fiind chiar aceşti cercetători care nu s-au înţeles încă de la facerea lumii. Ciudate sunt căile Domnului, dar şi mai ciudată epistemologia pe care ne-a lăsat-o moştenire. Nu există Conses, nu există Constantă. Nu există o unificare a ştiinţei spre o explicaţie Unică. Şi să ne rezumăm numai la un clasic exemplu, cel al neîmpăcării teoriei cuantice cu relativitatea generală. Oare cine avea mai mare dreptate: Planck sau Einstein ?! Poate că unii ar putea da contraargument noua teorie a Totului, indusă de stringuri, însă cele mai luminate minţi umane încă sunt la stadiul de ipoteză. Dar nu-i aşa că ar fi uluitor ca toată ştiinţa să conveargă într-un sistem Unic, într-o singură Constantă ?! Ar fi dumnezeiesc. Iar un lucru îi înfrumuseţează pe oamenii de ştiinţă: faptul că sunt (relativ) cu toţii de acord că trebuie găsită o nouă teorie care să unească totul. Însă nu acelaşi lucru se poate spune despre cealaltă extremitate a barei pe care ţinem în mâini când traversăm viaţa suspendaţi pe firul existenţei: oamenii religiei. În acest tărâm, care cu aceeaşi autoritate se declară cunoscător al Adevărului Absolut, truditorii nu sunt în acelaşi gând, nu sunt însufleţiţi de aceeaşi idee unificatoare, sunt mult mai orgolioşi decât oamenii de ştiinţă, mai vanitoşi cu cât se adâncesc mai mult în segmentul credinţei lor. Oamenii Bisericilor, ai Templelor, ai credinţelor orientale sunt mult mai disparaţi în Idee comparativ cu truditorii ştiinţei. Modestia şi simplitatea la care ar trebui să-i îndemne credinţa lor se transformă în infatuare şi un dialog rigid mânjit de vanitate dureroasă. De ce ?! Pentru că fiecare este închistat într-un dogmatism învechit, considerându-se în acelaşi timp posesorul Adevărului Absolut în detrimentul celorlalte credinţe existente. Iar o minte luminată nu poate decât să se mâhnească şi să se întristeze în faţa acestui spectacol grotesc al paradoxului religiei. Dacă fiecare susţine că fermitate că este cea Adevărată, concomitent excluzându-se şi fiind în contradicţie dogmatică cu sora ei, noi pe cine să credem ?!

Putem face o comparaţie cu un tată care are câţiva copii, fiecare bolnav de câte ceva: unul cu dioptrii cât fundul la pahar, altul cu un picior lipsă, altul fără o mână, celălalt orb ... Iar noi trebuie să îl percepem pe tatăl lor din descrierile acestora; aflăm că este un uriaş care îşi schimbă forma, care are contururi imprecise (dacă e să-l ascultăm pe cel cu ochelari), ar fi un individ bine înfipt pe picioare şi care aleargă într-una (dacă e să-i dăm crezare celui şchiop), pare un tip care mereu meştereşte câte ceva (după spusele celui fără o mână) sau o fiinţă tare mângâitoare, care şopteşte mereu cuvinte alintătoare (cum povesteşte cel orb). Aşa este şi cu religia. Credincioşii de pe întinsul Globului nu îşi dau seama că sunt făcuţi din acelaşi lut, modelat în palmele aceluiaşi Dumnezeu. În timp ce oamenii de ştiinţă luptă să demonstreze Unicitatea ştiinţei, luptătorii lui Dumnezeu nu se străduiesc pentru Unificarea religiei. Deşi, repet este un singur Dumnezeu, Allah, Marele Anonim sau cum vreţi să-i spuneţi care ne-a plămădit pe toţi: slabi şi graşi, Sawyer şi Hurley, creştini şi arabi, Rose şi Sayid, albi şi negri, Charlie şi Eko, atei şi credincioşi, Jack şi Locke, iar înşiruirea ar putea să continue la nesfârşit.

Cred că Dumnezeu este foarte mâhnit acolo unde sălăşuieşte El, în stratosferă deasupra stratului de ozon, în cea de-a patra dimensiune, în stringurile din atomi, în inimile noastre sau în navele extraterestre privind la câtă neînţelegere s-a înfiripat între copiii săi. Îmi cer scuze pentru această accidental de lungă introducere. O încercare de unificare a bisericilor este mişcarea ecumenică. Din păcate nu are prea mulţi susţinători. Cei mai acerbi critici a ei sunt chiar cei mai adânciţi credincioşi în dogmatica religiei lor, printre ei numărându-se cred şi ilustrul Dumitru Stăniloaie. Această "panerezie" a timpurilor moderne, cum le place să spună celor care luptă împotriva ei, este de fapt o năzuinţă spre înlăturarea sprâncenelor încruntate ale lui Dumnezeu, care pare sătul de priveliştea în care copiii Lui se luptă şi se omoară în numele Lui, doar fiindcă s-a revelat fiecăruia în straiele specifice locului. Care este reacţia ta când auzi ce spun românii credincioşi, italienii credincioşi, englezii credincioşi: Biserica noastră este singura sfântă şi sobornicească etc. ? Acest egocentrism îţi induce un sentiment de tristeţe. Dacă mai mulţi susţin găsirea aceluiaşi Adevăr, deşi sunt diferite, tu pe care să îl crezi ?! Dilematică şi chinuitoare întrebare. Dar Lost oferă un răspuns.

Acest serial are o trăsătură ecumenică. Pentru a înţelege mai bine semnificaţia ecumenismului în Lost, să explicăm mai întâi ce înseamnă ecumenismul în sine. Bineînţeles că tot ce am expus noi în prezentul articol nu reprezintă decât o privire succintă asupta unor fapte de natură religioasă, fără nicio intenţie de prozelitism, dorind numai să încercăm a sublinia mesajul ecleziastic al serialului. Mişcarea ecumenică îşi are rădăcinile unde se putea, decât în ţările de unde a pornit industria, anume Anglia, apoi SUA. În adunarea de la Amsterdam, din 1948, s-a hotărât înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor, ca prim pas către utopia unei singure religii a Unicului Dumnezeu al Oamenilor. În paranteză fie spus olandezii au o vorbă: Dumnezeu a creat lumea, în afara de Olanda. Olanda a fost creată de oameni ! Să ne gândim numai la polderele obţinute în detrimentul mării şi la libertatea umană protejată de legile ţării. Scopul acestei mari mişcări este de a reface clivajul marii schisme de la 1054, de a strânge degetele religiilor în pumnul unei singure şi unice credinţe, începând cu creştinismul.

Toţi am observat că printre temele recurente ale serialului se numără religia, care îmbracă numeroase haine etnografice şi geografice. Lost încurajează astfel la dialogul inter-religios, intercultural şi militează pentru o apropiere între diferitele credinţe, repetându-ne obsesiv faptul că, în esenţă, toate minţile cred într-un singur Dumnezeu, deşi există mii de indivizi care ucid în numele credinţei lor. În această direcţie, Lost semnifică binele indus prin libera manifestare a propriei credinţe, mărşăluind încet, dar sigur pe calea ferată a religiei unificate. Primul obiectiv urmărit de serial este coabitarea paşnică în limitele aceleiaşi regiuni geografice, ţară (cum este cazul SUA, în care se întâlnesc persoane cu cele mai diverse credinţe, nepersecutaţi de lege), planetă sau Insulă. Cum oare reuşesc aceste ramuri ale credinţei să crească din trunchiul unui singur copac Insular ?! De ce scenariştii au dat această tentă dihotomică religioasă ? Aceste răspunsuri încercăm să le găsim de-a lungul acestui articol.

"God ... can't see this island any better than the rest of the world can" îi spune Benjamin lui Locke, uluindu-l(ne). Dacă Dumnezeu nu mai priveşte Insula, nu o face din neputinţă, ci din tristeţe. Şi dacă insula este lumea, înseamnă că oamenii trebuie să-şi schimbe haina pentru ca privirile creatorului să mai poată pogorî iarăşi peste ei. Să încercăm un nou exerciţiu de imaginaţie: atunci când ne rugăm împreunăm mâinile (mă rog, fiecare se roagă după cum vrea el !), iar degetele de la cele două mâini se împreună. Acestea nu reprezintă decât religiile lumii în aspiraţia lor unică spre Dumnezeu. Un deget este creştinismul, altul islamismul etc. În Lost apar motive ale aproape tuturor acestor credinţe. Dar să nu aveţi pretenţie să găsiţi o înşiruire exhaustivă ca în "Istoria credinţelor şi ideilor religioase" de Mircea Eliade. De curând am citit că musulmanii au depăşit numărul catolicilor (cei mai numeroşi creştini). Iar dacă e să considerăm musulmanii împreună (suniţi şi şiiţi), iar creştinismul divizat în ramuri înseamnă că islamul este cea mai importantă religie a planetei noastre.

Iar simbolul islamic în Lost este Sayid. Înainte de prăbuşire, când subtila CIA îi ceruse să se infiltreze în scopuri de spionaj, el se roagă într-o moschee, acelaşi ritual îl practică şi pe insulă. Dintre toţi naufragiaţii, cel care îşi respectă cel mai mult credinţa este irakianul. La ore fixe este văzut făcându-şi rugăciunea, poate şi mai mult dintr-o remuşcare şi ispăşire pe care le urmăreşte pentru a scăpa de amintirile negre ale trecutului. Nu scapă nici de acuza de a fi un terorist care ar fi deturnat avionul, venită din partea lui Sawyer. Acum să fim sinceri, s-a împământenit acest instinct de a considera automat terorist şi a privi bănuitor un cetăţean mai măsliniu şi la noi, prin România. Numai când mă gândesc cum analizam rucsacurile arabilor prin RATB şi metrou în Bucureşti după atentatele de la Londra. Însă pare că respectarea ritualurilor îi conferă încredere lui Sayid, îl face mai temperat şi mai stăpân pe el. Se opune deciziei doctorului de a arde cadavrele naufragiaţilor morţi pe insulă decât a le îngropa. Are credinţa că religia îl va salva de la orice încercare, iar prins în plasa capcană a lui Rousseau invocă o rugăciune musulmană.

Lift up your eyes and look north (John 3.05) scrie pe toiagul lui Mr. Eko. E din Biblie, iar creştinismul este cea mai prezentă religie în Lost. Se face simţită atât direct, prin intermediul personajelor cu acţiune vădit religioase (Eko, Yemi), dar şi indirect, pe cale literară (romanul rusesc Fraţii Karamazov) sau onomastică (legăturile de nume biblice). Cum Sayid este simbolul islamului, Eko este reprezentantul principal al creştinismului, în variantă catolică. După ce a fost nevoit să trimită în lumea celor drepţi niscaiva ostili, a început un post verbal de 40 de zile, amintindu-ne de periplul deşertic al lui Iisus care a colindat 40 de zile şi nopţi în căutarea tatălui său. Cel mai plăcut ochiului simbol creştin din Lost, pentru mine a fost toiagul, măciuca, lemnul musculosului Eko, pe care erau inscripţionate diferite cuvinte biblice. Fratele Yemi îi oferă posibilitatea de a se converti la creştinism. Memorabilă este şi activitatea de deconspirare a falsurilor vindecări prin credinţă pe care proaspătul preot trebuie să le cerceteze, în afara Insulei. Ajutat de Charlie, care în copilărie a trăit într-o atmosferă bigotă (a recuperat el mai apoi !), a început construcţia unei biserici din lemn pe plajă. Şi Desmond apare la un moment dat în cadrul unei mănăstiri, ca-n Numele Trandafirului. Charlie Pace luptă din greu cu "dependenţa" de Fecioara Maria, încearcă să lase drogurile ajutându-se de insuflarea credinţei oferită de către Locke. Ciudat este cazul lui Rose, care trece de la credinţa în destin, în vindecarea indusă de Insulă din sezoanele 1,2,3 la o renegare stranie a acestor valori prin ostracizarea lui Locke din sezonul 4. Deşi se număra printre puţinii care s-a vindecat de cancer, Rose a neglijat şi s-a îndepărtat de apărătorul principal al mecanismului vindecător insular - John Locke. Celelalte două rămurele creştine prezente în Lost sunt protestantismul şi ortodoxismul. Primul este revelat prin intermediul cununiilor religioase ale lui Jack cu Sarah, şi Kate cu Kevin, din afara Insulei. Iar religia tradiţională românească este văzută prin ochii marelui scriitor rus Dostoevsky, a cărui monumentală carte, "Fraţii Karamazov", este dezbătură la cenaclul literar de către criticii Nicolae ManoLocke şi George Linus Călinescu. Pe lângă toate aceste referinţe putem menţiona şi numele cu rezonanţă biblică: Iacob, Mihail, Ioan, Matei ... care însă nu ne spun nimic decât dacă sunt citite în engleză: Jacob, Michael, John, Matthew. Şi în ultimul rând se remarcă, nu fără o tentă ironică cu pete psihiatrice, însă într-un contur cât se poate de profund, credinţa lui Emily Annabeth Locke cum că fiul ei a fost "immaculately conceived", sugerând ori că nu ştie care îi era tatăl, ori că acesta nu ar fi avut o origine nepământeană.

↑ sus     ≡ discută articolul Bogdan Andronache - 6 aprilie 2008

Interviu cu Matthew Fox (Jack) şi Evangeline Lilly (Kate)

Deoarece informaţiile noi despre filmările pentru cea de-a doua parte a Sezonului 4 întârzie să apară, vă invit să citiţi un interviu puţin mai vechi (dar foarte interesant!) cu Matthew Fox şi Evangeline Lilly, oferit de AXN România.

Reporter: În ceea ce priveşte acest serial, ce crezi despre nivelul la care ajuns faima ta? Pentru că acum toată lumea vorbeşte despre acest serial. E unul dintre cele mai mari hit-uri ale anului.
MATTHEW FOX: Mă simt foarte bine aşa. Mă distrez de minune. Mă distrez mai bine la muncă decât m-am distrat vreodată. Şi mi se pare foarte surprinzător faptul că fenomenul a luat aşa o amploare atât de repede. Am considerat întotdeauna că serialul este uimitor, că va avea mare succes, dar nu prea sunt obisuit cu o astfel de... cred că atunci când Party of Five era în culmea gloriei, poate 10 milioane de oameni îl urmăreau în fiecare săptămâna. Iar acum, 22 milioane de oameni urmăresc serialul nostru, aşa că vorbim despre un nivel cu care nu sunt obişnuit şi...?
EVANGELINE LILLY: Şi, cu toate acestea, Matthew face faţă ca un adevărat profesionist. În serial, e un fel de leader incontestabil. De altfel, şi în viaţa reală e acelaşi leader de necontestat pentru noi toţi. Cred că Matthew a amortizat o mare parte din impactul pe care l-a avut acest serial asupra noastră, ştiţi, presa şi toată această atenţie îndreptată asupra noastră-şi s-a purtat cu atâta calm încât ai crede că a jucat în 20 de astfel de seriale înainte pentru că ştiu că noi toţi avem ceva de învăţat urmărindu-l.

Ce părere aveţi despre experienţa depăşirii statutului de relativ necunoscuţi şi participării la primul serial de o asemenea anvergură?
EVANGELINE LILLY: Eu doar mă uit la tipul ăsta. Eu cred că e ca atunci când cu cât eşti mai departe de un lucru cu atât mai greu este să-l conştientizezi când se întâmplă. E ca şi cum, repet întruna că e ca şi cum ţi-ai privi părul crescând şi într-o zi te trezeşti spunând "Când mi-a crescut părul at". Şi nu-ţi dai seama în fiecare zi că se întâmplă pentru că filmăm în Hawaii. Noi nu muncim de la 9:00 la 5:00, ci de la 5:00 dimineaţa la 10:00 noaptea, şi ne trezim şi mergem la muncă în fiecare zi şi ne străduim foarte mult să facem un lucru bun, în acelaşi fel în care va străduiţi şi voi. Şi apoi, dintr-odată vezi că oamenii se apropie de tine şi-ţi spun că te cunosc, că te-au văzut şi le place treaba pe care o faci. Şi abia atunci începi să înţelegi ce înseamnă să faci ceva şi 20 de milioane de oameni să te urmărească. N-o facem doar pentru noi. Pentru că ne place atât de mult serialul şi ne place atât de mult să jucăm şi ne place atât de mult să facem parte din echipă şi să muncim din greu în fiecare zi, încât cred că începem să uităm că ce facem noi e şi un lucru comercial.

Actorii petrec mult timp împreună pentru că sunt departe de casă?
EVANGELINE LILLY: Sigur că da. Reprezintă cercul social al fiecăruia dintre noi. Şi cel mai des ne întâlnim pentru a lua masă împreună şi ne uităm la serial. Noi toţi, cu familiile şi partenerii de viaţă. Oamenii vorbesc despre asta în America, oamenii din America au ceea ce ei numesc petreceri "Lost" unde oamenii se întâlnesc, grupuri de prieteni, familii şi aşa mai departe şi se uită la serialul nostru. Iar eu spun întotdeauna, ei bine, avem şi noi petreceri "Lost". Iar petrecerile noastre sunt uriaşe, cam 25 de oameni în casă în acelaşi timp, întreaga distribuţie cu prietenii şi familiile. Aşa că e minunat.

R: Aşa mi se pare şi mie. Vreau să spun că e e evident că ţie îţi place dar îi e cumva mai greu lui Matthew să stea pe o insulă decât îţi e ţie?
EVANGELINE LILLY: Poate, da. Nu pot vorbi în locul lui. Dar ştiu sigur că şi mie mi-e dor de casă.

Personajul tău nu vorbeşte franţuzeşte în serial.
EVANGELINE LILLY: Ştiu, n-o face. Am crezut că aşa va fi când au adus-o prima dată pe franţuzoaică aceea care traducea şi ei încercau să traducă mesajul interceptat. Îmi amintesc că în acea scenă mi-aş fi dorit ca o dublă să fie "Aşteptaţi. Ştiu ce spune. Pot să vă traduc." Kate însă nu ştie franţuzeşte dar Evangeline ştie cu siguranţă. Mi-am petrecut o foarte mare parte din viaţă în regiunea franceză a Canadei. Nu am locuit nicioadata în Montreal sau Quebec, dar am fost în vizită acolo şi e minunat. Sunt foarte mândră de locul meu natal în British Columbia, adică zona în care se află Vancouver. E o zonă foarte frumoasă. Dar trebuie să spun că dacă există altceva în Canada cu care să se compare, atunci e vorba de Quebec. E fantastic.

Cât de lungă e perioada pe care o petreceţi pe insulă de fiecare dată?
MATTHEW FOX: Perioada variază pentru noi toţi. Cred? Eu am făcut o groază de călătorii înapoi la Los Angeles, să mă întâlnesc cu ziariştii şi pentru alte tipuri de întâlniri, să caut un proiect de realizat în timpul pauzelor de filmări. Vreau să spun că, totuşi, casa mea e acolo, aşa că mai trebuie să trec pe-acasă din când în când şi să mă ocup de nişte treburi.

Amândoi aveţi proiecte în perioada pauzelor de filmări?
MATTHEW FOX: Cred că amândoi căutăm. Cred că şi Evie caută ceva de făcut. Cred că acest serial este, în ceea ce priveşte televiziunea, un nou început pentru mulţi din branşă. E doar un show vizual. E un spectacol cinematografic. Aşa că industria filmului îşi îndreaptă privirile către "Lost" atât din cauza succesului său cât şi pentru că ar putea fi transpus într-un film mai bun decât, să zicem, "CSI," pentru că serialele de acest fel sunt foarte tehnice. Există o deschidere în "Lost" şi o tehnică cinematografică de care industria filmului este foarte interesată. Şi, de fapt, există mulţi regizori vestiţi care doresc să regizeze episoade din "Lost", pentru că reprezintă o ocazie incredibilă pentru ei.
EVANGELINE LILLY: Suntem foarte norocoşi.

Cunoaşteţi mulţi oameni care se tem să zboare cu avionul?
EVANGELINE LILLY: Din serialul nostru în special.

Imaginile din serial sunt cutremurătoare.
EVANGELINE LILLY: Ei bine, hai să vă liniştesc. Am fost însoţitoare de bord.

Ţi-a făcut mereu plăcere să zbori?
EVANGELINE LILLY: Întotdeauna. N-am avut niciodată vreo problemă. Şi mai ştiu că probabilitatea ca cele ce se întâmplă în serial să se întâmple în realitate e foarte mică. Cunosc cifrele şi ştiu cum funcţionează totul. Se întâmplă foarte rar. În serial, e de fapt în avantajul nostru că se întâmplă rar, pentru că e vorba despre un accident care s-a petrecut dintr-un anumit motiv. Încetul cu încetul, vă veţi da seama că trebuie să existe un motiv pentru care avionul s-a prăbuşit aşa cum s-a prăbuşit. Iar în viaţa reală şi nu pe ecran, avioanele se prăbuşesc foarte rar. Iar când se prăbuşesc rata de supravieţuitori este foarte mare. Şi ştiind procedurile de urgenţă şi prim ajutor şi tot ce se întâmplă într-un accident de avion, nu mă simt deloc speriată. Zburam atât de mult în această activitate că nu ne poate fi frică. Soţia unuia dintre actori se teme de avioane iar toţi actorii le-au spus partenerilor de viaţă să nu se uite la episodul pilot pentru că se vor speria foarte tare. Unii au fost tentaţi să ia vaporul ca să ajungă pe insulă pentru că nu au vrut să se urce în avion.

Faptul că ai fost însoţitoare de bord nu e trecut în CV-ul tău.
EVANGELINE LILLY: Nu. Multe dintre slujbele mele nu sunt trecute pentru că am avut foarte multe. Am avut diverse joburi de la vârsta de 15 ani, şi când am împlinit 18, cred că aveam 5 joburi şi mergeam şi la facultate. Am făcut de toate, de la mecanic la însoţitoare de bord, astfel încât am cam acoperit toată gama.

Ce părere ai despre Kate? Toate personajele sunt misterioase, dar ea cu siguranţă are lipici şi la erou şi la ticălos. Scuzaţi clişeul.
EVANGELINE LILLY: Cred că toate femeile au acest lucru. Şi dacă privim lucrurile în profunzime o vom descoperi în noi pe fata care îl doreşte pe tipul cel rău dar şi pe fata care vrea să fie apărată de braţele puternice ale eroului. Şi îmi place că ea întruchipează pentru mine imaginea a tot ce au fost sau au vrut să fie vreodată femeile, pentru că este puternică şi dură şi ştie să se apere. Dar mai e şi vulnerabilă, dulce şi plină de compasiune şi, ştii, are momente când se află lângă erou şi momente când îl preferă pe tipul cel rău şi momente când se ridică în întâmpinarea provocării şi depăşeşte aşteptările tuturor şi mai are momente când dă greş în mod lamentabil, cade în genunchi şi cere iertare. E un personaj foarte interesant şi sunt foarte norocoasă că lucrez pentru un tip ca J.J. Abrams, care are capacitatea înnăscută de a scrie roluri de femei. Ştie să creeze personaje feminine incredibile, să le facă să pară reale şi puternice iar acestea nu se încadrează niciodată în clişeul "fecioară în pericol" sau "eroină în căutare de bărbat". În serialele lui, femeile n-au nevoie de bărbaţi.

Credeţi că Jack şi Kate îşi vor consuma vreodată atracţia pe care o simt unul faţă de celălalt? Ce aveţi voie să spuneţi şi ce v-ar plăcea vouă, ca personaje, să vedeţi.
MATTHEW FOX: Cred că, în mod clar, către acest lucru se va îndrepta serialul Sunt o grămadă de obstacle care intervin, dar, evident, există o mare atracţie peste care nici unul dintre ei nu poate trece. Astfel încât este ceva la care se va ajunge către sfârşitul serialului. Pot să garantez. Dar lucrul de care cred că suntem cu toţii conştienţi în serial este că toată ideea de idilă în astfel de circumstanţe trebuie manevrată cu mare grijă. Cred că în momentul în care serialul va lua o turnură prea idilică vom risca să pierdem ce-am construit, întregul fir narativ va părea mai puţin credibil dacă oamenii vor ieşi din circumstanţele înfricoşătoare şi ameninţătoare ca să aibă de-a face cu o idilă.
EVANGELINE LILLY: Devine mai superficial decât am vrea.
MATTHEW FOX: Da. Vreau să spun că lucrurile astea trebuie să fie meritate şi că e ceva foarte interesant în legătură cu oamenii aflaţi în condiţii vitrege şi care au mare nevoie de astfel de relaţii. Jack are multe pe cap şi încearcă să controleze multe lucruri şi să se ocupe de multe probleme.
EVANGELINE LILLY: Cred că ce a spus în legătură cu nevoia de ajutor este foarte adevărat în ceea ce îi priveşte pe Kate şi Jack. Prima lor întâlnire nu este ceva de genul "Salut, mă cheamă Jack." "Salut, mă cheamă Kate." Prima lor întâlnire este "Ajută-mă, te rog".

Care au fost teoriile voastre iniţiale în legătură cu creaturile de pe Insulă?
MATTHEW FOX: N-am nici o idee.
EVANGELINE LILLY: Nici eu.
MATTHEW FOX: De fapt, îmi place că e aşa. Cred că J.J. şi Damon se pricep foarte, foarte bine să ţină secrete. Nu vor ca noi să ştim mai mult decât ar şti personajele noastre.

Sunt sigur că aţi făcut nişte speculaţii.
MATTHEW FOX: Pe când eram copil, părinţii mi-au spus "Cadourile tale de Crăciun sunt în dulap şi vor rămâne acolo trei luni de-acum încolo. Să nu te uiţi acolo", iar eu am spus, "Bine." Şi nu m-am mai gândit deloc la asta. Nu m-am gândit niciodată "Ar trebui să mă duc să mă uit. Mi-au spus că e un monstru, e o creatură.N-o să-ţi spunem. Nu te gândi la asta şi nu-ţi face griji. O să afli în cele din urmă. Aşa că mi-a dispărut din minte. Cred că dacă cineva se uită la serial doar pentru că moare de curiozitatea de a afla ce anume e monstrul, mai are foarte mult de tras. Oricine îşi creează propria imagine cu privire la ce anume sunt fiinţele astea. Şi în acest fel se creează cea mai mare tensiune şi senzaţia de teamă, iar în momentul în care începem să le dăm o imagine care le distruge fantezia, serialul îşi pierde mult din farmec...

↑ sus     ≡ discută articolul Covaci Sergiu - 3 aprilie 2008